În pofida faptului că, prin lege, instituțiile publice sunt obligate să accepte semnătura electronică pe orice documente, multe dintre acestea fie nu aplică legea, fie nu au sistemul necesar. În contextul unui nou regulament european privind semnătura electronică, va fi elaborat, până în toamnă, conform informațiilor Profit.ro, un nou proiect de lege prin care să fie abrogată legislația și clarificate o serie de proceduri și obligații la folosirea semnăturii electronice.
”Avem un nou regulament european care a intrat în vigoare la jumătatea anului 2016, iar regulamentele europene sunt acte normative care se aplică direct, au precedență peste legislația internă. Noi avem o lege din 2001 a semnăturii electronice, astfel că multe prevederi din acea lege au devenit caduce și există o anumită confuzie pe piață în legătură cu ce prevederi legislative se aplică și care nu. E un proces de armonizare, probabil vom abroga legea veche din 2001, din care nu se mai aplică majoritatea prevederilor, pentru că au fost depșite de regulament, astfel încât să existe un cadru în care semnătura electronică se fie folosită și să ducem la simplificarea circuitelor enorme pe hârtie, atât în interiorul administrației, între instituții, cât și în relația cetățeanului și a companiilor cu administrația”, a precizat pentru Profit.ro președintele Comisiei pentru tehnlogia informației și comunicațiilor din Camera Deputaților, Cătălin Drulă.
Participanții la o primă dezbatere cu privire la modificările care urmează a fi aduse legislației au arătat că, deși legislația obligă în prezent instituțiile administrației publice să accepte semnătura electronică, majoritatea nu respectă această obligație a legii, care nu prevede nici sancțiuni pentru aceste cazuri.
”Trebuie să convingem ministerele să folosească semnătura electronică cât mai mult din perspectiva persoanelor private. Ele ar trebui să accepte documente semnate astfel, prin e-mail sau pe stock, dar în practică nu se întâmplă așa, pentru că nu au sistemele necesare. La Secretariatul General al Guvernului, dacă trimiteți un document electronic semnat astfel, este acceptat, dar la primărie nu se uită nimeni la astfel de documente”, au arătat reprezentanții mediului privat.
Lipsa de coerență a cadrului legislativ, cât și infrastructura insuficientă sunt și motive pentru care Guvernul nu folosește în prezent semnătura electronică pentru a-și aviza propriile proiecte de acte normative.
Majoritatea ministerelor nu folosesc semnătura electronică nici măcăr în relațiile cu celelalate ministere, excepția fiind cele din domeniul apărării și ordinii publice. Un astfel de exemplu îl reprezintă declarațiile de avere și interese ale funcționarilor publici, care trebuie trimise, conform legii, Agenției Naționale pentru Integritate cu semnătură olografă.
O excepție de la regulă o reprezintă Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), care au încheiat un protocl de colaborare pentru a-și putea recunoaște reciproc documentele semnate elcetronic.
Departamentele juridice ale ministerelor sunt cele care se opun de regulă implementării complete a semnăturii electronice, deoarece aceasta trebuie să fie recunoscută în instanță, în eventualitatea unui litigiu juridic.
Problemele de natură juridică ale semnăturii electronice au apărut și în cazul proceselor verbale privind amenzile contravenționale, unde alte legi prevăd că cetățenii trebuie să primească comunicarea amenzii cu semnătura olografă a agentului constatator.
În această privință, noua legislație va trebuie să găsească soluții pentru recunoașterea semnăturii electronice și pe comunicările de acest tip.
Noua lege ar putea reglementa, totodată, posibilitatea autorităților publice de a fi funizori de servicii de certificare pentru semnătura electronică.
