Clujul conduce în topul angajatorilor care oferă cele mai mari salarii din industria de dezvoltare software, cu 2.506 euro brut salariul mediu în această industrie, urmat de Timiș, cu 2.173 euro brut.
2.179 de euro brut a fost salariul mediu în industria de dezvoltare software, în luna ianuarie 2019. De 3 ori mai puțin (743 euro brut) au câștigat angajații din companiile de Producție, păstrând aceeași distanță față de colegii din Dezvoltare Software ca și anul trecut. Cei din industria Outsourcing - companii care au activitate de servicii externalizate pentru firme din grup (Shared-Service) sau pentru terți (BPO) - au raportat 1.429 de euro brut câștigul mediu din ianuarie. Sunt rezultate publicate în luna aprilie de studiul de compensații și beneficii AIMS SalaryMap 2019, care a cules informații salariale de la 362 de companii din întreaga țară. În total, aceste companii au peste 220.000 de angajați, iar peste 95% dintre acestea sunt companii străine.
Deși anul acesta au existat în premieră companii din București care au participat în studiul AIMS SalaryMap, numărul acestora încă nu a fost suficient de mare pentru a putea face analize statistice relevante pentru piața respectivă, de aceea București încă nu apare în ”topurile” din acest studiu.
În zona de Producție, Timiș-ul a fost, în ianuarie, județul unde a fost cel mai mare salariu mediu brut, de 907 euro brut, cu peste 150 de euro mai mult decât media pe țară. Pe locurile următoare s-au situat Brașov, Sibiu și Cluj.
Pentru cele 3 industrii analizate de AIMS SalaryMap, față de aceeași perioadă a anului trecut (ianuarie), cel mai mic procent de creștere a salariilor brute de încadrare s-a înregistrat în industria de Dezvoltare Software (8,14%), iar cel mai mult au crescut salariile în sectorul de Producție, unde creșterea a fost de 12,74%. În industria de Outsourcing, creșterea salariilor în 2018 a fost de 10,33%.
Faptul că salariile au crescut mai mult în Producție decât în Dezvoltare Software nu este deloc surprinzător, deoarece sectorul productiv a fost cel mai afectat de creșterile succesive ale salariului minim pe economie (3 ani la rând), iar companiile de producție au fost nevoite să își ajusteze grilele salariale pentru a-și păstra avantajele competitive față de concurență. De la criza economică din 2009-2011, până în urmă cu 3 ani, salariile au crescut în România într-un ritm relativ constant și predictibil, cu procente între 4% și 7%, în funcție de regiune și de industrie. Din 2016 însă, procentele s-au mărit brusc și se păstrează la valori cu două cifre. Creșterea costurilor cu salariile s-a reflectat însă în creșterea prețurilor, astfel încât, de la o inflație sub 1% înainte de 2016, s-a ajuns la o inflație de 4% în primul trimestru din 2019. Deci nivelul de trai al angajaților care au beneficiat de aceste măriri nu a crescut proporțional cu procentul de creștere a salariilor.
Procentul real de creștere a salariilor din 2018 a fost mult peste cel estimat cu un an înainte (de până la 8%), astfel încât rectificările de buget au fost cuvântul de ordine în 2018 în companiile de producție, care a stârnit multă îngrijorare pe piață cu privire la viitorul acestor investiții în România. De asemenea, procentele mai mari de creștere a salariilor din Producție s-au datorat și încercărilor repetate de a contracara fluctuația de personal, aceasta fiind industria care a înregistrat cele mai mari cifre.
În 2018, în Producție, fluctuația medie de personal a fost de 33,77%, cea mai mare cifră înregistrată în cei 20 de ani de când se derulează studiul AIMS SalaryMap. Prin comparație, fluctuația medie de personal în 2018 pentru industria de Dezvoltare Software a fost de 17,23% (deci la jumătate față de Producție), în timp ce în Outsourcing a fost ceva mai mare: 28,13%. De la sfârșitul anului 2018 și continuând cu 201, s-a înregistrat însă o tendință de stagnare sau scădere a mișcărilor de personal în zona de Producție, multe dintre companii raportând un ”îngheț” la multe dintre capitolele bugetare, începând cu recrutările și terminând cu bugetele de training sau de călătorie în interes de serviciu.
Este de așteptat, așadar, să înregistrăm în 2019 o revenire a cifrei de fluctuație de personal în industria prelucrătoare la valori ”normale”, precum și o scădere sub nivelul de ”doi digiți” a cifrei care indică procentul de creștere a salariilor, arată analiștii. În ianuarie, companiile participante în studiul AIMS SalaryMap preconizau pentru 2019 o creștere cu doar 2,59% a numărului de angajați în sectorul Producție, pe când celelalte industrii previzionau în continuare creșteri importante de personal: 18,24% în Dezvoltare Software și 15,14% în Outsourcing.
A devenit de notorietate publică faptul că multe companii de Producție, în special din sectorul Automotive, s-au confruntat, în ultima parte a lui 2018 și în prima parte a lui 2019, cu o scădere a numărului de comenzi, iar unele au fost nevoite să restructureze personal sau chiar, în câteva situații, să renunțe la investiția din România.
În ceea ce privește estimarea de creștere a salariilor pe 2019, procentele estimate de cele 3 industrii prezente în AIMS SalaryMap se situează între 8 și 9% și între 7 și 8% pentru anul 2020. "Desigur, însă, că aceste estimări vor fi puternic influențate de evoluțiile politice și economice din România, astfel încât este posibil să asistăm din nou la o răsturnare de cifre când vom face o analiză similară acesteia, în primăvara lui 2020. De menționat că din ce în ce mai multe companii întâmpină greutăți în a-și face o planificare bugetară pentru anul următor, posibil și datorită impredictibilității mediului de afaceri din România. Astfel, mai puțin de 25% din cele 230 de companii din studiul de Producție au putut să declare, în ianuarie 2019, care este procentul de creștere a salariilor estimat pentru anul 2020. Încă și mai puține au fost aceste companii din Dezvoltare Software (20%) și Outsourcing (18%)", se arată în studiu.
Însă, până când motoarele au mai încetinit către finalul anului, în 2018 cererea de forță de muncă a fost foarte mare și nu a fost acoperită de ofertă, dovadă fiind nu doar fluctuația de personal foarte mare, dar și creșterea numărului de ore suplimentare. Acolo unde nu s-a găsit suficient personal, a fost nevoie ca angajații existenți să își mărească timpul de lucru pentru a face față comenzilor către clienți. Astfel încât, pentru anul 2018, muncitorii și-au adăugat un surplus de 13% la venit din efectuarea de ore suplimentare plătite, în timp ce pentru oricare alte categorii de angajați, indiferent de industria analizată de studiul AIMS, acest procent nu a depășit 5%. Ba chiar, în Dezvoltare Software procentul de venit din ore suplimentare a fost de maximum 2%, ceea ce arată faptul că, în această industrie, fie nu se lucrează ore suplimentare, fie acestea nu sunt compensate prin bani, ci mai degrabă prin zile libere.
Tot muncitorii sunt cei care beneficiază de cel mai mare procent de venit variabil, din toate categoriile de angajați analizate. Astfel, ei au avut un adaos de 30,95% la salariul de încadrare, venituri provenite din multitudinea de prime și bonusuri adresate acestui nivel de companiile de producție. Procentul de venit variabil în cazul specialiștilor cu studii superioare nu a fost prea mult influențat de industria în care au activat aceștia în 2018, fie că au fost programatori, ingineri de producție sau specialiști de suport pentru diverse procese: ei au avut un surplus la salariul de bază de aproximativ 18%. Bonusul de performanță și prima de recomandare sunt cele mai populare componente ale venitului variabil, în toate cele 3 industrii.
Primul este oferit de 89% din companiile din Outsourcing și de 85% din companiile de Producție, în timp ce doar 70% din companiile de Dezvoltare software îl au în pachet. În schimb, în această industrie, prima de recomandare este acordată de 82% dintre companii, părând a fi unul din cele mai importante canale pentru recrutarea de noi angajați. De altfel, acest bonus a crescut în popularitate de la an la an, devenind acum mai des întâlnit decât primele de Crăciun sau de Paște (cu excepția companiilor de Producție, unde acestea încă se situează cu câteva procente deasupra primei de recomandare).
Prima de loialitate – sau sporul de vechime, cum mai este cunoscut în companiile cu tradiție – este în continuare apreciată de companiile de producție (50% o au în pachetul lor de venit variabil), în schimb este aproape neglijată în industria de Dezvoltare Software, unde doar 24% din companii o acordă. Aici, profilul angajatului standard diferă destul de mult de profilul angajatului dintr-o firmă de producție, iar companiile de dezvoltare software probabil că nu își fac prea multe iluzii că o astfel de primă ar putea contribui substanțial la stabilizarea forței de muncă, astfel că preferă să își direcționeze bugetele în altele direcții cu impact mai mare asupra acestor angajați.
