Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, plusează în dialogul de la distanță cu Comisia Europeană pe marginea dorinței României de a amâna închiderea termocentralelor pe lignit, ale companiei de stat Complexul Energetic Oltenia (CEO), avansând ca termen anul 2032, în condițiile în care declarațiile și documentele oficiale publice de până acum menționau anul 2029.
El a adus ca argument faptul că legislația și angajamentele României prevăd anul 2032 ca deadline de închidere a producției de energie pe huilă din Valea Jiului și a susținut că același reper ar trebui luat în considerare și pentru lignit.
″Pentru Complexul Energetic Valea Jiului, avem termenul 2032 până când putem să mizăm pe cărbune. O variantă de lucru ar fi să propunem și la Complexul Energetic Oltenia ca, în marja acestui interval de timp, să avem o flexibilitate. În măsura în care se finalizează grupurile pe gaz, treptat, să mai scoatem din exploatare din grupurile pe cărbune. Dacă nu, oricum, până în 2032 să putem miza pe cărbune. Ceea ce ar fi o prelungire semnificativă. Ca termen maximal, ca abordare în relația cu Comisia Europeană, putem să ne gândim la 2032, având în vedere că, până atunci, în Valea Jiului putem să mizăm pe cărbune. Deci am putea și în Oltenia, care are o pondere mult mai mare în mixul de producție de energie al României, de 15%, în loc de 1%, să mergem până în 2032″, a spus Burduja.
Ministrul a amintit întârzierile substanțiale înregistrate în proiectele de înlocuire a unor grupuri pe lignit de la CEO cu centrale pe gaze naturale însumând 1.325 MW, la Turceni și Ișalnița. Forma în vigoare a planului de restructurare a Complexului prevede că grupurile pe gaze au ca termen de finalizare iunie 2026, însă cele mai recente estimări ale companiei arată că acestea ar putea fi puse în funcțiune abia în martie și iulie 2028.
″De exemplu, la Ișalnița nu s-a prezentat nimeni la licitație, iar potențialii contractori au invocat faptul că prețul de construire a unor grupuri pe gaz pur și simplu a crescut foarte mult anul trecut. Și atunci valoarea la care era scos la licitație proiectul Ișalnița, în baza unui studiu de piață făcut cu câteva luni înainte să fie urcată documentația de atribuire pe SICAP, nu mai era atractivă pentru ofertanți.
Ne străduim acum să deblocăm această situație. Probabil va trebui refăcut studiul, dar asta cere timp. Probabil e nevoie de bani în plus. Putem să-i luăm tot din Fondul de Modernizare? Asta rămâne să discutăm. Se pune și problema atragerii unui al treilea partener în proiect, și asta trebuie discutat. Sunt mai multe variante pe masă. Costul proiectului Ișalnița a crescut semnificativ. Nu putem vorbi de dublarea prețului, dar și o majorare de 20% - 30% înseamnă niște zeci de milioane de euro bune în plus″, a punctat Sebastian Burduja.
Valoarea totală a investiției era estimată la 2,518 miliarde lei, jumătate din sumă urmând a fi acoperită printr-o finanțare nerambursabilă UE din Fondul de Modernizare, pentru care contractul a fost semnat în februarie anul trecut cu Ministerul Energiei.
În prezent, acționarii companiei de proiect CCGT Power Ișalnița, înființată pentru construirea centralei pe gaze de 850 MW, sunt CEO, cu 59,9% din capital, și producătorul de aluminiu Alro Slatina, cel mai mare consumator industrial de energie din România (40,1%).
