Ordinul președintelui ANAF cu modificarea aceasta a fost publicat în Monitorul Oficial.
Anterior, în verificările documentare, inspectorii Antifraudă descoperă venituri care nu pot fi justificate, în cazul cărora Codul Fiscal prevede impozit de 70%. Modificarea propusă acum de ANAF ar permite inspectorilor să reacționeze rapid în astfel de cazuri, în loc să le trimită pentru emiterea deciziilor de impunere la direcțiile de control venituri persoane fizice.
Astfel, până la acest ordin, verificarea documentară care vizează veniturile a căror sursă nu a fost identificată poate fi efectuată exclusiv de către următoarele structuri:
- Direcția generală control venituri persoane fizice din cadrul aparatului propriu al ANAF,
- Serviciile de verificări fiscale din cadrul aparatului propriu al direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice;
- Structurile de inspecție fiscală persoane fizice din cadrul unităților subordonate direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice.
Codul Fiscal prevede că ”Orice venituri constatate de organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului și al accesoriilor.”
În cadrul controalelor antifraudă sunt constatate situații de venituri neidentificate care pot fi valorificate operativ, prin emiterea unei decizii de impunere în cadrul unor verificări documentare. În prezent, verificarea documentară care vizează veniturile a căror sursă nu a fost identificată poate fi efectuată exclusiv de către structurile stabilite.
Inspectorii Antifraudă au competența de a efectua verificări documentare având ca obiect stabilirea de creanțe fiscale, inclusiv impozitul pe venit, însă le lipsesc competențe clare pentru stabilirii impozitului pe venit din surse neidentificate și implicit emiterea deciziilor de impunere pentru sumele stabilite suplimentar.
Astfel, până la actualul ordin, deși organele de control antifraudă erau competente să constate, în cadrul verificării documentare efectuată asupra impozitului pe venit, venituri a căror sursă nu a fost identificată care se impun cu impozit de 70%, acestea nu aveau atribuții pentru emiterea deciziei de impunere în cadrul verificărilor documentare pentru a stabili creanțele fiscale suplimentare corespunzătoare acestor situații de fapt.
În aceste cazuri, constatările acțiunii de control erau comunicate Direcției generale control venituri persoane fizice în vederea valorificării, respectiv efectuării unei analize de risc punctuale, respectiv ale procedurii interne de efectuare a analizei de risc punctuale, și, după caz, în funcție de riscul de neconformare rezultat în analiza de risc, includerea în programul de activitate al structurilor competente să efectueze verificarea situației fiscale personale.
O astfel de procedură crea premisele unei utilizări ineficiente a resurselor instituționale la nivelul ANAF prin implicarea unor structuri diferite pentru valorificarea acelorași constatări de natură fiscală, dar și un risc privind atragerea cu întârziere a creanțelor fiscale suplimentare la bugetul statului.
Stabilirea competențelor pentru organele de control antifraudă de a efectua verificări documentare prin utilizarea metodelor indirecte în cazul constatării unor venituri cu sursă neidentificată care sunt impozitate cu 70%, conduce la creșterea capacității ANAF de a stabili sume suplimentare urmare efectuării verificării documentare în ceea ce privește veniturile din surse neidentificate, în interiorul termenului de prescripție.
