Conservatorii din cadrul Bisericii Catolice sunt îngrijorați în convorbirile private că pozițiile Papei Francisc despre divorț și homosexualitate deschid breșe în învățătura creștină, arată The Guardian. „Când 2 preoți catolici se întâlnesc, vorbesc despre cât de groaznic este...”
Un papă „cool”. Modestia și smerenia pe care le afișează l-au făcut pe Papa Francisc I, care acum se află în vizită în România, un personaj popular în întreaga lume. În același timp, este și unul dintre cei mai controversați. Cei care îl contestă cel mai mult nu sunt, însă, ateii, protestanții sau musulmanii, ci chiar o parte din proprii săi credincioși, spune un material al publicației britanice The Guardian.
Încă de când a devenit Papă în 2013, fostul cardinal argentinian Jorge Bergoglio a captat atenția publicului la nivel mondial: conducea un autoturism Fiat, își căra singur bagajele, plătea chiar el chitanțele la hotel; întrebat de homosexuali, a răspuns „Cine sunt eu să judec?”, iar la criza refugiaților a spălat picioarele femeilor musulmane.
În Biserică există, însă, temeri că pozițiile fără precedent vor aduce și mai multă diviziune și chiar există prelați care se gândesc la faptul că ar trebui îndepărtat de la Sfântul Scaun. „Nu putem aștepta să moară”, spunea într-o convorbire privată un influent preot catolic englez, potrivit The Guardian. „Este de nereprodus în ziar ce spunem despre el în privat. Oricând 2 preoți se întâlnesc, ei vorbesc despre cât de groaznic este Bergoglio... E precum Caligula; dacă ar avea un cal, l-ar face cardinal.” După o tiradă de 10 minute, preotul se oprește și îi spune ziaristului: „Să nu publici nimic din ce ți-am zis; altfel voi fi dat afară.”
Francisc I este primul Suveran Pontif care nu este din Europa, dar și cel dintâi preot iezuit care devine cap al Bisericii Catolice, astfel încât era de așteptat să își facă dușmani. Nimeni nu anticipa însă cât de mulți. De la deciziile privind personalul de la Vatican și până la sprijinul dat imigranților, de la criticile la adresa capitalismului și până la mișcările în a reexamina învățăturile despre sex, el a scandalizat reacționarii și conservatorii din Biserică.
Problema divorțurilor cuplurilor naște un divorț între Papă și clerul conservator
Punctul cheie de ruptură a fost dat de lupta sa pentru a schimba viziunea asupra divorțului. Spărgând o continuitate de secole, dacă nu chiar de milenii a tezelor catolice, Papa Francisc a încurajat preoții să acorde împărtășanie unor persoane divorțate, unor cupluri recăsătorite sau familiilor unde părinți necăsătoriți coabitează. Inamicii săi i-au cerut să renunțe la aceste efoturi, iar perseverența sa a condus la escaladarea nemulțumirilor.
Conservatorii se pregătesc de ripostă. Anul trecut, un cardinal, sprijinit de colegi retrași, a ridicat posibilitatea unei declarații formale de erezie la adresa Papei, adică de deviere și de respingere a doctrinei Bisericii, ceea ce se pedepsește cu excomunicarea. La sfârșitul anului 2017, 62 de clerici îndepărtați, incluzând un arhiepiscop, au publicat o scrisoare deschisă în care au indicat 7 puncte particulare în care Papa Francisc ar avea învățături eretice.
A-l acuza pe Papă de erezie este opțiunea nucleară a argumentelor catolice, arată The Guardian. Doctrina Bisericii spune că papa e infailibil, astfel încât dacă el se înșală, nu mai poate fi papă. Pe de altă parte, dacă acest papă are dreptate, înseamnă că predecesorii lui trebuie să se fi înșelat.
Este o dispută otrăvită pentru că nu este numai teoretică, ci are consecințe practice. În prezent, în cea mai mare parte a lumii, se acordă împărtășanie persoanelor divorțate și cuplurilor recăsătorite. Papa Francisc nu numai că propune o abordare drastic diferită, dar de facto aceasta există. Birocrația Vaticanului, se gândește, pe de altă parte, că aceasta este esențial pentru însăși supraviețuirea Bisericii. Este o modalitate practică de a asigura existența generațiilor viitoare de catolici.
Dispute la Vatican
Conservatorii au argumentul lor: dacă Biserica Catolică nu propovăduiește adevăruri eterne, care mai este scopul de a exista? Încă din anii 1960, clerul reacționar a ridicat spectrul unei noi schisme. Damian Thompson, un comentator al vieții bisericești de orientare tradiționalistă, chiar a aruncat amenințarea: „Papa Francisc este în război cu Vaticanul. Și dacă va câștiga, Biserica se poate destrăma.”
Un arhiepiscop catolic din Kazahstan spune că viziunile Suveranului Pontif actual despre divorț și homosexualitate lasă „fumul Satanei” să intre în Biserică.
Biserica Catolică și-a petrecut aproape întreg secolul trecut pentru a lupta împotriva revoluției sexuale, inclusiv de pe poziții absolutiste care acum devin nesustenabile. Papa Francisc ia act că, de fapt, oamenii nu așa se comportă, precum Biserica a îndrumat în secolul trecut. Învățătura oficială nu poate fi pusă la îndoială, dar nici nu poate fi respectată.
Biserica și Lumea
Cu 1 miliard de credincioși, Biserica Catolică este cea mai mare organizație care a existat vreodată pe Pământ. Mulți dintre cei botezați sunt divorțați sau provin din cupluri divorțate. Instituția are nevoie de ei pe mai departe, iar Papa Francisc știe aceasta. Dacă nu poate reconcilia teoria cu practica, bisericile se vor goli peste tot. Oponenții săi recunosc la rândul lor această criză, dar medicamentul prescris este opus. Pentru ei, diferența între ceea ce se cere și ceea ce se întâmplă este exact ceea ce dă sens Bisericii. Dacă oamenii se pot descurca și fără ceea ce aparține Bisericii, spun aceștia, abia atunci este garantat că totul va intra în colaps.
Disputa este practic, între cei care cred că Biserica trebuie să stabilească ageda lumii, după cum alții cred că este lumea cea care trebuie să dea agenda Bisericii. Dilema este cu atât mai mare cu cât foarte mulți au fost atrași de Biserică tocmai pentru că aceasta ia distanță față de preocupările lumești. Este misterul și iubirea care le dă impulsul religios și nu bunul-simț steril sau înțelepciunea comună convențională.
Robert Sarah, cardinal din Guineea, văzut ca un posibil succesor al Papei Francisc, este unul dintre cei care avertizează asupra acestor reconcilieri și reorientări. „Trebuie să fim deschiși, să includem și să primim bine tot ce este uman”, declara înaltul prelat în anul 2016, citat de The Guardian, „dar ce vine de la Vrăjmaș, de la Diavol, nu poate fi asimilat. Nu poți să fii și cu Hristos, și cu Belial! Ce nazismul, fascismul și comunismul au fost în secolul XX, sunt acum ideologiile occidentale despre homosexualitate și avort, precum și fanatismul islamic.”
Noi categorii de inamici din tabăra lui Trump
Papa Francisc I navighează în teritorii ale doctrinei creștine îndepărtate nu numai de viziunile conservatorilor, dar chiar și de pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea. Oponenții sunt contrați. Cardinalul american Raymond Burke a fost îndepărtat, în contextul în care acesta este un promotor al unei combinații între anticomunism, mândrie etnică și respingere a feminismului. Alăturarea sa cu voci ultraconservatoare precum fostul candidat la președinție Pat Buchanan, fostul șef al publicației Breitbart, Steve Bannon, și realizatorul de televiziune Bill O’Reilly, a fost decisivă.
Bannon, cel care l-a ajutat pe Trump să câștige alegerile în anul 2016 în calitate de șef al campaniei, declara pentru MSNBC în luna aprilie a acestui an că este un război civil în cadrul Bisericii Catolice. Cheltuind 1 milion de dolari din proprii săi bani pentru restaurarea mănăstirii de la Trisulti din Italia, unde spune că se va muta, fostul strateg-șef de la Casa Albă susține că va conduce de acolo lupta împotriva Papei Francisc... pentru salvarea Vaticanului.
Discursurile apropiate de stânga liberală ale Suveranului Pontif despre imigrație și schimbările climatice i-au adus o nouă categorie de inamici din rândul conservatorilor. „Este destul de mare, are o mulțime de bani și este deja la nivel mondial”, spune despre campania lansată de Bannon preotul James Martin, editor la America Magazine. „Nu le plac oamenii din comunitatea LGBT, nu le plac oamenii de culoare, se pare că nici săracii nu le plac prea mult, deși Iisus a petrecut o grămadă de timp cu ei. Și clar nu le place Papa Francisc.”
Jurnalistul american Ross Douthat spune că este remarcabil cât de repede a intrat deliberat în contradicție cu predecesorii săi Papa Francisc. La numai 30 de ani, linia dată de Papa Ioan Paul al II-lea este contrazisă chiar de cel care l-a proclamat sfânt pe Suveranul Pontif care a marcat încheierea Războiului Rece.
Există și o fundătură pentru Papa Francisc. Cu cât se va depărta mai mult de la predecesorii săi, cu atât mai ușor va fi pentru cel care vine să inverseze din nou lucrurile. Pentru garanția că schimbările vor dura, Papa ar trebui să se asigure că Biserica le va accepta. Este o întrebare la care nu se va răspunde în timpul vieții sale. Are 82 de ani. Oricum, nimeni nu știe dacă succesorul său va încerca să-l contrazică.
