Prețul plătit de consumatorii casnici din București pe gaz a fost, în ultima lună a anului trecut, cel mai mic din capitalele Uniunii Europene, după cel achitat de locuitorii Budapestei, însă nu ca urmare a plafonării prețului prin controversata OUG 114, care n-a fost transferat în prețul final, ci în tarifele percepute de furnizori. Engie, de exemplu, facturează, la ordinul Autorității Naționale în Domeniul Energiei (ANRE), un preț al gazului de 93,68 lei/MWh (cu tarife de transport incluse, dar care sunt doar de nivelul câtorva lei/MWh) deși îl cumpără cu numai 68 lei/MWh.
Potrivit agenției de reglementare maghiare (MEKH), în luna decembrie, un consumator casnic din București achita 3,15 eurocenți/KWh, un nivel apropiat de cel achitat de locuitorii Budapestei (3,09 eurocenți/KWh).
Prețul gazului pentru bucureșteni a fost de peste două ori mai redus decât media UE (de 6,86 eurocenți/KWh).
Raportat la puterea de cumpărare, prețul pentru segmentul rezidențial din decembrie din București se situează pe poziția a 7-a în topul celor mai reduse prețuri din capitalele UE. Prețuri mai ieftine raportate la puterea de cumpărare au fost doar în Luxemburg, Londra, Bruxelles, Budapesta, Riga și Berlin.
Și în ceea ce privește prețul gazului raportat la puterea de cumpărare (de 6,22 eurocenți/KWh), bucureștenii achită o factură mai mică decât media din capitalele UE (7,70 eurocenți/KWh).
Interesant, mai ales în contextul în care din ce în ce mai multe voci din România cer adoptarea unui sistem de încălzire centralizată scandinav (pentru salvarea fostului RADET), este faptul că, de departe, cele mai mari prețuri la gaze se înregistrează în țările nordice.
Cel mai ridicat preț al gazului este plătit de locuitorii din Stockholm, de peste peste două ori mai are decât cel achitat de locuitorii celei de-a doua cea mai scumpă capitală europeană, Berna. Pe locul al treilea se situează capitala Danemarcei, Copenhaga.
“Acest lucru poate fi explicat prin natura pieței, de o dimensiunea redusă, cu doar 95.000 de clienți de gaz casnici din întreaga Suedia, din care 61.000 în rețeaua de gaze izolată din Stockholm”, susține MEKH.
Ce nu explică reglementatorul maghiar sunt motivele pentru care piețele rezidențiale de gaze sunt atât de reduse în nordul continentului.
Pentru a “încuraja” locuitorii să opteze pentru sistemele de încălzire centralizate (considerate mai ecologice și mai eficiente), statele scandinave impozitează agresiv gazul. Cu alte cuvinte, sistemele centralizate sunt mai eficiente ca urmare a faptului că, în urma impozitării agresive (care ajunge până la 33% din prețul final în Copenhaga și 38% în Amsterdam, în România este practic zero), încălzirea pe gaz devine neprofitabilă.
Așa se face că prețurile la Stockholm sunt 25 eurocenți/KWh, de peste 8 ori mai mari decât la București și Budapesta și de peste 12 ori mai mari decât cele din Kiev. Cele din Amsterdam și Copenhaga sunt și ele de peste 3 ori mai ridicate decât cele din capitalele României și Ungariei.
