Confederația Națională a Patronatului Român (CNPR) propune introducerea în legislația muncii a posibilității angajatorilor de a concedia angajații neperformanți printr-o procedură simplificată, pentru a descuraja lipsa voită de performanță sub protecția Codului Muncii, un sistem de evaluare în instituțiile publice bazat pe performanțe, similar celui utilizat de companii private, și reevaluarea normelor de muncă în întreaga administrație, arătând că, în ultimii 4 ani, salariul minim a crescut cu 57%, iar productivitatea muncii a urcat cu numai 14%.
Confederația patronală care formulează aceste propuneri cuprinde 22 de federații, uniuni și asociații cu circa 18.300 firme cu capital privat, însumând peste 335.000 de salariați.
Măsurile au ca scop creșterea productivității muncii, cu eforturi financiare minime din partea autorităților, arătându-se că recentele propuneri de modificare a legislației muncii încearcă provocarea unui dezechilibru între principalii actori implicați, prin exacerbarea intereselor organizațiilor sindicale, iar organizațiile sindicale și ministerul de resort au arătat până în prezent preocupări în a crea un cadru legal și instituțional care să plaseze angajatorii și patronatele în poziții vădit inferioare celor deținute de sindicate.
"Această stare de fapt demonstrează faptul că, în termeni reali, companiile din România devin din ce în ce mai puțin competitive. Dacă ținem cont în analiza acestui decalaj între ritmurile de creștere aferente celor 2 indicatori și de faptul că, în perioada 2007-2013, au fost realizate investiții masive în modernizări și retehnologizări, beneficiind de finanțările europene nerambursabile oferite prin Programele Operaționale Sectoriale, putem aprecia că mare parte din creșterea de competitivitate se datorează îmbunătățirii nivelului tehnologic al agenților economici și nu unei eficiențe sporite a angajaților. În aceste condiții, concluzionăm că, deși angajați firmelor din România sunt semnificativ mai bine plătiți decât în urmă cu 4 ani (după cum rezultă din evoluțiile salariului minim și ale salariului mediu net), nu pot fi observate îmbunătățiri comparabile în ceea ce privește performanța acestora la locul de muncă și pentru organizațiile de apartenență", arată confederația.
Sunt propuse astfel revizuirea urgentă, prin dezbatere publică, a Strategiei naționale pentru competitivitate 2015-2020, arătându-se că acest document nu face absolut nicio referire la căile de creștere a productivității muncii cu toate că productivitatea muncii este un factor determinant al competitivității oricărei economii, revizuirea urgentă, prin dezbatere publică, a listei Codurilor CAEN aferente direcțiilor de politică industrială, prin alinierea acestora la domeniile economice cu cel mai ridicat potențial de creștere a productivității muncii și la acele domenii în care există o prezență puternică a capitalului autohton, precum industria alimentară, revizuirea domeniilor prioritare de specializare inteligentă a României, prin alinierea acestora la zonele economice cu cel mai ridicat potențial de creștere a productivității muncii, direcționarea fondurilor alocate prin Programul Operațional Competitivitate (POC) și Programul Operațional Sectorial către acele coduri CAEN care dețin cel mai ridicat potențial de creștere a productivității, direcționarea fondurilor alocate prin Programul Operațional Capital Uman (POCU) către dezvoltarea de competențe la nivelul acelor coduri COR care corespund domeniilor economice cu cel mai ridicat potențial de creștere a productivității, generalizarea utilizării productivității muncii drept principal indicator de rezultat pe toate programele operaționale sectoriale adresate mediului de afaceri (in principal POC și POR).
Patronatul propune însă și introducerea în legislația muncii a posibilității angajatorilor de a concedia angajații neperformanți printr-o procedură simplificată, în scopul descurajării lipsei voite de performanță a acestora, cauzată de un tratament hiperprotectiv garantat de Codul Muncii, elaborarea unui program de măsuri de creștere a productivității muncii la nivelul instituțiilor publice, pe de o parte prin implementarea unui sistem de evaluare bazat pe performanțe, similar celui utilizat de companiile private, și, pe de altă parte, prin reevaluarea normelor de muncă la nivelul tuturor structurilor administrației publice centrale și locale, precum și un program de măsuri de creștere a productivității muncii în companiile de stat, în condițiile în care acestea înregistrează un nivel mediu de productivitate cu peste 30% mai scăzut decât în cazul companiilor private cu capital autohton, în primul rând printr-o profesionalizare reală ("și nu simulată") a structurilor de administrare și management.
Este cerută și apărarea intereselor producătorilor români de bunuri de larg consum, în raport cu interesele lanțurilor care activează în sectorul retail, arătându-se că există o regulă generală ca adaosul practicat de marile lanțuri de hypermarketuri la produsele alimentare, spre exemplu, să fie de circa 40-50% din prețul la raft, cu o distribuție inechitabilă în raport cu costurile, dar și cu valoarea adăugată generată de sectorul productiv, practică ce pune presiune pe costurile de producție ale antreprenorilor autohtoni, cu impact negativ asupra nivelului productivității muncii, dar și asupra nivelului de salarizare al angajaților care activează în aceste industrii.
Susținerea dezvoltării unei clase de mijloc puternice, printr-un sistem de impozitare motivant, în care măsurile de relaxare fiscală să vizeze mai mult decât un sector "privilegiat"" de salariați, precum plafonarea CAS la nivelul a 5 salarii medii de care vor beneficia în mod real sub 1% din numărul de angajați, este de asemenea o recomandare a patronatului.
Alte propuneri sunt introducerea în cadrul programelor de finanțare a dezvoltării resurselor umane (în speță POCU), pentru toți beneficiarii de finanțare, a unor indicatori de creștere a productivității pentru grupurile țintă formate (evitându-se situația din perioada de programare 2007-2013, în care pentru formare profesională continuă au fost alocate peste 500 de milioane de euro, iar rezultatele acestor programe sunt considerate de către patronat drept cvasi-inexistente în planul productivității, cu indicarea către numerosul personal din administrație care a absolvit cursuri de manager de proiect/expert achiziții publice și care continuă să externalizeze aceste servicii către companii de consultanță pe sume impresionante, motivând lipsa de expertiză internă), direcționarea investițiilor finanțate din fonduri europene nerambursabile cu precădere către achiziția de utilaje și echipamente moderne de producție (măsură cu impact direct asupra creșterii productivității muncii, dar care contribuie totodată și la un control mult mai bun al alocării subvențiilor).
Autorităților le-au mai fost recomandate promovarea de măsuri concrete pentru susținerea exportatorilor, inclusiv alocarea fondurilor europene către acele companii cu rezultate concrete în ceea ce privește nivelul exporturilor, cu facilități de finanțare dedicate, creșterea ponderii fondurilor europene nerambursabile alocate întreprinderilor mari, îndeosebi a acelor întreprinderi care dețin o pondere ridicată a exporturilor, accelerarea procesului de adoptare a unei legi a holdingurilor coerentă și bine structurată, care să includă atât componentă de producție, cât și de distribuție și comercială, partajând resurse comune, restructurarea unor sectoare economice care beneficiază constant de subvenții publice (energie, transport public de persoane, servicii poștale, etc.), în scopul dimensionării cifrei de personal la un necesar real, nu la un necesar impus de dificultatea încetării contractelor individuale de muncă cu angajații neperformanți, accelerarea procesului de informatizare a relației cetățeanului cu administrațiile publice, cu impact direct asupra reducerii timpului petrecut de către angajați sau agenți economici la cozi interminabile la ghișeele administrațiilor publice.
