Eliminarea de sancțiuni pentru microîntreprinderi, eliminarea obligației declarării sediilor secundare la ANAF și a obligativității tranzacțiilor firmelor prin contul de trezorerie în relația cu instituțiile statului, precum și eliminarea deductibilității limitate de 50% a combustibilului pentru autoturisme sunt doar câteva dintre măsurile de debirocratizare aflate acum pe masa Guvernului, pentru sprijinirea mediului de afaceri, relevă date analizate de Profit.ro.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Printre acestea se mai numără simplificarea procedurilor de înființare și de închidere a firmelor, creșterea plafonului de la 50.000 euro la 100.000 euro pentru obligația de dotare cu cititoare de card, revizuirea legislației privind casele de marcat, dar și a drepturilor de autor, simplificarea accesului angajatorilor la obținerea subvenției de șomaj, precum și modificarea procedurii de decontare a concediilor medicale.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
De ce este important: Birocrația excesivă reprezintă una dintre provocările cele mai des întâlnite de mediul de afaceri din România, iar capacitatea insuficientă de a furniza servicii de calitate, inclusiv servicii digitale, are un impact negativ asupra populației și firmelor, potrivit Raportului de țară 2020 privind România, elaborat de Comisia Europeană. Schimbările legislative frecvente și imprevizibile, împreună cu deficiențele persistente din administrația publică, îngreunează activitatea antreprenorilor locali, subminează deciziile de investiții și reduc atractivitatea țării pentru investitorii străini.
Schimbările pregătite
1. Modificarea procedurii de decontare a indemnizațiilor aferente concediilor medicale
În vederea recuperării sumelor reprezentând indemnizații aferente certificatelor de concediu medical plătite asiguraților salariați, conform prevederilor art.38 din OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, angajatorii trebuie să depună o cerere la Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) în termen de 90 de zile de la data de la care persoanele prevăzute la art.1 alin.(1) și (2), art.32 alin.(1), precum și plătitorii prevăzuți la art.36 alin.(3) lit. a) și b) din OUG nr.158/2005, cu modificările și completările ulterioare, erau în drept să le solicite.
Sumele datorate de CNAS contribuabililor sunt încasate foarte greu, depășind deseori 24 luni, chiar dacă termenul legal este de 60 zile. Acest lucru afectează bugetul contribuabililor (în mod special al microîntreprinderilor) care nu au nici un instrument legal să urgenteze primirea sumelor de bani de la CNAS. Demersurile în instanță durează foarte mult din cauza termenelor lungi și creează costuri suplimentare.
Propuneri:
- Modificarea art.12, lit.a) și lit.b) din OUG nr.158/2005 privind eliminarea suportării de către angajator a concediului medical din fondul de salarii a primelor 5 zile de incapacitate temporară de muncă. Indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă să fie suportate integral din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
- Compensarea contravalorii concediilor medicale datorate contribuabilului din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), cu sumele datorate de contribuabil pentru Bugetul de Stat și Bugetul Asigurărilor Sociale. Compensarea se poate face prin intermediul formularului Declarației 112 - declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate - conform Ordinului comun nr.203/207/188 al MFP/MMJS/MS din 2/2021.
2. Scutirea de sancțiuni pentru microîntreprinderi și corelarea birocrației cu "talia firmei"
Firmele mici nu pot suporta costuri fixe mari asociate cu birocrația excesivă. Micii comercianți și micile afaceri sunt primele victime ale obligațiilor împovărătoare.
În România sunt în prezent aproximativ 500.000 de microîntreprinderi (definite conform Legii nr.346/2004) cu până la 9 salariați, care sunt nevoite să efectueze o serie de obligații sau să depună numeroase declarații redundante. Fiecare din aceste instrumente birocratice reprezintă o piedică majoră, în special pentru firmele aflate la debutul activității și care ar trebui să-și concentreze eforturile asupra dezvoltării afacerii. Considerăm că sarcinile administrative ar trebui corelate cu dimensiunile operatorilor economici, astfel încât micile afaceri să nu mai fie victime sigure ale birocrației excesive și ale sancțiunilor conexe. Având în vedere necesitatea asigurării condițiilor favorabile pentru dezvoltarea mediului de afaceri, exceptarea microîntreprinderilor, așa cum sunt ele definite de Legea nr.346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu completările și modificările ulterioare, de către toate autoritățile/instituțiile publice cu atribuții de control de la constatarea și sancționarea contravențiilor, poate fi o soluție eficientă de debirocratizare. Exceptarea nu va viza contravenții sau infracțiuni care au un efect negativ accentuat asupra ecosistemului de business (de exemplu: muncă la negru, evaziune fiscală, etc.)
Propuneri: modificarea Legii prevenirii nr.270/2017 din 22 decembrie 2017.
3. Eliminarea analizei de risc la securitate fizică
Începând cu data de 1 iulie 2018 societățile comerciale (înființate conform Legii nr.31/1990) care dețin bunuri, sunt obligate să asigure paza acestora și să întocmească analiza de risc la securitate fizică, conform Legii nr.333/2003 și a HG nr.301/2012.
Analiza de risc se întocmește de către specialiști cu vechime în domeniul riscului sau experți abilitați și presupune costuri pentru firmele mici, tarifele analizei pornind de la 1.000 lei. Amenda pentru neefectuarea analizei de risc este cuprinsă între 5.000 și 10.000 lei.
Considerăm că această obligație legală are un scop pur birocratic și este împovărătoare pentru contribuabilii mici, iar această analiză de risc nu protejează bunurile efectiv. Există legislație specifică prin care se prevede răspunderea patrimonială a administratorului, prin urmare obligația realizării analizei de risc nu este justificată.
Propuneri:
- Eliminarea obligației realizării analizei de risc pentru societăți și eliminarea sancțiunii corespunzătoare reglementate de Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârea nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare și legislația subsecventă.
4. Eliminarea obligației declarării sediilor secundare la ANAF, obținerea CIF pentru puncte de lucru și plata diferențiată a impozitului pe venitul din salarii
Există prevederi legale care reglementează obligativitatea declarării sediilor secundare la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), dar totodată și la ANAF prin declarațile 060/061 (Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru sediile secundare). Această obligație de declarare este redundantă deoarece ANAF primește informații de la ONRC.
De asemenea, pentru sediile secundare cu mai mult de 5 salariați, agenții economici au obligația să obțină CIF - Cod de Înregistrare Fiscală (Codul de Înregistrare Fiscală obținut de la ANAF folosește doar la efectuarea plății impozitului, neavând alt rol), prin depunerea următoarelor documente: formularul 060, copie CIF a persoanei juridice, rezoluția privind înregistrarea punctului de lucru la ONRC, dovada spațiului pentru sediul secundar declarat, declarație pe propria răspundere că societatea are 5 salariați începând cu data respectivă, extras din Revisal și alte documente pe care unitatea teritorială le consideră necesare. Astfel, contribuabilii sunt obligați să declare și să efectueze diferențiat plata impozitului pe salarii către trezoreria locală pe raza căreia se află sediul secundar. Această obligativitate generează erori în administrarea plăților și mută gestionarea impozitului pe veniturile din salarii în sarcina contribuabilului. Contribuabilul este nevoit să administreze câte o fișă sintetică în relația cu ANAF pentru fiecare punct de lucru, să întocmească același număr de ordine de plată pentru achitarea impozitului pe salarii pentru punctele de lucru cu 5 salariați, iar banii ajung să fie colectați în contul trezoreriei și nu în contul administrației locale.
Propuneri:
- Eliminarea declarațiilor 060 și 061 (reglementate de Ordinul nr.3725/2017 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor și a tipurilor de obligații fiscale care formează vectorul fiscal, cu modificările și completările ulterioare).
- Eliminarea obligației de obținere a Codului de Înregistrare Fiscală special pentru punctele de lucru cu peste 5 salariați (conform art.32 (7) din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale).
- Eliminarea plății diferențiate a impozitului pe salarii - art.85 (5) din Legea nr.207/2015 privind Codul Fiscal, art.85 (1) Legea nr.207/2015 privind Codul Fiscal.
5. Eliminarea obligativității tranzacțiilor firmelor prin contul de trezorerie în relația cu instituțiile statului
Operatorii economici au obligația legală ca în relația cu instituțiile statului să deruleze tranzacțiile prin intermediul contului deschis la Trezoreria Statului. Obligația este împovărătoare administrativ, cu atât mai mult cu cât această instituție nemodernizată a demonstrat o birocrație excesivă, cu tranzacții întârziate și care împiedică desfășurarea facilă a activității contribuabililor.
După cum se regăsește și în Programul de Guvernare 2020 - 2024, considerăm că este momentul oportun pentru liberalizarea tranzacțiilor bancare prin instituțiile de credit și eliminarea poverii birocratice de pe umerii mediului de afaceri.
Propuneri:
- Eliminarea prevederilor art. 6 din Ordonanța de urgență nr.146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, cu modificările și completările ulterioare.
6. Eliminarea deductibilității limitate de 50% a combustibilului pentru autoturisme
Această reglementare, reminiscență a crizei din anii 2008 – 2009, (introdusă prin OUG nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare), încă mai produce efecte.
Această prevedere expune contribuabilii la abuzuri din partea organelor de control și împiedică desfășurarea activităților economice în mod civilizat, deși antreprenorii sunt singurii în măsură să își gestioneze cheltuielile. În prezent, traversăm o altă criză, de altă natură, în care mediul de afaceri este afectat de pandemie și suportă consecințele ei, în multe domenii de activitate. Limitarea deductibilității combustibilului nu se regăsește în practica fiscală europeană frecventă și nu face altceva decât să întărească concluzia de legislație birocratică și reactivă.
Propuneri:
- Modificarea art.298 alin.(1) din Codul Fiscal.
7. Eliminarea foii de parcurs ca document obligatoriu în deductibilitatea combustibilului
Foaia de parcurs este un alt document birocratic, care încarcă activitatea firmelor, atât a celor care utilizează în fapt vehiculele de serviciu, cât și a administratorilor acestora. În legislația fiscală actuală nu se regăsește o formă aprobată a foii de parcurs, însă există un conținut minim obligatoriu. Propunerea nu reglementează prevederile specifice ale firmelor de transport.
Propuneri:
- Modificarea art.298 din Codul Fiscal și normele metodologice.
8. Eliminarea declarării posturilor vacante la ANOFM
Angajatorii au obligația să comunice agențiilor pentru ocuparea forței de muncă toate locurile de muncă vacante, în termen de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora. Această obligație birocratică este dovada concretă a mutării atribuțiilor unei instituții de stat pe umerii mediului privat. ANOFM ar trebui să vină în întâmpinarea și în sprijinul antreprenorilor care au traversat o criză a forței de muncă, dovedindu-și utilitatea în procesul de recrutare și scădere a șomajului.
Propuneri:
- Abrogarea art.10 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
9. Simplificarea și digitalizarea procedurii de înființare a firmelor
Procesul de înființare a societăților comerciale este încă birocratic și consumator de resurse, chiar dacă s-au făcut progrese în acest domeniu. Având în vedere dificultatea procedurii de înființare a unei societăți și birocrația presupusă, precum și prevederile Programului de Guvernare 2020 - 2024, se impune simplificarea și digitalizarea procedurii de înființare.
De asemenea, este necesară dematerializarea sediului social și introducerea identității electronice a firmelor (adresa de corespondență a unui agent economic sau a unei PFA să poată fi o adresă electronică sau o adresă fizică).
Propuneri:
- Fluidizarea procedurii de înregistrare a firmelor în 24 de ore.
- Eliminarea specimenului de semnătură dat în fața notarului public sau în fața funcționarului ONRC - art.18, alin.(2) și (3) din Legea nr.26/1990.
- Eliminarea declarațiilor date pe propria răspundere, după caz, de către fondatori/administratori/cenzori sau persoane fizice reprezentante ale persoanei juridice numită administrator sau cenzor, din care să rezulte că îndeplinesc condițiile legale pentru deținerea acestor calități (verificarea cazierului judiciar pentru fondatori/administratori/cenzori se face deja, ONRC având acces la cazierul judiciar și verificarea cazierului fiscal se poate face direct în bazele de date ale ANAF) - art.36, alin.2, lit.(f) din Legea nr.31/1990.
- Recunoașterea sediului social virtual și confirmarea identității prin mijloace video.
- Actualizarea actelor normative care reglementează înființarea firmelor.
10. Simplificarea închiderii firmelor
În cazul societăților comerciale înființate deja, dacă asociații decid închiderea acestora, procedura de dizolvare și lichidare simultană voluntară durează foarte mult, din cauza termenelor lungi, ajungându-se în practică, în situația în care o societate este radiată din Registrul Comerțului după aproximativ 90 de zile de la dizolvarea voluntară.
Propuneri:
- Reducerea termenului de publicare de către ONRC în Monitorul Oficial a rezoluției privind dizolvarea și lichidarea voluntară a societăților comerciale, termen de la care se calculează cele 30 de zile de opoziție pentru creditori. În prezent publicarea în Monitorul Oficial a rezoluției de aprobare a hotărârii de dizolvare și lichidare simultană se face de către ONRC foarte târziu, uneori între 10 și 15 zile de la aprobarea acesteia.
- Reducerea termenului de opoziție de 30 de zile de la publicarea rezoluției în Monitorul Oficial(termenul de verificare de către ANAF sau alți creditori, în ceea ce privește inexistența unor datorii ale contribuabilului), de la 30 de zile, la 15 zile.
11. Creșterea plafonului de la 50.000 euro la 100.000 euro pentru obligația de dotare cu cititoare de card - POS
Conform Legii nr.191/2018 privind introducerea sistemelor moderne de plată, persoanele juridice care desfășoară activități de comerț cu amănuntul și cu ridicata, precum și cele care desfășoară activități de prestări servicii, care realizează anual o cifră de afaceri mai mare de 50.000 euro (echivalent în lei), au obligația să accepte ca mijloc de plată cardurile de debit și cardurile de credit prin intermediul unui terminal POS și/sau al altor soluții moderne de acceptare.
Prevederea creează contribuabililor mici costuri suplimentare cu comisioane bancare și alte costuri (servicii internet, costuri instalare, etc). Pe de altă parte, deși există obligația pentru instituțiile publice de a se dota cu cititoare de card - POS când încasează sume de bani pentru activitățile efectuate, nu toate instituțiile publice respectă obligația.
Propuneri: Creșterea plafonului cifrei de afaceri a operatorilor economici la 100.000 euro pentru dotarea cu cititoare de card - POS.
- Modificarea art.1, alin.(3) din OUG nr.193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.942 din 23 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.250/2003, cu modificările și completările ulterioare.
- Impunerea respectării prevederilor legii privind instrumentele moderne de plată, instituțiilor de stat care nu s-au dotat cu cititoare de carduri.
12. Eliminarea procurii notariale necesare în îndeplinirea obligațiilor declarative
Obligațiile pe care statul le impune antreprenorilor ar trebui ușurate. Solicitarea împuternicirii notariale îngreunează activitatea contribuabililor, cu drumuri și costuri suplimentare. Paradoxul birocrației este că solicitarea împuternicirii notariale nu este prevăzută în actele normative, ci în ghidurile de utilizare (spre exemplu în cazul Administrației Fondului pentru Mediu) sau în practica teritorială (în cazul ANAF București versus ANAF Suceava, unde împuternicirea notarială nu mai este solicitată de 3-4 ani). De asemenea, avem o dublă înregistrare a contribuabilului în cazul ANAF, pentru depunere de declarații electronice prin formularul 150 (unde este nevoie de procură notarială) și pentru înregistrarea contribuabilului în Spațiul Privat Virtual (unde este suficientă împuternicirea simplă).
Propuneri:
- Modificarea Ordinului nr.858/2008 privind depunerea declarațiilor fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, cu modificările și completările ulterioare.
- Modificarea Ordinului nr.594/2006 pentru aprobarea Certificatului de atestare privind obligațiile la Fondul pentru mediu.
- Unificarea procedurii de înregistrare în SPV cu cea de înregistrare privind depunerea declarațiilor fiscale.
13. Eliminarea declarării reducerilor comerciale
Vânzările de lichidare sau reducerile comerciale (soldări, etc.) trebuie notificate autorităților locale, prin depunerea unui dosar care conține: inventar detaliat al mărfurilor de lichidat, documentele legale pentru justificarea provenienței acestora, precum și dovada achitării către furnizori. Notificarea se face la primăria localității cu 15 zile înainte de începerea vânzării mărfurilor.
Unitățile administrației locale nu sunt abilitate să intervină în fundamentarea deciziei antreprenorului, iar declararea soldărilor îngreunează activitatea operatorilor economici.
Aceste reglementări ar fi fost justificate în anul 2000 când a fost implementat actul normativ, ca urmare a faptului că în România nu exista la acel moment o cultură a reducerilor de preț, dar între timp consumatorul român s-a educat. Astfel, obligația de notificare se transformă într-o banală hârtie care nu-și atinge obiectivele.
Propunere: modificarea OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, cu modificările și completările ulterioare.
14. Eliminarea obligației privind păstrarea contractelor individuale de muncă la punctele de lucru din legislația de reducere a muncii la negru
OUG nr.53/2017 a introdus o serie de măsuri absurde, cum ar fi obligația de deținere la punctul de lucru a copiilor contractelor individuale de muncă, prevedere care nu a ajutat la eliminarea muncii la negru, cu atât mai mult cu cât, în urma ultimelor modificări ale Codului Muncii, această obligativitate este considerată de mediul de afaceri o oportunitate de sancționare contravențională, neîndeplinind efectul scontat, mai ales în contextul pandemiei Covid-19.
Propuneri:
- Modificarea art.16^1, alin.(2) din Codul Muncii (Legea nr.53/2003).
15. Eliminarea sancțiunilor pentru lipsa Registrului Unic de Control (RUC)
Registrul Unic de Control a apărut cu scopul de a ajuta contribuabilii, de a-i apăra de abuzurile organelor de control și de impostori, dar s-a transformat într-o unealtă birocratică, cu scopul de a sancționa contribuabilii.
RUC se achiziționează de la unitățile ANAF în termen 30 zile de la înființarea entității sau de la declararea punctului de lucru (și nu de la ONRC cum poate ar fi fost coerent, având în vedere competența instituțiilor), însă de multe ori nu este disponibil pe stoc.
Până la digitalizarea și transparentizarea actelor de control, este oportună debirocratizarea procesului de deținere și achiziție a RUC, în speranța schimbării comportamentului organelor de control înspre îndrumare și sprijinire a mediului de afaceri.
Propuneri:
- Eliminarea sancțiunii pentru neachiziționarea în termenul legal a registrului unic de control de la direcțiile generale ale finanțelor publice din raza teritorială unde își are sediul social contribuabilul (conform art.7-8 din Legea nr.252/2003 privind registrul unic de control, cu modificările și completările ulterioare).
- Eliminarea obligativității deținerii RUC pentru punctele de lucru (conform art. 5 (2) Legea nr.252/2003 privind registrul unic de control, cu modificările și completările ulterioare).
- Eliminarea obligativității numerotării, sigilării și păstrării de către de reprezentantul legal al unității verificate sau de înlocuitorul acestuia (art.5, alin.(1) din Legea nr.252/2003 privind registrul unic de control, cu modificările și completările ulterioare).
16. Revizuirea legislației privind casele de marcat
În vederea îndeplinirii obligațiilor fiscale și a colectării eficiente a impozitelor de la operatorii economici, este necesară asigurarea unor servicii de calitate în relația cu contribuabilii și debirocratizarea înregistrării caselor de marcat. Astfel, prin simplificarea mecanismului de administrare fiscală, care presupune atât conformarea la declararea obligațiilor, cât și conformarea la plata obligațiilor, se susține și un rol de prevenire și combatere a evaziunii fiscale.
Propuneri:
- Modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu modificările și completările ulterioare și a Hotărârii Guvernului nr.479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Modificările presupun eliminarea obligativității contractului de service, eliminarea registrelor specifice casei de marcat (caiet service, registrul special, documente de fiscalizare: factura, dovada plății facturii, certificat de garanție, proces verbal de sigilare, autorizația de distribuire, ștampila ANAF pe proces verbal de instalare și pe registrele specifice), astfel:
- abrogarea prevederilor art.4 (12) d), art.4 (14) din OUG nr.28/1999 privind Contractul de service;
- abrogarea art.1 (11) din OUG nr.28/1999 referitor la anunțul detaliat;
- abrogarea art.(8), art.4 (8) din OUG nr.28/1999 și a art.4 (4) din HG nr.479/2003 referitoare la Registrul special (numerotare, vizare la organul fiscal);
- ștampilarea bonurilor fiscale în cazul caselor de schimb valutar Norma HG nr.479/2003 art.3 (2);
- modificarea art.105 (1), (2) HG nr.479/2003 privind Cartea de intervenție a aparatului de marcat;
- modificarea legislației privind arhivarea, cu privire la păstrarea documentelor, precum: registrul special timp de 10 ani, memoria fiscală 10 ani, raportul Z 5 ani, jurnalul electronic 5 ani, rola-jurnal 2 ani;
- abrogarea art.68, alin.(2), (3) din HG nr.479/2003 privind procesul-verbal de înlocuire a memoriei fiscale care se întocmește în 4 exemplare, din care unul se depune la organul fiscal competent;
- reducerea documentelor cu privire la achiziția casei de marcat( factura, dovada plății acesteia, certificat de garanție, proces verbal de sigilare, autorizația de distribuire).
17. Revizuirea autorizațiilor, avizelor și licențelor conform Anexei 1
Au fost identificate 113 proceduri de autorizare, avizare și licențiere care îngreunează accesul agenților economici și al investitorilor la anumite tipuri de activități afectează competitivitatea acestora la nivel global. Reiterăm importanța îndeplinirii angajamentelor asumate de România în procesul de aderare la OCDE și obligația de a simplifica legislația de licențiere.
Propuneri: Modificarea tuturor actelor normative care reglementează procedurile de autorizare, avizare, licențiere.
AVIZELE ȘI LICENȚELE PROPUSE LA REVIZUIRE POT FI CITITE ÎN ANEXA 1
18. Actualizarea legislației prin revizuirea actelor normative care impactează mediul de afaceri
Legislația românească este cunoscută ca fiind stufoasă, reactivă, arhaică (amintim legea cambiei care există din 1934) și nearmonizată în totalitate cu legislația Uniunii Europene.
Propuneri: Actualizarea legislației conform Anexei 2 pentru adaptarea la contextul economic actual.
LEGISLAȚIA PROPUSĂ PENTRU REVIZUIRE POATE FI CONSULTATĂ ÎN ANEXA 2
19. Simplificarea accesului angajatorilor la obținerea subvenției de șomaj
Angajatorii care încadrează în muncă șomeri în vârstă de peste 45 de ani, șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, șomeri de lungă durată sau tineri NEET primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă în cuantum de 2.250 lei, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 18 luni.
Actele necesare încheierii convenției conform art.85 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă sunt numeroase și multe din informațiile solicitate pot fi obținute prin colaborarea între instituții.
a) convenția, semnată în original de angajator sau de o persoană împuternicită, numele, prenumele și funcția în clar,(două exemplare);
b) tabelul nominal pentru șomerii încadrați în muncă pe perioadă nedeterminată în condițiile art.85, semnat în original de angajator sau de o persoană împuternicită, numele, prenumele și funcția în clar (doua exemplare);
c) copia contractului individual de muncă, semnată pentru conformitate cu originalul, în baza căruia a fost încadrat șomerul;
d) copie după raport salariat, semnată pentru conformitate cu originalul;
e) actul de identitate al șomerului, în copie semnată pentru conformitate cu originalul;
f) dispoziția de repartizare, în copie semnată pentru conformitate;
g) adeverință de venit de la ANAF pentru anul în curs (pentru șomerul angajat);
h) decizia de încetare a șomajului pentru șomerul indemnizat, în copie semnată pentru conformitate cu originalul;
i) cerere către AMOFM București, prin care firma solicită încheierea unei convenții;
j) declarații semnate în original de angajator sau de o persoană împuternicită cu numele, prenumele și funcția în clar, conform modelelor anexate;
k) copie certificat înregistrare firma semnată pentru conformitate cu originalul;
l) copie certificat constatator semnat și ștampilat conform cu originalul;
m) actul de identitate al administratorului și asociaților, în copie semnată pentru conformitate cu originalul;
n) certificat de atestare fiscală care atestă dacă vă aflați în una din situațiile prevăzute la art.85, alin.6, lit.c) din Legea nr.76/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Propuneri: Eliminarea unor documente prevăzute de Legea nr.6/2002, după cum urmează:
- Eliminarea punctelor: d), f), g), h),j), k), l), n).
20. Modificarea legislației privind starea de inactivitate și înscrierea inactivității în cazierul fiscal al contribuabililor
Articolul 92 alin.1-3 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală prevede cazurile în care un contribuabil este declarat inactiv fiscal astfel:
- pe parcursul unui semestru calendaristic nu își îndeplinește nicio obligație declarativă prevăzută de legislația în vigoare;
- se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu îi permit organului de control identificarea acestuia;
- organul fiscal central constată că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
- este înscrisă în registrul comerțului inactivitatea temporară;
- durata de funcționare este expirată;
- nu mai are organe statutare;
- durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social este expirată.
Ca urmare a emiterii deciziei de inactivare fiscală, în baza OG nr.39/2015, ANAF înscrie în cazierul fiscal al contribuabililor informațiile privind starea de inactivare fiscală, cu excepția inactivității fiscale declarată ca urmare a înscrierii inactivității temporare la Registrul Comerțului. Inactivitatea fiscală prevăzută se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice sau entității fără personalitate juridică declarate inactivă, cât și al reprezentanților legali sau reprezentanților desemnați ai acestora. Conform Codului de Procedură Fiscală, art.336, alin.(1), lit. b), se sancționează cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei nedepunerea declarațiilor fiscale prevăzute de lege. Ca urmare, punctul 1 al cazurilor când un contribuabil poate fi declarat inactiv este de două ori sancționat, o dată cu amendă și încă o dată cu decizie de inactivare fiscală (implicit înscrierea în cazierul fiscal).
Starea de inactivitate a contribuabililor și înscrierea inactivității în cazierul fiscal, creează foarte multe dificultăți în practică, ducând la anularea codului de TVA, la imposibilitatea deducerii cheltuielilor și a TVA pentru achizițiile efectuate și, în general, de respingere a tranzacțiilor cu operatorii economici inactivi.
Propuneri:
- Eliminarea lit.a) și g) ale art.92 alin.(1) din Legea nr.207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală.
- Întărirea prevenției și tratarea contribuabililor corect, având în vedere că sunt posibile erori atât în activitatea acestora, cât și în cea desfășurată de ANAF și ONRC.
- Eliminarea lit.a) și g) ale art.92 alin.(1) din Legea nr.207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală.
- Întărirea prevenției și tratarea contribuabililor corect, având în vedere că sunt posibile erori atât în activitatea acestora, cât și în cea desfășurată de ANAF și ONRC.
21. Adăugarea si actualizarea codurilor CAEN conform nevoilor și solicitărilor mediul antreprenorial
Criza pandemică și ajutoarele de stat din 2020 acordate pe baza activităților diferențiate în funcție de codurile CAEN ale beneficiarilor, au scos în evidență disfuncționalități și discrepanțe în selectarea și autorizarea codurilor CAEN care să reflecte cu acuratețe activitățile contribuabililor. Multe dintre activitățile nișate, specifice sau reglementate superficial, nu și-au regăsit corespondentul în lista codurilor CAEN din Ordinul Institutului Național de Statistică (INS) nr.337/2007.
Propuneri: deschiderea unui apel către mediul afaceri și includerea noilor activități, în conformitate cu clasificările europene (NACE/REv.2/Regulamentul nr.1893/2006), prin modificarea Ordinului INS nr.337/2007 privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională.
22. Modificarea legislației privind drepturile de autor în privința organismelor de gestiune colectivă
Se impune modificarea legislației organismelor de gestionare colectivă, cu scopul de a proteja real și aplicat, în beneficiul titularilor drepturilor de autor și a drepturilor conexe acestora care le sunt încredințate, dar și o colectare facilă și transparentă. Aceste organisme încasează sume considerabile de la utilizatorii de proprietate intelectuală, repartizând și plătind sumele cuvenite autorilor sau titularilor de drepturi de autor sau de drepturi conexe.
Paradoxul acestui proces de colectare este că, în prezent, pe site-ul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) figurează 15 organisme de gestiune colectivă, iar
categoriile de utilizatori sunt abordate de acestea, în funcție de specificul activității. De exemplu, restaurantele care difuzează muzică ambientală sunt abordate de 8 organisme de gestiune colectivă: UCMR-ADA (autori opere muzicale), DACIN-SARA (autori opere audio-vizuale), CREDIDAM (artiști - prestații artistice pe fonograme), ARAIEX (artiști - prestații artistice pe fonograme), UNART (artiști - prestații artistice pe fonograme), UPFR (producători de fonograme), ADPFR (producători de fonograme), UPFAR-ARGOA (producători de ideograme).
Este dificilă gestionarea de către utilizatori a obligațiilor de plată, cu atât mai mult cu cât nu există o colectare transparentă și nicio evidență publică cu obligațiile pe care restaurantele le au față de aceste entități. Mai mult, aceste organisme funcționează în regim de ONG, dar sumele de bani colectate sunt interpretate drept taxe lunare/anuale, asimilând astfel entitățile ca instituții de stat cu atribuții de colectare taxe și impozite.
Propuneri: modificarea Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare și a Ordonanței nr.25/2006 privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările și completările ulterioare, astfel:
- Modificarea legislației astfel încât atribuțiile de colectare să îi revină unui singur organism de gestiune colectivă din domeniu;
- Obligațiile de plată sa fie publice și comunicate de către ORDA;
- ORDA să asigure transparentizarea procesului de colectare și gestiune a fondurilor.
23. Simplificarea regimul declarativ derogatoriu la ANAF pentru firmele suspendate temporar la ONRC
Suspendarea reprezintă întreruperea temporară a activității unei firme. Aceasta nu poate depăși 3 ani de la data înscrierii mențiunii în Registrul Comerțului și notificării organelor fiscale.
După înscrierea mențiunii în Registrul Comerțului, contribuabilii au obligația notificării ANAF, pentru aplicarea regimului declarativ derogatoriu. Asta presupune că societățile sunt scutite de depunerea declarațiilor 100 – privind obligațiile de plată la Bugetul de Stat, 101 – privind impozitul pe profit, 112 – privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, 120 – privind accizele, 300 – decontul de TVA.
Obligația privind depunerea situațiilor financiare anuale rămâne valabilă. Pentru a putea beneficia de acest regim, se depune o cerere la ANAF, în care se declară îndeplinirea condițiilor și perioada pentru care se solicită aplicarea acestui regim, împreună cu dovada înscrierii inactivității temporare la Registrul Comerțului. Termenul de soluționare este de 45 zile.
Propuneri:
- Modificarea Normei metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor din 10.10.2008, aprobată prin Ordinul Ministerului Justiției nr.2594/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor și modificarea Ordinulului ANAF nr.889/2016 privind Procedura de aprobare a regimului de declarare derogatoriu, astfel:
- Preluarea de către ANAF a informațiilor de la ONRC privind suspendarea activității societăților comerciale;
- Eliminarea procedurii de aprobare a regimului derogatoriu de la ANAF;
- Modificarea ordinului ANAF nr.889/2016 astfel încât societățile comerciale suspendate la Registrul Comerțului să nu mai aibă obligația de depunere a declarațiilor fiscale și a situațiilor financiare anuale pe perioada suspendării, dat fiind faptul că sumele declarate sunt nule.
24. Eliminarea Registrului de Evidență Fiscală în format fizic pentru persoanele juridice
Într-o etapă în care digitalizarea și informatizarea evidențelor contabile este aproape totală, firmele plătitoare de impozit pe profit sunt încă obligate să achiziționeze Registrul de Evidență Fiscală de la ANAF contra cost, registru cu regim special de tipărire de la Imprimeria Națională, în termen de 30 zile de la înregistrare. Registrul de evidență fiscală poate fi ținut și electronic, dar numai cu obținerea unei
derogări din partea direcțiilor finanțelor publice. În mod paradoxal, OMFP nr.3254/2017, Art.7 si Art. 9 prevede posibilitatea ținerii REF electronic de către persoanele fizice autorizate.
Propunere: Modificarea Ordinului nr.870/2005 privind Registrul de Evidență Fiscală, cu modificările și completările ulterioare pentru completarea REF electronic.
25. Mutarea obligativității înregistrării contractelor de internship de la AJOFM la ITM/Revisal Legea privind internshipul reglementează înființarea “registrului electronic de evidență al contractelor de internship” care este în administrarea AJOFM. Această prevedere crează confuzie în rândul contribuabililor, care știu că raportarea relațiilor de muncă se face la ITM. O modalitate simplă este configurarea Revisal pentru înregistrarea contractelor de internship și raportarea acestora într-un singur loc.
Propuneri: Înregistrarea contractelor de internship la Revisal prin modificarea art. 17, art.18, art.29 din Legea nr.176/2018 privind internshipul, cu modificările și completările ulterioare.
26. Eliminarea Registrului entităților/unităților de Cult - condiție pentru deductibilitatea sponsorizării din impozit
În conformitate cu Ordinul ANAF nr.819/2019 pentru aprobarea Procedurii privind organizarea Registrului entităților/unităților de cult, coroborat cu Legea nr. 30/2019 pentru aprobarea OUG nr.25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, s-a schimbat total deducerea din impozit a sponsorizării, complicând procedura de înregistrare a entităților care beneficiază de sponsorizări din partea mediului privat.
Același act normativ reglementează Formularul 163 (Cerere de înscriere /radiere în /din Registrul entităților /unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale) și condiționează înregistrarea entităților în registru de anumite obligativități, respectiv: desfășurarea activității în domeniul pentru care a fost constituită entitatea (prin declarație pe proprie răspundere); îndeplinirea obligațiilor fiscale declarative; lipsa datoriilor la bugetul de stat și bugetele locale; depunerea situațiilor financiare anuale și condiția că este activă potrivit art.92 din Codul de Procedură Fiscală.
Existența registrului este birocratică deoarece ONG-urile beneficiare de sponsorizări sunt înregistrate în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, gestionat de Ministerul Justiției, deci este o dublă înregistrare, cu atât mai mult cu cât sponsorizările au funcționat mult mai fluid înainte de apariția actelor normative anterior menționate.
Reiterăm pe această cale principiul double licensing care prevede anularea acelor proceduri de autorizare care cauzează povară administrativă excesivă antreprenorilor.
Propuneri:
Abrogarea Ordinului ANAF nr.819/2019 pentru aprobarea Procedurii privind organizarea Registrului entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, precum și a modelului și conținutului unor formulare aprobă procedura privind organizarea Registrului Entităților de Cult și a declarației (formularului 163).
Guvernanții arată că toate aceste măsuri de simplificare sunt propuse în concordanță cu liniile directoare ale UE, cu recomandările OCDE, și vor duce la diminuarea sarcinilor și procedurilor administrative, reducerea gradului de birocrație, facilitarea interconectării bazelor de date între instituțiile publice, punând astfel în practică prevederile Directivei 2006/123/CE prin care se recomandă eliminarea barierelor în calea dezvoltării activităților de servicii dintre statele membre.
