Furnizorii de servicii care doar dau instrucțiuni băncilor în vederea efectuării unor transferuri de bani nu pot aplica scutirea de TVA pentru tranzacții privind plățile, conform deciziei emise de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), pe 25 iulie 2018, în cauza C-5/17 DPAS Limited, arată, într-o analiză transmisă Profit.ro, consultanții Deloitte Alexandru Aparaschivei și Silvana Balea.
Decizia este o confirmare a faptului că multe activități (chiar majoritatea) esențiale care au loc în procesul de efectuare a plăților nu pot beneficia de scutirea de TVA. Impactul va fi resimțit de prestatorii care operează în diverse sectoare, inclusiv bănci, furnizori de servicii externalizate (procesatori de plăți) și platforme FinTech.
Decizia este cu atât mai relevantă în lumina Directivei privind serviciile de plată (PSD 2) care va aduce noi jucători în domeniu. Este foarte posibil ca aceștia să trebuiască să perceapă TVA pentru serviciile prestate. De exemplu, conform PSD 2, mai multe părți au voie să dea instrucțiuni pentru plată (furnizorii de servicii de inițiere a plății). Întrucât aceștia nu execută plățile ei înșiși, vor trebui probabil să perceapă TVA de la clienți (bănci, comercianți sau persoane fizice).
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Urmând opinia Avocatului General emisă la începutul anului în această cauză, CJUE consideră că scutirea de TVA pentru plăți nu se aplică transmiterii de instrucțiuni de plată, respectiv debitarea directă a contului bancar al unui pacient care își plătește medicul dentist.
Alexandru Aparaschivei
Situația de fapt
DPAS elaborează, pune în aplicare și administrează planuri de asistență stomatologică în numele medicilor stomatologi, prin care, în baza unui mandat de debitare directă, colectează sumele lunare de la pacienți și le transmite dentiștilor.
În fapt, DPAS dă instrucțiuni băncii să transfere suma stabilită din contul bancar al pacientului în contul bancar propriu și, ulterior, DPAS cere băncii sale să transfere mai departe suma către contul bancar al dentistului, din care și-a reținut mai întâi remunerația cuvenită pentru serviciul prestat.
Întrebarea la care a răspuns CJUE a fost dacă serviciul prestat de DPAS reprezintă o operațiune privind viramente sau plăți scutită în temeiul articolului 135 alineatul (1) litera (d) din Directiva de TVA a UE. În mod specific este menționat faptul că serviciul nu presupune debitarea sau creditarea de către DPAS a conturilor bancare, dar este esențial pentru transferul respectiv.
Silvana Balea
Decizia CJUE
CJUE a considerat că acest serviciu, deși esențial pentru efectuarea plății, este de natură administrativă și nu produce modificările juridice și financiare care caracterizează transferul unei sume de bani.
Aceasta a susținut că DPAS efectuează doar o etapă prealabilă operațiunii privind plățile și viramentele și nu procedează ea însăși la efectuarea transferurilor sau la materializarea în conturile bancare vizate a sumelor de bani convenite în cadrul planurilor de asistență stomatologică în discuție în litigiul principal, ci solicită instituțiilor financiare interesate să efectueze aceste transferuri.
Un alt argument important adus de CJUE, nemenționat de către avocatul general, a fost că DPAS nu este responsabilă de refuzul sau de anularea mandatului de debitare direct, fiind obligația pacientului. Cu alte cuvinte, DPAS nu și-a asumat nici o responsabilitate de a transfera mai departe sumele cuvenite dentistului (dacă pacientul nu avea disponibil în cont suma necesară a fi debitată direct, DPAS nu avea obligația să transfere banii dentistului și, ulterior, să deconteze sumele cu acesta).
Mai mult, în cazul DPAS, nu exista nici o dificultate cu privire la determinarea bazei impozabile. Unul din motivele pentru care legislația comunitară acordă scutire de TVA pentru serviciile financiare este pentru a depăși dificultățile legate de stabilirea bazei impozabile și a TVA deductibile, situații des întâlnite (și inerente) în cazul acestor servicii.
Faptul că DPAS inițial primește și apoi transferă banii prin intermediul conturilor bancare proprii nu duce la aplicarea scutirii de TVA.
Implicațiile deciziei pentru serviciile de plăți
Urmărind tendința cazurilor analizate de CJUE în ultimii ani, această decizie confirmă încă o dată că scutirea de TVA pentru tranzacții privind viramentele/plățile trebuie interpretată strict, rezultând într-o aplicabilitate limitată.
Această decizie este relevantă pentru furnizorii de servicii financiare (în special cele externalizate și cele care sunt parte a plăților cu cardul), sporind riscul ca serviciile prestate de aceștia să fie subiect de TVA. Totuși, decizia poate aduce beneficiul deducerii TVA, mai ales pentru furnizorii care au clienți străini din UE.
Entitățile, cum ar fi băncile, care nu beneficiază de dreptul integral de deducere a TVA vor suporta costuri suplimentare, în cazul în care nu vor transfera acest cost către consumatorul final. Același lucru se va întâmpla dacă furnizorii de servicii de procesare plăți vor factura direct consumatorului final care va suferi un cost suplimentar. Oricum, în cazul în care furnizorii de servicii de procesare plăți facturează direct o entitate cu drept integral de deducere (de exemplu magazinele online), această decizie n-ar trebui să afecteze aceste persoane având în vedere dreptul lor integral de deducere.
CJUE reiterează că scutirea nu ar trebui limitată pentru a fi aplicată doar de către bănci și instituții financiare. Este totuși neclar cine altcineva este capabil să ofere un serviciu de plată care să se încadreze în respectiva scutire de TVA. Cu excepția băncilor, majoritatea părților care intervin în procesul de plată nu debitează/creditează conturile bancare.
Alexandru Aparaschivei și Silvana Balea, autorii analizei, sunt consultanți fiscali Deloitte România
