Reuters a intervievat peste 30 de locuitori din Havana și zonele învecinate, de la vânzători stradali la șoferi de taxi, lucrători din sectorul privat și angajați ai statului, care descriu o populație împinsă la limită, într-o economie în care bunurile de bază devin tot mai rare și mai scumpe, scrie News.ro.
Deși zonele rurale ale Cubei sunt de ani de zile obișnuite cu penele de energie și infrastructura precară, capitala, cu clădirile sale coloniale colorate și mașinile din anii ’50, se confruntă acum cu o criză similară, pe măsură ce penuria de combustibil se agravează. Livrările de petrol din partea Venezuelei și Mexicului s-au oprit, iar președintele american Donald Trump a amenințat cu tarife pe importurile din țările care continuă să alimenteze Havana.
În alte țări, condițiile actuale ar fi scos oamenii în stradă, însă în Cuba, unde protestele sunt sever restricționate, nu a existat până acum o reacție publică. Totuși, mulți se întreabă cât va mai putea populația suporta. Peso-ul cubanez s-a depreciat cu peste 10% față de dolar în trei săptămâni, iar prețurile alimentelor cresc constant.
”E o situație imposibilă. Nu există salariu care să facă față acestor scumpiri”, spune Yaite Verdecia, o gospodină din Havana.
VIAȚA DE ZI CU ZI, TOT MAI GREU DE SUPORTAT
Guvernul cubanez nu a detaliat modul în care intenționează să gestioneze riscul unei crize umanitare. Ministerul de Externe a declarat vineri ”o urgență internațională” după avertismentul SUA privind posibile tarife.
Între timp, viața cotidiana se reduce pentru mulți la a-și asigura strictul necesar: mâncare, gaz pentru gătit și acces la apă. Cozile la benzină s-au lungit considerabil, iar carburantul vândut în pesos a dispărut, fiind disponibil doar în dolari, monedă greu accesibilă pentru majoritatea cubanezilor.
Transportul public și privat este paralizat: autobuzele circulă rar, multe taxiuri nu mai au combustibil, iar altele și-au dublat tarifele.
”Plătești cât cer sau rămâi acasă”, spune Daylan Perez, un tânăr de 22 de ani din Havana.
Nici trecerea la vehicule electrice nu mai ajută.
”Pot încărca taxiul doar patru sau cinci ore din cauza penelor”, spune Alexander Leyet, șofer de triciclu electric.
ÎN LIPSA UNEI ALTERNATIVE, OAMENII ÎNDURĂ
În pofida dificultăților, puțini cubanezi vorbesc deschis despre proteste. Represiunile din 2021, pe fondul unei contracții economice de 12% între 2019 și 2024, alături de migrația masivă din anii recenți au diminuat opoziția internă.
”Nu sunt împotriva țării mele… dar nu vreau să mor de foame”, spune Mirta Trujillo, o vânzătoare ambulantă de 71 de ani care plângea povestind că nu-și mai poate permite alimente.
Pe măsură ce penele se înmulțesc, uneori 12 ore pe zi, se înmulțesc și accidentele. Reuters a fost martor la un incident într-o intersecție aglomerată din Havana, unde semafoarele nu funcționau.
Transportul devine un drum nesfârșit: Julia Anita Cobas, o femeie de serviciu de 69 de ani, face zilnic un drum de 16 kilometri, care durează acum aproape patru ore dus-întors.
”Plec înainte de răsărit și nu știu niciodată cum mă voi întoarce.”
Mulți cubanezi declară că nu cred că Washingtonul le va schimba viața în bine: ”De când m-am născut, SUA ne amenință. Suferim în fiecare zi. Dar am supraviețuit mereu”, spune Cobas.
Aimee Milanes, 32 de ani, rezumă situația: ”Ne scufundăm. Dar nu avem ce face. Totul se reduce la supraviețuire.”
