Transfugi nord-coreeni care au locuit în apropierea zonei în care se fac teste nucleare au afirmat că suferă din cauza expunerii la radiații și că se tem pentru sănătatea familiilor lor, care sunt în continuare acolo.
Nbcnews.com prezintă, într-un material despre situația legată de testele nucleare din Coreea de Nord, mărturiile unor transfugi, dar și opiniile unor specialiști, scrie News.ro.
Lee Jeong Hwa, o femeie de vârstă mijlocie, cu înălțimea de aproximativ 1,5 metri, pășește șchiopătând ușor cu piciorul stâng. Ea spune că are permanent dureri. Însă în Coreea de Nord este și mai rău, adaugă femeia, aflată la Seul, la sediul SAND, organizație nonguvernamentală de apărare a drepturilor omului în Coreea de Nord. “Au murit atât de mulți oameni încât am început să îi spunem boala fantomă. Credeam că murim pentru că suntem săraci și mâncăm prost. Acum știm că din cauza radiațiilor”.
Lee Jeong Hwa a încercat să fugă din Coreea de Nord în 2003, însă a fost prinsă. În cele din urmă, a reușit să fugă din țară în 2010, părăsindu-și locuința din regiunea Kilju, în care se află instalația de testare nucleară Punggye-ri. În ultimii șapte ani în care Lee a locuit în Coreea de Nord, liderul de atunci, Kim Jong Il, a testat două bombe nucleare în apropierea locuinței femeii. După moartea lui Kim, în 2011, moștenitorul său, Kim Jong Un, a mai testat patru bombe. El susține că bomba testată în septembrie a fost una cu hIdrogen.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, radiațiile pot afecta puternic funcționarea țesuturilor și organelor, în funcție de nivelul de expunere. În doze mici, există pe termen lung un risc de apariție a cancerului.
Lee și alți transfugi sunt convinși că testele nucleare le-au afectat sănătatea. Dovezile științifice și opiniile experților nu sunt însă atât de concludente.
Ministerul sud-coreean al Unificării i-a testat pe Lee și alți 29 de transfugi veniți din zona Kilju pentru a vedea dacă prezintă contaminare radioactivă. Lee a declarat pentru NBC News că a primit deja rezultatele testelor sale, iar acestea sunt negative.
Dincolo de mărturiile femeii și ale altor transfugi, este dificil de dovedit că radiația este cauza unor boli răspândite, cum este cancerul, despre care refugiații spun că afectează numeroși locuitori din regiunea Kilju.
Sun Kune-yull, profesor de inginerie nucleară la Universitatea din Seul, spune că de fapt cercetătorlor le lipsesc total informațiile. Nu cred că transfugii mint. Trebuie să îi credem pe cuvânt, dar nu prea am informații pe care să mă bazez”.
Un purtător de cuvânt al Institutului Coreean pentru Siguranță Nucleară a afirmat că se presupune că nivelul materialului radioactiv de la instalația de testare nucleară subterană este excesiv, însă acest lucru este greu de confirmat.
Atât Lee cât și Rhee Yeong Sil, altă persoană care a fugit din Coreea de Nord, spun că mulți ani nu au știut de ce nord-coreenii fac teste nucleare. Au ignorat cutremurele și au aflat adevărul abia după ce au părăsit țara.
Rhee, care are aproximativ 60 de ani și a fugit din Coreea de Nord în 2013, spune că locuia la doar câțiva kilometri de instalația de testare nucleară și că o vecină a dat naștere acolo unui copil cu malformații. “Nu ne puteam da seama care este sexul copilului pentru că nu avea organe genital. În Coreea de Nord, copiii cu malformații sunt omorâți, în general. Astfel că părinții au omorât copilul”.
Unele informații oferite de Rhee și Lee cu privire la expunerea la radiații sunt datate în anii ’90 sau chiar ’80, ceea ce atrage semne de întrebare cu privire la cauza contaminării mediului și a îmbolnăvirii localnicilor.
Primul test nuclear al Coreei de Nord s-a semnalat în 2006, însă transfugii povestesc cum cu mult înainte izvoare au secat și ciupercile din zonă au dispărut.
Președintele SAND, Choi Kyung, de asemenea transfug, însă nu din Kilju, crede că activitatea militară din zonă, dinaintea anului primului test, poate explica contaminarea din regiune.
Însă Ferenc Dalnoki-Veress, om de știință din Monterey, California, are îndoieli în privința faptului că radiațiile ar fi distrus mediul și sănătatea localnicilor. El spune că dacă ar fi existar o scurgere de materie radioactivă, chiar de la prăbușirea tunelului semnalată recent, după ultimul test, senzorii puternici din regiune ar fi detectat-o. Același lucru este valabil și pentru testele anterioare, a adăugat Dalnoki-Veress.
La câteva zile după al șaselea test, guvernul sud-coreean a anunțat că a detectat urme de xenon, dar nu a fost în măsură să stabilească dacă a fost vorba despre testarea unei bombe cu hidrogen.
Ferenc Dalnoki-Veress spune că este foarte puțin probabil ca urmele de xenon să provină de la Punggye-ri și este sceptic în privința pânzei freatice. Testările în apropierea unor stânci saturate cu apă pot provoca aburi prin care să ajungă în aer substanțele contaminante. Iar acest lucru nu este în interesul nimănui, a menționat el.
Lee și Rhee țin legătura cu familiile lor prin intermediul unor telefoane mobile care au fost duse pe ascuns din China în Coreea de Nord.
Rhee spune că membrii familiei ei sunt bolnavi, au dureri de cap și stări de vomă, însă niciun medicament nu îi ajută. Ea este surprinsă că în Coreea de Sud, nouasa casă, sunt apărate până și drepturile animalelor. Însă în Coreea de Nord, spune femeia, sănătatea oamenilor este ignorată.
