Statul român nu a făcut abuz de putere pentru a profita de capitalul și eforturile Gabriel Resources în cadrul proiectului minier aurifer Roșia Montană, nu există nicio dovadă că diferitele instituții ale acestuia ar fi acționat în mod coordonat pentru a bloca în mod deliberat proiectul, iar afirmația Gabriel Resources, cum că ar fi descoperit doar în 2015, când a dat statul român în judecată, că acesta luase cu 2 ani înainte, în 2013, o decizie politică de respingere a proiectului este lipsită de credibilitate, se arată în decizia favorabilă României a Tribunalului Arbitral de la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington, care a respins în martie pretențiile la despăgubiri de miliarde de dolari ale companiei, după o procedură de arbitraj care a durat 9 ani.
″Tribunalul recunoaște faptul că reclamanții au făcut investiții substanțiale în proiect, care din păcate nu s-au materializat. Cu toate acestea, este important de reamintit că nu s-au materializat nici pentru Guvern, ca partener de joint-venture cu reclamanții în proiect. Acesta nu este un caz în care un stat a abuzat de puterile sale suverane pentru a profita de eforturile și capitalul unor investitori privați, în dauna respectivilor investitori. Nu este nici un caz în care un stat a intervenit pentru a transfera un proiect lucrativ de la un investitor privat către un altul, mai favorizat. Acesta este un caz în care provocările de mediu, sociale, culturale și economice cu care s-a confruntat un proiect minier masiv s-au dovedit până acum insurmontabile, în circumstanțe în care vina nu poate fi atribuită, cu corectitudine, nici unei părți și nici unei cauze anume″, se menționează în document, analizat de Profit.ro.
Acolo se amintește că, în cadrul arbitrajului, Gabriel Resources a avansat două date alternative de la care pornind ar fi debutat pretinsele încălcări de către România ale Tratatului de protejare reciprocă a investițiilor încheiat cu Canada: 9 septembrie 2013, când s-a anunțat că Parlamentul va vota împotriva adoptării Legii speciale dedicate proiectului Roșia Montană, și 27 iulie 2021, când Roșia Montană a fost înscrisă în Patrimoniul UNESCO.
″Aceste date ale pretinselor încălcări ale Tratatului sunt greu de reconciliat cu data de la care reclamanții au început să-și calculeze pierderile, fixată de ei de la bun început ca fiind 29 iulie 2011, o dată anterioară intrării în vigoare a Tratatului de protejare reciprocă a investițiilor Canada-România și situată în afara perioadei de limitare prevăzută de același tratat, dar care coincide cu un vârf al prețului aurului″, se spune în decizie.
După cum a relatat Profit.ro, pe 29 iulie 2011, acțiunile Gabriel Resources erau cotate pe bursa din Toronto la prețul de 7,79 dolari/titlu, cu doar circa 9% sub maximul istoric de 8,60 dolari/titlu, consemnat în iunie 2010. În prezent, cotația este de 1 cent/acțiune.
Canadienii au ales data de 29 iulie 2011 drept referință pentru calculul pretinselor lor pagube pentru că imediat după, pe 1 august, premierul de atunci al României, Emil Boc, a declarat public la TVR că nu e un fan al proiectului Roșia Montană. "Nu sunt un fan al acestui proiect. Actuala formă a contractului nu e cea mai favorabilă pentru statul român. Aștept concluziile pe componenta de mediu", spunea atunci Boc.
Arbitrii de la Washington care au susținut decizia majoritară favorabilă României au mai arătat că, deși Gabriel Resources a susținut că România a încălcat Tratatul pe 9 septembrie 2013, la acel moment, compania nu a făcut nici un anunț către Bursa din Toronto prin care să transmită acționarilor și publicului că investiția i-ar fi fost afectată. Dimpotrivă, comunicatele ei de presă din acea perioadă erau, în general, laudative la adresa demersurilor Guvernului român de a face să avanseze proiectul.
″Nu a existat nici o descoperire de probe, de exemplu, care să arate că demersurile disparate ale diferitelor autorități publice s-au legat cumva într-un efort coordonat de blocare a avansului proiectului. Ceea ce arată dovezile de la acea dată, și nu a apărut nimic între timp care să le diminueze semnificația, este că aceste autorități publice încercau să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de lege cât de bine puteau, în acele circumstanțe dificile. Prestația lor nu a fost în nici un caz perfectă și, fără îndoială, au existat întârzieri cauzate de incompetență sau de lipsa de resurse, însă pur și simplu nu există nici o dovadă care să sugereze că demersurile lor reprezentau doar pretexte și că obiectivul lor era de fapt blocarea avansului proiectului″, scrie în decizie.
Decizia favorabilă României a fost luată cu majoritate de 2-1. Arbitrii Pierre Tercier (totodată președinte al Tribunalului, numit de secretarul general ICSID) și Zachary Douglas (numit de România) au fost cei care au înclinat balanța în favoarea statului român.
Opinie separată a făcut Horacio A. Grigera Naon, numit de Gabriel Resources. Concluzia sa, mai jos:
