Acordurile semnate de România și de cele mai multe dintre celelalte state ale Uniunii Europene cu Statele Unite, care prevăd că instituțiile financiare din aceste țări sunt obligate să raporteze Fiscului american date despre conturile și contractele clienților lor despre care există indicii că ar putea avea obligații în baza legislației fiscale din SUA, ar putea încălca noul Regulament UE privind protecția datelor personale ale persoanelor fizice (GDPR).
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Este concluzia unui studiu recent comandat de Direcția pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale a Parlamentului European cu privire la aplicarea pe teritoriul UE a legii americane FATCA (Foreign Account Tax Compliance Act). Scopul legii este prevenirea și reducerea evaziunii fiscale generate de activitatea transfrontalieră a persoanelor fizice și companiilor americane, cu prejudicierea bugetului de stat al SUA.
România a semnat în 2015 acordul cu SUA privind implementarea FATCA, iar în prezent peste 240 de instituții financiare, de plată și altele din România, cu excepția administratorilor de fonduri de pensii private obligatorii și facultative, raportează Internal Revenue Service (IRS), prin intermediul ANAF, informații despre conturile și contractele clienților lor despre care există indicii că ar putea avea obligații în baza legislației fiscale din SUA. Peste 100 de state din întreaga lume au încheiat astfel de acorduri cu Washingtonul.
Una dintre particularitățile legislației fiscale a SUA este aceea că obligațiile de plată a impozitelor pe câștigurile din active financiare sau doar de raportare la Fisc a acestor active se aplică nu doar americanilor care locuiesc și obțin venituri în Statele Unite, ci și celor aflați în străinătate. FATCA are, de altfel în vedere, nu doar cetățenii și rezidenții în State care trăiesc în alte state, ci o categorie mult mai largă, "persoanele SUA". În această categorie intră și persoanele doar născute în SUA sau care au un cont bancar, o adresă de domiciliu sau un număr de telefon în Statele Unite.
În baza acordului de implementare a FATCA, instituțiile financiare din România sunt obligate să transmită IRS, prin intermediul ANAF, informații despre conturile și contractele clienților lor care sunt "persoane SUA". Cele care refuză sunt sancționate, conform legii americane, prin aplicarea unei rețineri la sursă de 30% asupra oricăror plăți de natura dobânzilor, dividendelor, chiriilor, primelor, anuităților, compensărilor, remunerațiilor, onorariilor și altor câștiguri cu sursă SUA.
Această cotă este aplicabilă în cazul în care instituțiile financiare refuză să dezvăluie identitatea și să comunice informații despre clienții lor considerați persoane SUA. Obligațiile sunt valabile în privința tuturor acestor clienți, nu doar a celor suspectați de evaziune fiscală.
Studiul citat, comandat de Parlamentul European, ajunge la concluzia că acordurile de implementare a FATCA semnate de statele UE cu SUA contravin noii legislație europene de protecție a datelor personale în mai multe privințe.
Astfel, GDPR prevede că UE și statele membre UE pot restrânge dreptul cetățenilor europeni la protecția datelor lor personale doar cu condiția ca astfel de restricții să respecte esența drepturilor și libertăților fundamentale și să reprezinte măsuri necesare și proporționale într-o societate democratică în scopul garantării unor interese specifice importante, printre care se numără siguranța publică și prevenirea, investigarea, depistarea și urmărirea penală a infracțiunilor sau executarea pedepselor, inclusiv protejarea împotriva amenințărilor la adresa siguranței publice și prevenirea acestora.
"Există indicii critice cu privire la faptul că actuala practică FATCA nu respectă aceste condiții. În primul rând, la modul general, expații SUA nu se folosesc de sistemul financiar al UE pentru practici de evaziune fiscală offshore. În al doilea rând, obligațiile de raportare FATCA nu se limitează la acele persoane despre care există indicii că ar încălca legislația fiscală a SUA, astfel că FATCA majorează costurile de conformare pentru persoanele pentru care nu există nici o dovadă că ar avea cea mai mică legătura cu evaziunea. În fine, cele mai multe dintre "persoanele SUA" nerezidente care intră sub incidența FATCA nu datorează taxe către SUA, astfel că FATCA nu face decât să le expună unor amenzi și penalități pentru simple erori sau neconformități de raportare", se arată în studiu.
Acesta recomandă renegocierea și amendarea actualelor acorduri de implementare a FATCA, astfel ca acestea să prevadă că datele despre conturile și contractele persoanelor SUA vor fi transmise IRS de către instituțiile financiare europene în mod selectiv, adică doar în cazurile în care autoritățile SUA prezintă dovezi că anumiți expați SUA se folosesc de sistemul financiar UE pentru a comite evaziune fiscală față de statul american.
GDPR mai prevede că datele personale ale cetățenilor UE pot fi transferate unei terțe părți, în cazul de față autorităților de la Washington de către operatorii primari care sunt instituțiile financiare din UE, doar în cazul dacă aceste trasferuri de date sunt necesare din motive importante legate de interesul public, care în acest context ar fi reprezentat de prevenirea evaziunii fiscale.
"Devreme ce acordurile de implementare a FATCA nu sunt reciproce (nu prevăd obligații similare de raportare pentru partea americană cu privire la cetățenii UE clienți ai instituțiilor financiare din SUA – n.r.), în acest context, interesul public în prevenirea evaziunii fiscale este doar al SUA, nu și al UE. Acesta este un aspect critic, care necesită transformarea acordurilor de implementare a FATCA în instrumente autentice de schimb bilateral de informații. În plus, GDPR obligă companiile să dezvolte sisteme de protecție a datelor față de ingerințe neautorizate din exterior. Acordurile de implementare a FATCA nu impun obligații similare, astfel încât există pericolul ca blocurile de informații despre deținători de conturi din UE din baza de date a IRS să fie accesate de terțe părți în scopuri ilegale", se afirmă în studiu.
Pe lângă asta, GDPR stipulează că transferurile de date personale precum cele efectuate în baza FATCA pot fi efectuate doar dacă nu sunt repetitive, implică un număr limitat de subiecți, sunt necesare pentru realizarea unui interes legitim care nu este depășit de cel al protejării drepturilor și libertăților persoanelor vizate și au fost asigurate toate condițiile necesare pentru protecția datelor personale care sunt transferate.
Studiul recomandă ca, în cazul în care SUA refuză renegocierea acordurilor de implementare a FATCA în vederea asumării de obligații similare cu cele ale statelor europene, UE să impună suspendarea aplicării prevederilor acestor tratate, adică încetarea raportărilor către IRS, până când partea americană va accepta ca acordurile să devină cu adevărat reciproce. "Dacă, în replică, SUA va impune penalizarea de 30% din veniturile din surse SUA ale instituțiilor financiare UE, UE ar putea retalia impunând o reținere la sursă similară pe veniturile europene ale instituțiilor financiare americane", relevă sursa citată.
O altă problemă cu FATCA, nelegată de GDPR, este că multor americani cetățeni europeni și rezidenți în UE li se refuză de către bănci deschiderea de conturi și orice fel de servicii din cauza poverii administrative și financiare reprezentate de obligațiile de raportare în baza FATCA. Potrivit studiului, aceste costuri pot merge de la 1 milion la 5 milioane euro pe an, în funcție de dimensiunile instituției financiare.
Studiul a fost comandat de Parlamentul European după multiple demersuri de lobby ale unui ONG francez, Asociația Americanilor Accidentali, format din cetățeni francezi identificați ca "persoane SUA" de către instituțiile financiare din Franța cu care aveau contracte și raportați ca atare la IRS. Mulți dintre ei doar s-au născut pe teritoriul SUA din părinți francezi și au părăsit după perioade extrem de scurte de la naștere Statele Unite, fără să revină vreodată, și au ajuns totuși în vizorul Fiscului american.
Mai mult, Curtea Constituțională a Franței va lua în discuție către finalul anului sesizarea Asociației cu privire la neconstituționalitatea acordului de implementare a FATCA semnat între Paris și Washington. Potrivit reclamanților, acordul încalcă Constituția Franței în două moduri: nu este reciproc, exigență impusă de Constituție, și încalcă legislația europeană privind protecția datelor personale.
FATCA a fost contestată și în SUA, de mai multe ori, ultima oară în cadrul unei campanii conduse de senatorul republican Rand Paul, care a cerut Curții Supreme abrogarea legii ca fiind neconstituțională prin aceea că încalcă dreptul la intimitate și viață privată al americanilor aflați în afara țării. Curtea a respins cererea.
