De ceva timp, în mediul corporatist din Franța are loc o revoluție tăcută, în condițiile în care directorii generali străini conduc unele dintre cele mai strategice companii franceze, lucru care ar fi fost de neconceput în urmă cu câteva decenii, transmite Bloomberg.
Compania aeriană Air France-KLM, producătorul auto Renault, cea mai mare companie farmaceutică franceză, Sanofi, și campionul sectorului de tehnologie din Franța, Atos SE, sunt conduse de directori care nu sunt francezi. Chiar dacă asta este ceva normal în Marea Britanie și SUA, fenomenul reprezintă o schimbare radicală de direcție în mediul corporatist din Franța, unde posturile de conducere la companiile-cheie nu doar că sunt atribuite directorilor francezi, ci doar celor care au absolvit anumite școli de elită, precum Ecole Nationale d'Administration sau Ecole Polytechnique.
"Lumea a devenit mult mai flexibilă și foarte globală, iar numirile în posturile de director general reflectă acest lucru. Vechea generație nu avea o astfel de cultură deschisă", spune Philippe Waechter, economist șef la Ostrum Asset Management.
Unul dintre pionierii acestui trend este canadianul Ben Smith, 52 de ani, care a fost numit la vârful Air France-KLM la sfârșitul lui 2018, un moment dificil pentru transportatorul aerian. Grație unui stil de conducere non-combativ, Ben Smith a reușit să transforme Air France, fostul copil problemă al alianței, care anul trecut a raportat un profit record, scrie Agerpres.
Cu toate acestea, naționalitatea sa canadiană a fost o problemă atunci când a fost avut în vedere pentru postul de CEO, a dezvăluit președintele Consiliului de Administrație al Air France-KLM, Anne-Marie Couderc.
"Una din întrebările pe care Guvernul le-a avut a fost faptul că nu era francez. Dar, după ce s-au întâlnit cu el, după ce i-au analizat profilul, după ce l-au ascultat ce avea de spus, Guvernul și toți acționarii l-au sprijinit. Este adevărat că a fost important pentru el să își îmbunătățească limba franceză imediat ce a fost numit", a spus Anne-Marie Couderc.
O transformare similară are loc la producătorul auto Renault, la care Guvernul de la Paris este cel mai mare acționar, cu o participație de 15%. Renault, care din luna iulie 2022 este condus de italianul Luca de Meo, a început să facă din nou angajări în Franța și mizează pe faptul că poate produce local, în mod profitabil, vehicule electrice. În același timp, De Meo a decis să modernizeze magazinul Renault de pe Champs Elysees, într-un moment în care alte mărci renunță la magazinele lor de pe renumitul bulevard parizian.
"Nu există ceva mai francez decât asta", a spus Luca de Meo, într-un interviu acordat anul trecut.
Directori străini sau cu dublă cetățenie se află la conducerea altor renumite companii franceze: de exemplu germanul Peter Herweck conduce gigantul industrial Schneider Electric, iar britanicul Paul Hudson este director general la grupul farmaceutic Sanofi.
În industria bancară, franco-polonezul Slawomir Krupa a fost numit în 2022 la conducerea Societe Generale, iar marca auto Peugeot, din cadrul grupului Stellantis NV, este condusă de un director britanic, Linda Jackson.
Cu siguranță există în continuare unele sectoare în Franța unde directorii francezi au o poziție forte la vârful companiilor, în special dacă sunt firme de familie din industria produselor de lux. Acest sector domină indicele bursier CAC 40, în condițiile în care reprezintă o parte dintre cele mai valoroase companii ale lumii, în funcție de capitalizarea de piață, iar directorii lor rămân cu fermitate francezi. Astfel, miliardarul Bernard Arnault este director general la LVMH Moet Hennessy Louis Vuitton, cea mai mare companie din Europa, în funcție de valoare de piață. Șefii de la Kering și Hermes International sunt de asemenea francezi.
Însă, în condițiile în care companiile franceze vor o cotă mai mare din piețele globale pe are operează, vechile tabuuri naționaliste dispar, susține președintele Consiliului de Administrație de la Air France-KLM, Anne-Marie Couderc.
"Multe companii pot fi franceze, cu sediul în Franța, dar cu afaceri globale. Multe companii vor să se dezvolte în afara granițelor, ceea ce înseamnă că a fi francez nu mai este 'a must' (o condiție obligatorie - n. r.)", a subliniat Couderc.
