Științele și arta sunt ingredientele societății viitorului, iar elevii trebuie să desfășoare activități care le activează gândirea și să stabilească împreună cu profesorul lor tehnici de investigare și de „obținere a adevărului”, a satisfacției, afirmă profesorul Ion Băraru, denumit "părintele galacticilor NASA". El va participa la conferința MAKING THE RIGHT MOVES / a Strategic Thinking, alături de Gari Kasparov, considerat cel mai mare jucător de șah al tuturor timpurilor, care va veni în premieră în România.
În timpul conferinței, Garry Kasparov va împărtăși audienței opiniile sale despre:
· Gândirea strategică și modul în care trebuie folosită în afaceri (studii de caz Boeing și Apple) și cum îți poți folosi intuiția pentru maximizarea avantajelor strategice și luarea deciziilor
· Impactul progreselor tehnologice asupra procesului decizional
· Diferența dintre tacticieni și strategi și cum te poți transforma într-un strateg veritabil, dar și ce rol joacă învățarea continuă și autoanaliza în acest proces
"Vă voi provoca să îmbrăcați haina liderilor și a conducătorilor din diferite domenii de activitate. De la candidații la Președinție, la CEO sau comandanți de navă pe timp de război. Nu este amploarea unei decizii sau a nivelului de conducere. Este procesul. Când vom termina, veți conștientiza mai mult ca oricând abilitățile și punctele dvs forte sau slăbiciunile ca factor de decizie. S-ar putea să nu reușim să schimbăm hardware-ul cu care ne-am născut, adică ADN-ul nostru, dar vom ști cum putem upgrada software-ul nostru! " Garry Kasparov
Una dintre problemele semnalate: Cum este posibil ca la un liceu performant în științe să se ajungă să fie studiată o limbă străină pe parcursul a 7 ore săptămânal ?!
Redactor: Ce metode folosiți pentru a pregăti copiii pentru concursurile organizate de NASA?
Ion Băraru: În primul rând sunt atent la constituirea grupului (de regulă participă grupe de elevi și, mai rar, individual). Este necesar să fie compatibili. Dacă nu sunt, dar, din diverse motive, trebuie să formeze un grup, am de lucru mai mult cu partea psihologică.
Urmează introducerea în atmosferă. Elevii trebuie să intre în rolul unui cercetător, constructor, medic, informatician, profesor, astronaut al unor vremuri viitoare. Vizionează filme cu conținut științific și de ficțiune științifică (dar nu fanteziste!) privind un viitor predictibil.
Apoi, urmează ședințele de brainstorming în care sunt abordate sub aspect științific și dezbătute îndelung ideile venite de la fiecare dintre membrii grupului. Urmează designul, calcule științifice, grafica, verificări repetate, finalizare.
Multe dintre problemele științifice sunt practic aplicații ale celor învățate la orele de curs, dar prezentate într-o manieră concretă, apropiată înțelegerii comune a celor cu aplecare către științe, către o viitoare carieră științifică și tehnică. Prezentările intermediare, ca în fața unui juriu, sunt uneori foarte necesare. Din când în când facem și întâlniri neconvenționale.
Red: Care sunt factorii motivaționali care pot influența evoluția intelectuală a unui copil?
I. B.: Mediul familial, mediul educațional, convingerile formate sub influența mediului în care activează, calitatea relațiilor interumane, exemple – șoc din timpul copilăriei și adolescenței. Personal, în cele mai importante parteneriate educaționale am avut relații speciale cu discipolii, de prietenie spirituală dezvoltată lent și temeinic.
Red: Contribuie matematica, fizica și jocurile strategice precum șahul la dezvoltarea cognitivă a copiilor?
I. B.: În mod determinant, absolut determinant! Metodele educaționale moderne ca IBL (Inquiry Based Learning) sau educația metacognitivă sunt pilonii actuali ai educației (sau ar trebui să fie!) care să prefigureze, să structureze omul viitorului.
În general științele, îmbinate armonios cu arta, sunt ingredientele societății viitorului. Ele constituie baza dezvoltării societății cunoașterii în care individul trebuie să învețe cum să învețe, în condițiile în care științele pedagogice devin factori constatatori ai progreselor educaționale și nu un element reglator, favorizator activ al lor.
Sfătuiesc adesea elevii să fie cu mintea trează în permanență, să practice activități care activizează gândirea. În construcțiile educaționale ne asociem, elevi și profesor, și ”pândim adevărul”! Pe baza unor reguli clar etalate stabilim strategii, metode de lucru, tehnici de investigare și de ”aflare a adevărului”, respectiv de a obține satisfacția ultimă!
Red: Prin ce se deosebesc elevii români pe care îi pregătiți față de cei americani la concursurile internaționale?
I. B.: Sub aspectul strict al comportamentului de la concursurile la care am participat cu elevii mei am observat că pregătirea științifică dobândită la liceu este mai cuprinzătoare pentru români. Limbajul lor științific este mai nuanțat, sprijinit de înțelegerea mai clară a conceptelor științifice.
În schimb, puterea de argumentare a celorlalți este mai eficace, chiar dacă susțin teme mai puțin sprijinite de argumentația științifică. Poate fi și faptul că la aceste concursuri vin de regulă elevi care urmează permanent cursuri de public speaking.
Mai mult, în unele unități școlare din America există curriculum la dispoziția școlii care tratează chiar tematica concursului la care participă. La noi așa ceva este imposibil! Tot ce facem este în timpul liber al elevilor, uneori aproape în secret!
Red: De ce credeți că sistemul de educație din România s-a deteriorat?
I. B.: Simplu. După ”revoluție”, posturile din educație au fost ocupate prin inițiative sindicale și nu prin examene de competență. Directorii și inspectorii au fost aleși prin vot, caz unic în istoria educației! Educația a devenit ultima componentă în peisajul social, deși declarațiile oficiale au fost exact invers.
Statutul și imaginea corpului didactic au devenit derizorii. Salariile au devenit jenante. Profesorii buni, dar și tineri au emigrat. Cadrele cu greutate au ieșit la pensie ca să facă loc noilor tineri profesori, care nu au prea venit.
Au apărut afaceri impardonabile pentru un sistem educațional cât de cât performant: foarte multe facultăți particulare fără acoperire științifică și didactică, sistemul de perfecționare a devenit formal, manualele alternative au compromis calitatea educației, schimbarea miniștrilor din educație odată cu schimbările politice și adoptarea unor modificări de esență fără nicio acoperire argumentativă au creat prăpastii greu de acoperit în orizonturi cât de cât previzibile.
Exemple: ca să se introducă clasa pregătitoare s-au desființat masiv laboratoarele școlare de științe din gimnaziu, introducerea claselor cu studiu intensiv de limbi străine a dus la diminuarea drastică a studiului științelor.
Cum este posibil ca la un liceu performant în științe să se ajungă să se studieze o limbă străină pe parcursul a 7 ore săptămânal ?! Și să nu producă niciun absolvent cu interese lingvistice? Un contact în lumea reală de sub un an al oricărui absolvent român în orice țară străină rezolvă cu destulă eficiență problema barierelor lingvistice.
Red: Ce direcții ar trebui să urmeze școala românească în așa fel încât elevii să obțină performanțe și să-și dezvolte abilitățile?
I. B.: Elevii pot să devină performanți în măsura în care studiază acele materii pentru care sunt interesați sau pregătiți și, respectiv, potriviți. Oferta socială din țară și din țările vecine poate fi determinantă. Dar, pentru dezvoltarea științifică, problema este foarte gravă.
Trebuie refăcut sistemul de pregătire de performanță, identificați acei profesori – câți mai viețuiesc – care ar putea să creeze eventuale noi nuclee științifice și educaționale, care să atragă elevii doritori de afirmare. Sistemul taberelor științifice trebuie reinventat. Sunt necesare investiții semnificative pentru aceste aspecte curând, foarte curând.
Red: Cum trebuie să fie relația dintre un profesor și elevul său pentru ca elevul să fie determinat să învețe și pasionat de ceea ce face?
I. B.: Cred că e bine să fie prieteni, unul tânăr, cu excepțională capacitate de evoluție și dorință de afirmare, altul în vârstă, cu multă experiență în domeniu, dornic de a avea ”urmași” performanți, să mențină caldă evoluția științei pe domeniul lui. Să devină un tandem organic, un sistem evolutiv, viu. Să participe la încercări de excelență, să fructifice experiența, să elaboreze proiecte din ce în ce mai ambițioase. Să caute împreună teme de reflexie cu impact asupra propriilor persoane, dar și a școlilor din care provin, al comunității. Să studieze simultan temele propuse și să prezinte gândurile.
Red: Organizați de mulți ani expediții de supraviețuire cu elevii. Ce rol au acestea în dezvoltarea personalității elevilor?
I. B.: Colosală! Pentru majoritatea lor este primul contact real cu lumea reală (naturală) și cu personalități reale (adică ei înșiși). Acolo suntem în natură, pe care elevii nu o cunosc, dar o descoperă. Suntem egali în opinii și sarcini, abordăm cele mai importante responsabilități și inițiative, de la producerea focului și prepararea hranei la susținerea opiniilor filosofice, bazate pe cunoaștere, dar și pe sentimente.
Învățăm taina vorbirii adecvate, a toleranței și a cunoașterii nemijlocite a naturii, a sentimentului de individualitate adevărată și de apartenență la grup. Arta, creativitatea și acceptarea înțeleasă a frumosului uman sunt punți de discuții care ne marchează pentru mult timp definitiv.
Red: Câți dintre tinerii pe care îi pregătiți rămân să studieze în țară și câți aleg universitățile străine?
I. B.: La început au fost puțini, apoi au apărut problemele sociale cu privire la carieră, părinții au devenit temători în legătură cu viitorul copiilor lor și din ce în ce mai mulți au început să se orienteze către exterior.
Să zicem, cam 60% din cei cu care am fost mai legat, au cam plecat! Dar lucrurile se schimbă din ce în ce mai perceptibil. Problemele economiei americane, dorința firească de a fi lângă familie au dus la micșorarea opțiunilor pentru SUA și orientarea către Europa.
Evoluția ceva mai bună a economiei naționale a determinat chiar optarea pentru România, în special pentru domenii ca electronică, automatică și industria IT.
Red: Există posibilitatea ca tinerii pe care îi pregătiți pentru concursurile internaționale să fie integrați pe piața muncii din România? Există suficiente locuri de muncă în domeniile în care ei studiază?
I. B.: Desigur! Avem deja o industrie bazată pe electronică, automatizări și soft în plin avânt și un mediu excepțional de dezvoltare pe platforma de la Măgurele (cel mai mare laser din lume).
Cred că acestea pot satisface unele dintre cele mai ridicate exigențe exprimate! Și, din câte știu, lucrurile merg către o evoluție din ce în ce mai performantă, atât în mediul academic, dar și în cel economic. Avem doar nevoie de infuzie de fonduri în mediul educațional, sub toate formele posibile.
