Legislația fiscală, respectiv Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, va stipula în mod clar obligația autorităților de a interpreta prevederile ambigue în favoarea contribuabilului, adică de a aplica principiul in dubio contra fiscum.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
O serie de modificări în acest sens sunt avute de actualii guvernanți într-un proiect legislativ, analizat de Profit.ro, care va fi dezbătut și adoptat în perioada următoare.
De ce este important: Principiul in dubio contra fiscum presupune două obligații ale autorităților: de a emite reguli clare, iar în caz de ambiguitate, de a respecta dreptul de proprietate al cetățenilor săi. După cum arată autorii proiectului, principiul este aplicat și de CEDO în deciziile care privesc fiscalitatea și dreptul de proprietate, sancționând statele atunci când abuzează de putere sau când neglijează obligația de a adopta reglementări clare și predictibile.
”Acest principiu este de fapt transpunerea în relațiile fiscale dintre stat și cetățean a prezumției de nevinovație din domeniul penal și a favorizării debitorului în domeniul dreptului civil. (...) În domeniul fiscal, neclaritatea reglementărilor reprezintă o atingere a dreptului de proprietate al contribuabilului, drept fundamental al cetățenilor”, se arată în expunerea proiectului.
Situația actuală
În prezent, conform inițiatorilor, în legislația națională sunt stipulate câteva drepturi ale contribuabilului în relația cu organele fiscale.
Astfel în Codul de procedură fiscală există menționat dreptul de a fi ascultat (art. 9) și buna-credință (art. 12). De asemenea, potrivit art. 13, prevederile neclare din legislatia fiscala pot fl interpretate în favoarea contribuabilului.
Autorii poiectului subliniază însă că astfel de formulări nu pot suplini lipsa enunțării clare a principiului in dubio contra fiscum și în practică nu pot stăvili potențialele abuzuri ale organelor fiscale.
În plus, mai arată inițiatorii, dispoziția se referă strict la legi (în sens restrâns), nu și la normele subsecvente, iar modul de sesizare a neclarităților și de aplicare propriu-zisă a art. 13 sunt ele însele neclare și trebuie coroborate cu alte prevederi.
”La art. 4 din Codul fiscal se regăsește un rudiment de drept al contribuabilului: acela de a afla din timp despre introducerea de taxe sau impozite noi, de majorări ale celor existente sau de eliminarea unor facilități, iar dacă se modifică prevederile Codului Fiscal, acestea să intre în vigoare dupa 6 luni de la publicarea lor. Dar numeroase ordonanțe sau ordonanțe de urgență s-au prevalat de regula care se aplică numai în cazul legilor și au modificat substanțial normele fiscale, dând subiectilor de drept doar cele 15 zile de răgaz (ordonanțe publicate în decembrie cu intrarea in vigoare la 1 ianuarie a anului următor, ordonanțe cu termen de intrare în vigoare în 15 zile de la publicare). Așadar, nici acest drept nu este unul ferm statuat si pe care contribuabilul să îl poată opune Executivului, respectiv organelor fiscale”, se mai arată în nota de motivare a proiectului.
Prin urmare, inițiatorii consideră că în prezent relația stat/organ fiscal - contribuabil/plătitor în Romania se desfășoară ”netransparent, imprevizibil, fără un mecanism de control sau de contracarare pe cale administrativa a deciziilor”.
Stipularea în legislația fiscală în mod expres a principiului in dubio contra fiscum va conduce, potrivit autorilor proiectului, la reconstruirea unei relații bazate pe buna-credință dintre stat și cetățean-contribuabil.
De altfel, introducerea acestui principiu de interpretare a legislatiei fiscale a fost prevazut si in Programul de guvemare 2020-2024 al actualei coaliții, ca obiectiv în cadrul modernizării ANAF.
Modificările propuse
După litera a) a articolului 3 din Codul fiscal - articol în care sunt enunțate principiile fiscalității - se introduce o noua literă, lit. a1, cu următorul cuprins:
”a1) in dubio contra fiscum prin interpretarea prevederilor neclare în favoarea contribuabilului”.
Articolul 13 din Codul de procedură fiscală se modifică și va avea urmatorul cuprins:
’’Art. 13: Interpretarea legislației și a normelor din domeniul fiscal
(1) Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege.
(2) În cazul in care voința legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinței legiuitorului se ține seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere și aprobare.
(3) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1)-(2), prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului, potrivit principiului in dubio contra fiscum.
(4) Prevederile alineatului (3) se aplica și în cazul în care normele date în aplicarea legii/legilor sunt neclare.
(5) În aplicarea prevederilor art. 5, Comisia fiscală centrala ține cont de principiul enunțat la alin. (3).”
