Autoritățile fiscale naționale au dreptul să regularizeze o deducere inițială de TVA în situația în care o persoană impozabilă a obținut anumite rabaturi pentru achizițiile interne chiar și atunci când furnizorul și‑a încetat activitățile în țara respectivă, potrivit unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
Totodată, faptul că persoana impozabilă nu dispune de o factură distinctă aferentă rabaturilor acordate pentru livrările interne, ci numai de o factură globală emisă de furnizorul intracomunitar, care afectează atât baza de impozitare a livrărilor interne, cât și a celor intracomunitare, nu o exonerează de respectarea cerinței de regularizare a deducerii inițiale a TVA‑ului.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
De ce este important: Statele membre ale Uniunii Europene se pot adresa, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Decizia instanței comunitare este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Decizia CJUE a avut ca punct de plecare un litigiu între frma românească World Comm Trading Gfz SRL pe de o parte, și ANAF și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, pe de altă parte. Litigiul se referă la o regularizare a TVA‑ului impusă societății World Comm Trading ca urmare a rabaturilor care i‑au fost acordate pentru livrări intracomunitare și interne de bunuri supuse acestei taxe.
Autoritățile fiscale au decis o regularizare (diminuare) a deducerii de TVA acordate inițial World Comm Trading, în contextul în care compania a beneficiat de anumite rabaturi la achiziționarea de telefoane mobile de la Nokia Corporation, dispozitivele fiind livrate din Finlanda, Germania, Ungaria și România. Rabaturile au fost înregistrate pe o singură factură, indiferent de țara de proveniență a produselor livrate.
World Comm Trading a contestat decizia, un argument fiind și acela că Nokia își încetase activitatea în România și nu mai putea emite o factură cu codul de TVA românesc pentru rabaturile respective.
Descrierea cazului
Nokia acorda trimestrial societății World Comm Trading, distribuitor român de telefoane și accesorii, rabaturi cantitative pentru vânzarea produselor de telefonie mobilă, mai exact reduceri de preț atunci când era atins un anumit prag de vânzări. Acest prag de volum a fost calculat independent de locul livrării produselor. Pentru aceste rabaturi, Nokia emitea trimestrial o singură factură în care era înscris un sold negativ. Această factură cuprindea codul său de TVA finlandez, chiar dacă o parte dintre produsele vizate de aceleași rabaturi fuseseră livrate din România. World Comm Trading înregistra ulterior TVA‑ul corespunzător prin aplicarea mecanismului taxării inverse. Astfel, World Comm Trading înregistra întreaga sumă corespunzătoare rabaturilor obținute ca fiind aferentă unor operațiuni intracomunitare.
În urma unei inspecții, autoritățile fiscale române au constatat că World Comm Trading înregistrase TVA‑ul în mod eronat, nefăcând distincție între livrările interne și livrările intracomunitare. Potrivit acestor autorități, World Comm Trading ar fi trebuit să înregistreze TVA‑ul aferent rabaturilor legate de livrările interne separat de cel aferent rabaturilor legate de livrările intracomunitare ale produselor în cauză. În consecință, autoritățile fiscale au emis o decizie de impunere în cuantum total de 821.377 RON, care cuprindea de asemenea dobânzi și penalități de întârziere.
World Comm Trading a contestat aceasta decizie, susținând că cerința administrației fiscale de a înregistra separat TVA‑ul aferent rabaturilor legate de livrările interne și pe cel aferent rabaturilor legate de livrările intracomunitare constituie un formalism excesiv. Bugetul statului nu ar fi afectat de modul în care ea a înregistrat aceste rabaturi acordate de Nokia. Pe de altă parte, cerința menționată ar fi contrară principiului neutralității TVA‑ului, dat fiind că, la momentul inspecției fiscale, Nokia își încetase activitatea în România și nu mai putea emite o factură cu codul de TVA românesc pentru rabaturile cantitative legate de livrările interne ale produselor de telefonie mobilă în România.
Decizia CJUE
Potrivit CJUE, faptul că persoana impozabilă nu dispune de o factură distinctă, aferentă rabaturilor acordate pentru livrările interne, emisă de furnizorul național, ci numai de o factură globală emisă de furnizorul intracomunitar, care afectează de asemenea baza de impozitare a livrărilor interne, nu o exonerează de respectarea cerinței de regularizare a deducerii inițiale a TVA‑ului, ca urmare a reducerii de preț obținute, această cerință făcând parte integrantă din sistemul de deducere a TVA‑ului instituit de Directiva TVA.
Totodată, o regularizare a unei deduceri inițiale a TVA‑ului se impune în privința unei persoane impozabile stabilite într‑un stat membru chiar și atunci când furnizorul persoanei impozabile menționate și‑a încetat activitățile în acest stat membru, iar respectivul furnizor nu mai poate, din acest motiv, să solicite rambursarea unei părți din TVA‑ul pe care l‑a achitat.
"Articolul 185 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că autoritățile fiscale naționale trebuie să impună unei persoane impozabile o regularizare a deducerii inițiale a taxei pe valoare adăugată atunci când, ca urmare a obținerii de către aceasta a unor rabaturi pentru livrări interne de bunuri, autoritățile menționate consideră că deducerea inițială era mai mare decât cea la care are dreptul persoana impozabilă. Articolul 185 din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că o regularizare a unei deduceri inițiale a taxei pe valoarea adăugată (TVA) se impune în privința unei persoane impozabile stabilite într‑un stat membru chiar și atunci când furnizorul persoanei impozabile menționate și‑a încetat activitățile în acest stat membru, iar respectivul furnizor nu mai poate, din acest motiv, să solicite rambursarea unei părți din TVA‑ul pe care l‑a achitat", se arată în decizia Curții Europene de Justiție.
