Consultanții și avocații specializați în legislație fiscală au solicitat, în cadrul unor întâlniri cu reprezentanți ai Ministerului Finanțelor, modificări semnificative în ce privește controalele fiscale, precum transparentizarea analizei de risc și acordarea de drepturi firmelor să se apere în cât mai multe dintre etapele acesteia, dar și limitarea în timp și scop a controalelor operative și inopinate, controalele în care Antifraudă stă oricât la o firma, caută orice și concluzionează când dorește. Din partea Finanțelor există deschidere pentru soluții, dar nu s-a trecut de faza discuțiilor interne din minister, întrucât, de exemplu, în cazul controalelor operative și inopinate sunt necesare consultări cu alte autorități, cele care determină de fapt inițierea acestora, spune Andreea Artenie, partener la Reff & Asociații - Deloitte Legal.
“Cu privire la analiza de risc, am avut o discuție zilele trecute, în care am întrebat cum stau cu criteriile de risc, și mi-au spus că în continuare se discută intern. Ne-a fost cerut sprijinul și este încă în discuție. Vedem transmiterea de notificări (către firme - n.r.), un început de transparentizare se întâmplă deja. Noi ne dorim mai mult, ne dorim o procedură bine bătută în cuie, pe care să poți să o urmezi. Referitor la controalele inopinate, discuția este mai amplă și cred că avem deschidere, dar nu am primit neapărat sugestii din partea dumnealor, deorece în cadrul controalelor operative și inopinate nu este implicat doar Ministerul Finanțelor. Sunt alte câteva autorități cu competențe și practic ele determină inițierea acestor tipuri de controale. Am cerut ca aceste autorități să stea la masă între ele, să delimiteze cadrul procedural comun și să avem ulterior discuții cu mediul de afaceri. Nu am ajuns încă la acel punct”, a spus Artenie.
Analiza de risc
Mediul de afaceri a propus autorităților o reformare, o reașezare a analizei de risc, întrucât aceasta stă la baza îndeplinirii întregii activități de aministrare fiscală.
“Noi am propus reașezarea procedurii analizei de risc sub două coordonate. În primul rând este transparentizarea criteriilor, pentru că este de bun augur să le cunoști ca să te poți conforma voluntar. Al doilea aspect din această categorie ar fi fost acela al unei repetitivități în refacerea analizei de risc. De ce? Odată încadrat într-un nivel de risc, dacă ți s-a acordat o perioadă de conformare, poate ai putea să te îndrepți și, astfel, printr-o repetare a analizei, să poți fi scos din acea categorie de risc mai ridicat”, potrivit avocatului.
Specialiștii în legislație fiscală reprezentând mediul privat au cerut Finanțelor reașezarea din perspectivă procedurală a anaizei de risc sub trei etape. În analiză intră informații pe care le deține Ministerul Finanțelor despre contribuabili, acționarii acestuia, interdependența relațională din domeniul business-ului în care activează și o bună parte din informații care vin din partea celorlalte autorități statale, dar și informații transmise de autorități din spațiul european.
Primul pas ar fi să-i fie acordat firmei controlate dreptul de a-și exprima un punct de vedere, să clarifce și să aducă date suplimentare referitor la concluziile preliminare ale analizei de risc, astfel încât să poată semnala și elimina eventuale neconcordanțe.
“Acesta este un prim pas, de consultare a contribuabilului, pentru a vedea dacă nivelul de risc ieșit din analiza internă este cel corect sau poate fi redus în funcție de informațiile care vin suplimentar din partea contribuabilului. În final, după etapa audienței, decizia care concluzionează cu privire a încadrarea de risc trebuie în toate cazurile comunicată contribuabilului și trebuie să îmbrace forma unui act administrativ fiscal cu toate rigorile procedurale ce decug, inclusiv dreptul constituțional de a ataca”, explică avocatul Deloitte.
În prezent, gradul de risc este stabilit intern, iar contribuabilului îi sunt evidente doar rezultatele, cum ar fi, de exemplu, un număr mare de controale, nu doar fiscale.
“Se face analiză de risc în cadrul ANAF pentru a vedea dacă respectivul contribuabil are un comportament incorect. Dacă Fiscului i se pare că firma are un comportament incorect, atunci ar putea fi mai multe inspecții la contribuabilul respectiv sau dacă acesta are de recuperat TVA, ANAF nu-i va da TVA fără control. Dacă ANAF consideră că are un risc scăzut, atunci poate îi dă banii și vine ulterior să controleze. Se dorește acum să se clarifice care sunt indicatorii pe care cei din ANAF îi folosesc pentru a calcula riscul. Acum, indicatorii sunt secreți și doar îi bănuim. Transparentizarea acestor indicatori va determina contribuabilii să ia măsuri care să ducă la scăderea gradului de risc. Prin cunoașterea acestor indicatori ne așteptăm la o îmbunătățire a comportameentului contribuabilului, inclusiv în avantajul ANAF”, arată și Dan Bădin, partener coordonator Servicii fiscale și juridice, Deloitte România.
Dacă, pe baza acelor indicatori, o firmă este încadrată la risc ridicat, trebuie să aibă dreptul de a merge către Fisc să prezinte date suplimentare, iar Fiscul, având o înțelegere mai bună, să o încadreze, eventual, la o altă categrie de risc, a adăugat acesta.
Un alt aspect privind analiza de risc indicat de consultanți Ministerului Finanțelor este și faptul că aceasta nu este încheiată printr-un act administrativ, astfel că firma vizată nu îl poate contesta. Tot ce poate face este să se apere de consecințe.
Controalele inopinate și controalele operative inopinate
Pe agenda discuțiilor dintre consultanți și Ministerul Finanțelor s-a aflat și introducerea unor limite rezonabile pentru controlul operativ și inopinat.
“Am insistat în dscuiile cu Ministerul Finanțelor să găsim o simetrie între regulile controlului inopinat și regulile controlului operativ și inopinat, precum și o subsumare a acestora în sfera descrisă de Codul de procedură fiscală în materia inspecțiilor fiscale", a spus Andreei Artenie.
Astfel, în timp ce controlul inopinat are o perioadă de 30 de zile, controlul operativ și inopinat are o perioadă nedeterminată, iar inspectorii pot să stea oricât la o firmă.
Un al doilea aspect semnalat Finanțelor este că, în timp ce pentru controlul inopinat sunt declarate, chiar dacă uneori mai puțin precis, scopul și limitele verificării, la controlul operativ și inopinat nu este declarat nimic, pentru că nu există obligativitatea legală în acest sens și întinderea sa este extrem de amplă.
“Ce se întâmplă azi în practică este că Antifrauda intră într-o veritabilă inspecție exploratorie în activitatea contribuabilului, stă oricât, caută orice și concluzionează când dorește, cam așa stau lucrurile”, explică aceasta.
O altă măsură pe care consultanții au cerut-o a fost limitarea în timp prin prevedere legală. Controlul inopinat se desfășoară întotdeauna în termenul de prescripție de 5 ani, însă controlul operativ și inopinat desfășurat de Antifraudă nu are un astfel de termen.
“Am cerut restabilirea și întoarcerea în fundamentul fiscal, pentru că (acest tip de control, n.r.) este un instrument fiscal, este o tipologie de control și trebuie să îmbrace regulile generale aplicabile inspecțiilor fiscale, perioada determinată, delimitarea scopului și anunțarea contribuabilul cu privire la natură verificării, precum și verificarea în termenul general de prescripție fiscală de cinci ani”, a detaliat Andreea Artenie.
