Marile firme care se ocupă cu tranzacțiile cu materii prime își investesc rezervele de lichidități, acumulate în cea mai profitabilă perioadă din istoria lor, pentru a prelua rafinăriile la care renunță marile companii petroliere, transmite Bloomberg.
25 iulie - Maraton Medika TV - Sanatatea Aparatului Urinar
30 iulie - Maraton Profit News TV: Inteligența Artificială în Economie
Un exemplu este gigantul Vitol Group care luna trecută a făcut o ofertă pentru activele companiei americane de rafinare Citgo Petroleum Corp., după doi ani de achiziții în cadrul cărora a investit în compania italiană de rafinare Saras SpA precum și în benzinării din Turcia și Africa de Sud. În paralel, rivalul Glencore Plc a făcut parte dintr-un grup de investitori care a încheiat un acord pentru preluarea unei rafinării din Singapore a gigantului petrolier Shell Plc, în timp ce un consorțiu din care face parte traderul Trafigura Group negociază preluarea rafinăriei Fos-sur-Mer din Franța, arată Adevarul.
Dobândirea unui cap de pod în industria de rafinare le oferă traderilor mai multe opțiuni atunci când decid vânzarea anumitor tipuri de țiței către propria lor rafinărie sau în alte părți, în funcție de ce tranzacție este mai profitabilă.
„Traderii văd o oportunitate în a avea o rafinărie care poate procesa diferite tipuri de țiței”, spune Kurt Chapman, membru în consiliul de administrație al traderului Levmet și fost director pentru petrol la Mercuria Energy Group Ltd.
Un alt avantaj al deținerii unei rafinării este că permite traderilor să fie prezenți pe piața fizică, unde se stabilesc prețurile de referință la nivel regional. În plus, au noi motive pentru a lua poziții pe hârtie, prin care să își acopere expunerea fizică, ceea ce le permite să fie jucători importanți pe piețele swap și cele de tranzacții futures.
„Dacă ai o rafinărie în Europa care poate procesa țiței de tip Midland WTI atunci ai o influență fizică directă asupra mecanismului de formare a prețurilor”, spune Chapman.
Rafinăriile cumpărate recent de traderi sunt amplasate de obicei în mari hub-uri de tranzacționare precum Marea Mediterană și Stâmtoarea Singapore, care le permite să fie aprovizionate cu o gamă variată de tipuri de țiței. În general, tranzacțiile au fost pentru participații și în cadrul unor consorții de firme, în loc de achiziții complete pe care să le deruleze singuri, deoarece traderii sunt interesați în obținerea de drepturi de achiziții de țiței pentru aceste rafinării.
Un alt motiv al interesului traderilor pentru rafinării este pur și simplu faptul că acum sunt disponibile la vânzare astfel de facilități. La nivel mondial au fost scoase la vânzare rafinării la prețuri reduse. Chiar dacă oferă marje bune, companii petroliere precum BP, TotalEnergies SE, Shell și Exxon Mobil Corp. au început să vândă activele pe care nu le mai consideră ca fiind o parte centrală din afacerile lor.
În plus, marile companii petroliere sunt presate de investitorii instituționali să și reducă emisiile. O opțiune este să cheltuie bani pentru a moderniza rafinăriile, astfel încât acestea să devină mai eficiente sau să fabrice combustibili mai verzi. O altă opțiune este pur și simplu vânzarea rafinăriei.
„Acționarii cer companiilor să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră și una din opțiuni este vânzarea rafinăriilor. Asta nu ajută planeta deoarece cumpărătorii vor utiliza rafinăria în același mod, dar este unul din motivele principale pentru care proprietarii de rafinării le scot la vânzare”, spune Steve Sawyer, consultant la Facts Global Energy.
