Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că indemnizația de hrană nu trebuie inclusă în baza de calcul a indemnizației de concediu de odihnă a personalului contractual plătit din fonduri publice și a funcționarilor publici. Hotărârea a fost luată după ce Curtea de Apel Brașov a sesizat ICCJ cu această chestiune.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și a stabilit că: ”Indemnizația de hrană reglementată de art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, nu intră în baza de calcul al indemnizației de concediu de odihnă cuvenită personalului contractual plătit din fonduri publice și funcționarilor publici”, scrie News.ro.
Decizia este obligatorie.
Curtea de Apel Brașov a solicitat ICCJ să se pronunțe asupra următoarei probleme de drept, soluționată diferit de instanțe: “Dacă - în interpretarea și aplicarea art. 150 din Codul muncii, art. 7 din HG nr. 250/1992, art. 22 din OG nr. 6/2007, art. 23 din OG nr. 10/2008 - indemnizația de hrană, reglementată de art. 18 din Legea nr. 153/2017, intră în baza de calcul a indemnizației de concediu de odihnă cuvenită personalului contractual plătit din fonduri publice și funcționarilor publici”.
“Problema de drept a creat practică judiciară divergentă la nivelul instanțelor naționale, inclusiv la nivelul secțiilor civile și de contencios administrativ ale Curții de Apel Brașov, cea care a sesizat ICCJ. Punctul de vedere al Colegiului de conducere al Curții Brașov a fost în sensul că indemnizația de hrană nu trebuie inclusă în baza de calcul a indemnizației de concediu de odihnă a personalului contractual plătit din fonduri publice și a funcționarilor publici, sesizând ICCJ cu recursul în interesul legii pentru clarificarea problemei de drept”, a precizat ICCJ.
Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, colegiile de conducere ale Curților de Apel au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești, a arătat sursa citată.
