Un furnizor care încasează avans trebuie să emită factură pentru acesta, până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare, întrucât în caz contrar, la o eventuală restituire a sumei, nu va putea storna TVA. În plus, dacă firma furnizoare nu emite factură pentru avansul încasat, operațiunea contravine legislației în domeniul TVA, iar clientul nu-și poate deduce TVA, afirmă, într-un document, specialiștii Ministerului Finanțelor, referitor la modalitatea în care furnizorul poate să storneze din evidențele contabile TVA colectată aferentă avansului încasat, dar ulterior restituit, în condițiile în care nu a emis factură de avans.
Răspunsul Ministerului Finanțelor
În ceea ce privește prevederile legale aplicabile în situația efectuării/încasării unei plăți în condițiile neemiterii unei facturi de avans pentru o viitoare prestare de servicii, și anume dacă se deduce, respectiv colectează TVA, precum și modul de înregistrare a TVA, (potrivit prevederilor art. 282 alin. (1) din Codul fiscal) exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri și prestări de servicii intervine la data la care are loc faptul generator.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Totodată, legislația în domeniul TVA prevede o serie de excepții care derogă de la regula generală mai sus amintită. Astfel, conform excepțiilor prevăzute (la art. 282 aIin. (2) Iit. a) și lit. b) ) de Codul fiscal, exigibilitatea taxei intervine la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator, respectiv la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator.
Din punct de vedere al TVA, avansurile reprezintă plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor și serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora.
Potrivit (prevederilor art. 319 aIin. (16) ) Codului fiscal, persoana impozabilă are obligația de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri/prestare de servicii cel târziu până în cea de- a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.
Legislația în domeniul TVA, (respectiv art. 319 alin. (20) din Codul fiscal), prevede o serie de informații pe care trebuie să le conțină în mod obligatoriu o factură, printre care și data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii, potrivit prevederilor Iit. c) a articolului menționat mai sus, și indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcție de cotele taxei, potrivit prevederilor lit. j) a aceluiași articol.
În contextul celor menționate mai sus, în cazul în care este încasat un avans în legătură cu o prestare de servicii (înainte de prestarea serviciilor), prestatorul are obligația ca în termenul prevăzut de lege (cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile) să emită o factură care să conțină informațiile obligatorii (prevăzute la alin. (20) al art. 319 din Codul fiscal), inclusiv suma taxei colectate, în condițiile în care operațiunea este în sfera TVA.
În ceea ce privește dreptul de deducere a TVA, (potrivit pct.67 alin.(1) din Hotărârea Guvernului nr.1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal), dreptul persoanelor impozabile de a deduce taxa achitată sau datorată pentru bunurile/serviciile achiziționate destinate utilizării în scopul operațiunilor prevăzute la art.297 aIin.(4) din Codul fiscal constituie un principiu fundamental al sistemului de TVA.
Dreptul de deducere (prevăzut la art.297 din Codul fiscal) face parte integrantă din mecanismul TVA și, în principiu, nu poate fi limitat. Acest drept se exercită imediat pentru totalitatea taxei aplicate operațiunilor efectuate în amonte.
Menționăm că, pentru a beneficia de dreptul de deducere a taxei, legislația în domeniul TVA prevede îndeplinirea condițiilor de fond și formă.
Astfel, în primul rând, trebuie îndeplinite condițiile de fond, așa cum rezultă din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv pe de o parte, cel interesat să fie o persoană impozabilă în sensul Titlului VII din Codul fiscal și, pe de altă parte, bunurile sau serviciile invocate pentru a justifica acest drept să fie utilizate în aval de persoana impozabilă în scopul operațiunilor prevăzute la art.297 alin.(4) din Codul fiscal, iar în amonte, aceste bunuri sau servicii să fie furnizate de o altă persoană impozabilă.
În ceea ce privește condițiile de formă, (conform art.299 alin.(1) lit.a) din Codul fiscal) pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei datorate sau achitate de către o persoană impozabilă, aferente bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, persoana trebuie să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art.319, precum și dovada plății în cazul achizițiilor efectuate de către persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, respectiv de către persoanele impozabile care achiziționează bunuri/servicii de la persoane impozabile în perioada în care aplică sistemul TVA la încasare.
Așadar, conform acestor prevederi legale, în lipsa unei facturi emise de prestator, clientul nu își poate exercita dreptul de deducere a TVA achitate aferente serviciilor care urmează să-i fie prestate.
Factura, prin informațiile obligatorii pe care trebuie să Ie conțină, reprezintă documentul fiscal care permite administrațiilor fiscale să controleze plata taxei datorate de furnizorul bunurilor/prestatorul serviciilor și în același timp documentul de justificare a dreptului de deducere al beneficiarului bunurilor livrate/serviciilor prestate sau care urmează să-i fie livrate/prestate.
Persoanele impozabile stabilite în România (potrivit prevederilor art.321 aIin.(1) din Codul fiscal) trebuie să țină evidențe corecte și complete ale tuturor operațiunilor efectuate în desfășurarea activității lor economice.
În concluzie, lipsa facturii împiedică asigurarea și verificarea colectării TVA, dar și probarea cu certitudine a existenței dreptului de deducere (cerință de fond) și a întinderii acestuia.
Referitor la modalitatea în care furnizorul poate să storneze din evidențele contabile TVA colectată aferentă încasării avansului în condițiile în care nu a emis factură de avans, iar suma încasată a fost restituită, întrucât în final nu s-a derulat nicio operațiune taxabilă, precizăm că operațiunile astfel cum au fost descrise contravin legislației în domeniul TVA care, așa cum am precizat mai sus, prevede obligația emiterii unei facturi pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri/prestare de servicii, astfel încât o procedură de stornare a TVA colectate, înregistrate în evidența financiar-contabilă fără un document justificativ fiscal, nu este reglementată de legislația în domeniul TVA.
