Seria istorică indică o creștere constantă a populației între 1969 și 1990, de la 19.878.678 persoane la un maxim de 23.211.395 locuitori în 1990, cel mai ridicat nivel înregistrat. Acesta rămâne vârful demografic al României în datele oficiale.
Nivelul ridicat al populației din anii ’80 este însă rezultatul efectului întârziat al Decretului din 1966, nu al unei dinamici demografice noi.
După epuizarea acestui efect, trendul se inversează rapid la începutul anilor ’90.
Schimbarea de trend apare imediat după acest moment. Conform seriei pentru perioada post-1990, populația ajunge la 23.143.860 persoane în 1992, iar din acel an începe o scădere anuală neîntreruptă. Nu există niciun an ulterior în care populația să fi revenit peste nivelul respectiv.
Datele arată că declinul demografic al României s-a instalat odată cu epuizarea efectului generațiilor numeroase născute după 1967.
Această evoluție este explicată în principal de structura pe vârste creată după Decretul din 1966, care a dus la apariția unor generații foarte numeroase.
Pe măsură ce acești cetățeni au ajuns la vârsta activă și la vârsta fertilă, au susținut creșterea populației inclusiv în anii ’80, chiar dacă natalitatea începuse deja să scadă.
Migrația doar a accelerat declinul
Migrația a jucat un rol important în declinul demografic al României, dar datele arată că nu este factorul care a declanșat scăderea populației, ci mai degrabă elementul care a accelerat-o.
După 1990, efectul generaților crescute prin decizie legislativă începe să se epuizeze. Populația intră într-o fază de scădere anuală, vizibilă în datele INS, înainte ca migrația externă să capete amploare. Cu alte cuvinte, schimbarea de trend apare înainte ca plecările masive din țară să devină un fenomen de masă.
Migrația devine decisivă în special după anul 2000 și mai ales după aderarea României la Uniunea Europeană. Plecarea unui număr mare de persoane tinere și active reduce direct populația totală, dar are și un efect indirect puternic: scade baza de populație aflată la vârsta fertilă, ceea ce duce la mai puține nașteri în anii următori. Astfel, migrația nu doar că a diminuat populația, ci a tăiat din potențialul demografic viitor.
Cele mai abrupte scăderi anuale apar în perioada recentă. Cea mai mare diminuare din serie este consemnată în 2022, când populația a scăzut cu 110.118 persoane față de anul anterior. Reflectă accelerarea declinului, după o perioadă mai lungă de reduceri anuale moderate.
La 1 ianuarie 2025, populația României, calculată după domiciliu, a coborât la 21.739.373 persoane. Comparativ cu maximul din 1990, pierderea depășește 1,47 milioane de locuitori, exclusiv pe baza datelor INS.
Populația noastră de azi este echivalentă cu cea din jurul anilor 1976–1977. Așadar România din 2025 este demografic cu aproximativ 48–49 de ani înapoi.
Proiecții sumbre
Pentru perioada următoare, proiecțiile instituționale indică menținerea tendinței. Eurostat, în setul de proiecții demografice, estimează o scădere continuă a populației României pe termen lung, cu o reducere semnificativă până la jumătatea secolului și un nivel mult mai mic spre finalul acestuia.
Datele plasează România printre statele europene cu cele mai rapide ritmuri de declin demografic în scenariul central până în 2100, estimarea fiind că vom ajunge la 14 milioane de locuitori.
Estimări similare apar și în proiecțiile Organizației Națiunilor Unite.
În context european România și Bulgaria sunt printre cele mai afectate de reducerea populației. Sunt proiectate să înregistreze scădere demografică de cel puțin 20% până în 2050.
Ritmul este foarte rapid chiar comparativ cu multe regiuni din Europa de Vest.
La nivel global populația încă crește, însă si această creștere a încetinit între timp.
