„Strâmtoarea (Ormuz) este închisă. Dacă cineva încearcă să treacă, eroii Gărzii Revoluționare și ai marinei regulate vor incendia acele nave”, a declarat Ebrahim Jabari, consilier principal al comandantului suprem al Gărzii, în declarații transmise de mass-media de stat.
Această declarație vine după moartea liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, în urma unui atac israelian, iar decizia ar putea bloca o cincime din fluxurile mondiale de petrol și ar putea determina o creștere semnificativă a prețului petrolului.
Fluxul constant de transporturi de petrol din Golful Persic către Europa, SUA și Asia prin canalele navigabile înguste ale strâmtorii a transformat-o în cel mai mare punct de tranzit petrolier din lume.
Strâmtoarea Ormuz se află între Oman și Iran. Ea leagă golful din nord de Golful Oman din sud și Marea Arabiei dincolo de acesta. Are o lățime de 21 mile (33 km) în punctul său cel mai îngust, cu o bandă de navigație de doar 2 mile (3 km) lățime în fiecare direcție.
Conform datelor furnizate de firma de analiză Vortexa, anul trecut au trecut în medie peste 20 de milioane de barili de țiței, condensat și combustibili prin strâmtoare.
Membrii OPEC Arabia Saudită, Iran, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak exportă cea mai mare parte a țițeiului lor prin strâmtoare, în principal către Asia.
Qatarul, unul dintre cei mai mari exportatori de gaz natural lichefiat din lume, transportă aproape toată cantitatea de GNL prin strâmtoare.
Blocarea completă pe termen lung a Strâmtorii Ormuz (fie de către iranieni, fie de facto, ca urmare a deciziei transportatorilor să ocolească zona) nu ar provoca doar o criză regională, ci un șoc sistemic global de 13% în ofertă.
Chiar dacă prin strâmtoarea Ormuz traversează o cantitate de țiței și produse petroliere de 20 milioane barili pe zi, care acoperă 20% din consumul global, o parte din acesta ar putea fi redirecționat prin cele 2 conducte din regiune (Petroline – Arabia Saudită și Habshan–Fujairah – Emiratele Arabe Unite, cu capcități de 5, respectiv 1,5 milioane barili/zi), ceea ce ar reduce deficitul la doar 13,5 milioane barili pe zi.
În plus, statele membre ale cartelului OPEDC, dar și ceilalți producători globali și-ar putea majora producție sau apela la stocurile strategice.
Stocurile strategice totale de petrol deținute de țări (incluzând stocurile oficiale ale membrilor OECD) sunt estimate la aproximativ 1,5 miliarde de barili și ar putea oferi teoretic aproximativ 111 zile de acoperiri a deficitului mondial de țiței, în situația blocării totale a strâmtorii Ormuz (acoperirea deficitului de 13,5 milioane barili/zi). În practică, însă, nu tot acest volum poate fi eliberat rapid .
Conductele pot compensa doar o treime din fluxul de petrol din Strâmtoarea Ormuz, producția alternativă poate porni însă cu inerția de rigoare, iar stocurile strategice pot amortiza, dar nu pot înlocui pe termen mediu și lung producția.
Astfel, petrolul, care ar putea ajunge și la peste 100 de dolari pe baril, ar cauza o criză globală, cu efect inflaționist, cu costuri logistice în creștere, dobânzi mai mari și încetinire economică.
India și China, mari importatori de țiței prin strâmtare (între 50 și 80% din consumul de petrol al celor 2 state), ar fi primele afectate.
Efectul se va simți inevitabil și în prețul la pompă din România.
Cotația țițeiului de tip Brent, cel predominant în Orientul Mijlociu a sărit cu 10%, în zona de 80 dolari/baril, după ce Iranul a anunțat închiderea Strâmtorii Ormuz care asigură ieșirea din Golf către Oceanul Indian și a deschis focul asupra unor petroliere despre care spune că au încercat să treacă.
Numărul vaselor lovite a urcat la 5 petroliere, cu puțin înainte de miezul nopții de duminică, potrivit contului de Telegram Rerum Novarum, specializat pe informații de intel, 3 fiind documentate de autoritatea de comerț maritim britanică UKMTO și preluate de BBC.
