Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) declasificase, până la finalul lunii august a anului trecut, un număr de 242 de documente oficiale anterior clasificate ca secrete de serviciu, legate de proiectul minier aurifer blocat de la Roșia Montană, și era, la acea dată, în curs de a declasifica alte 248, pentru a putea fi consultate, utilizate și prezentate ca probe de către părți în cadrul procedurii de arbitraj a litigiului dintre statul român și Gabriel Resources, acționarul majoritar al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), de la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington.
Informația apare în documentele depuse de părți la Tribunalul Arbitral, la dosarul cauzei, aflată pe rol din anul 2015. ANRM este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, fiind autoritatea competentă abilitată să aplice dispozițiile Legii minelor și pe cele ale Legii petrolului.
Printre documentele care erau în curs de declasificare la 31 august 2016 se număra și Licența de concesiune pentru exploatare încheiată de ANRM cu RMGC în 1999, plus actele adiționale ulterioare și anexele acesteia. În august 2013, în ajunul declanșării amplelor proteste de stradă cauzate de intenția Guvernului Ponta de a trimite spre aprobare Parlamentului un proiect de lege specială pentru accelerarea autorizării proiectului minier Roșia Montană, Rise Project a obținut și publicat mai multe documente clasificate legate de proiect, printre care licența de concesiune pentru exploatare.
Declasificarea nu înseamnă automat că respectivele documente vor fi sau vor putea fi publicate. Potrivit unui ordin procedural al Tribunalului Arbitral emis în noiembrie 2016, fiecare dintre cele două părți are dreptul de a desemna orice document pe care îl prezintă ca probă Tribunalului în cursul procedurii arbitrale ca reprezentând informație confidențială, nedestinată publicului.
În plus, Acordul România-Canada din 2009 privind protejarea reciprocă a investițiilor, în baza căruia Gabriel Resources, care controlează RMGC, a cerut despăgubiri statului român pentru blocarea proiectului minier aurifer de la Roșia Montană, obligă autoritățile de la București să facă tot posibilul să protejeze informațiile declarate confidențiale de Tribunal chiar și în situația în care legea românească privind liberul acces la informații de interes public impune Guvernului să publice respectivele informații.
"În măsura în care un ordin de confidențialitate al Tribunalului desemnează o informație ca fiind confidențială și legea unei părți contractante privind accesul la informații impune accesul public la acea informație, va prevala legea părții contractante privind accesul la informații. Totuși, o parte contractantă trebuie să încerce să aplice propria lege privind accesul la informații astfel încât să protejeze informațiile desemnate ca fiind confidențiale de către Tribunal", se stipulează în textul Acordului.
Lucru ușor de făcut pentru autoritățile de la București, din cauza unei prevederi vagi, generale și interpretabile din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informații de interes public, potrivit căreia se exceptează de la accesul liber al cetățenilor "informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces".
Documentele depuse de părți la Tribunalul Arbitral arată că, pe 29 iulie 2016, ANRM a emis un "Ordin privind declasificarea documentelor clasificate ca secrete de serviciu legate de licența de concesiune pentru exploatare Roșia Montană".
Procesul de declasificare a documentelor legate de proiectul Roșia Montană a început la solicitarea reclamantului Gabriel Resources, care s-a plâns Tribunalului de la Washington că legislația românească a informațiilor clasificate este mult prea strictă și blochează accesul reprezentanților, avocaților și consultanților săi la documente esențiale pe care dorește să le prezinte instanței ca probe în litigiu.
De altfel, potrivit surselor citate, în aceeași situație se aflau și reprezentanții statului român în litigiu, dar și arbitrii, angajații și colaboratorii Tribunalului Arbitral. Pentru a putea avea acces la documente fără declasificarea prealabilă a acestora, toate aceste persoane ar fi avut nevoie de certificate din partea Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS) și de aprobări din partea SRI. În plus, transportul de documente clasificate pe teritoriul României poate fi efectuat doar de către o unitate specială a SRI, iar în străinătate – doar cu curierul diplomatic și cu personal selectat și antrenat de SIE.
Ironia este că cele mai multe dintre aceste documente se află în custodia RMGC, la care reclamantul Gabriel Resources deține peste 80% din acțiuni, iar statul român, prin Minvest Roșia Montană – sub 20%. Însă potrivit legislației și procedurilor oficiale românești privind protecția informațiilor clasificate, RMGC nu poate acorda acces nici acționarului său majoritar la aceste documente fără declasificarea prealabilă a acestora de către ANRM. Pentru a putea declasifica aceste documente, Agenția a trebuit să facă mai întâi o trecere în revistă a acestora, motiv pentru care a solicitat în iulie anul trecut de la RMGC variantele originale ale documentelor, pentru a nu fi nevoită să le copieze, variantă mai complicată din punct de vedere birocatic.
RMGC a solicitat acces doar la secrete de serviciu, nu și la documente clasificate ca secrete de stat, nivel superior de secretizare pentru care procesul de declasificare ar fi fost mai complicat, necesitând și emiterea unei hotărâri de Guvern în acest sens. Lista categoriilor de informații și documente declarate secrete de serviciu prin ordin al ANRM poate fi consultată aici. Primul ordin în materie a fost emis de ANRM în 2003, iar ultima actualizare a acestuia a fost făcută în 2013.
Inițial, RMGC a cerut Tribunalului Arbitral să oblige pur și simplu statul român, printr-un ordin procedural, să-i acorde acces la documente, fără declasificare, prin derogare de la legislația românească a informațiilor clasificate, argumentând că inaccesibilitatea documentelor îi încalcă dreptul la o procedură arbitrală echitabilă. În cele din urmă, procesul de declasificare a început în urma unui dialog amiabil între părți. Partea română nu a scăpat ocazia de a arăta că, în urmă cu 10 ani, în 2007, cei de la RMGC s-au opus demersurilor autorităților de la București de a declasifica și publica documentele proiectului minier Roșia Montană, iar acum ei sunt primii care trag ponoasele atitudinii de atunci.
"În cele din urmă, dincolo de solicitările inflamatorii și presante ale reclamantului de a căpăta acces imediat la documentele clasificate și confidențiale, acesta nu poate ignora faptul că, în 2007, s-a opus demersurilor României de a declasifica și de a face publice aceste documente. În noiembrie 2007, RMGC s-a opus explicit solicitării ANRM de ridicare a restricțiilor de confidențialitate aplicate acestor documente (și a indicat că nu este de acord cu declasificarea lor). Deși reclamantul încearcă să treacă acum cu vederea aceste evenimente, susținând că <acestea nu au relevanță în chestiunea de față>, dacă RMGC ar fi reacționat în mod diferit atunci, părțile nu s-ar mai fi confruntat cu dificultăți în a accesa documentele deținute de RMGC și nu s-ar mai fi aflat în situația în care se află acum", se arată într-un document adresat de partea română Tribunalului Arbitral.
România este reprezentată în acest moment în litigiul cu Gabriel Resources de la ICSID de către consorțiul format din casa elvețiană de avocatură Lalive din Geneva și firma românească Leaua și Asociații. De cealaltă parte, acționarul majoritar al RMGC se bazează pe americanii de la White&Case și pe românii de la Țuca, Zbârcea și Asociații.
Într-un raport recent al Curții de Conturi se arată că ANRM nu a gestionat corespunzător documentele secrete care fac parte din Fondul geologic național în perioada 2011-2015, o parte din acestea fiind depozitate în spații improprii, insalubre, unde au fost afectate de inundații și s-au deteriorat din cauza umezelii. "ANRM nu a luat măsurile corespunzătoare pentru organizarea, păstrarea și protecția tuturor datelor care constituie Fondul geologic național, respectiv documentele au fost arhivate în regim de custodie la diverși agenți economici și în depozitele ANRM, o parte dintre acestea fiind organizate în spații improprii păstrării și depozitării unor astfel de documente, unele documente deteriorându-se ca urmare a umezelii excesive, fiind afectate de inundații", se menționează în documentul citat.
Fondul geologic național (FGN) reprezintă totalitatea datelor privind resursele și rezervele minerale obținute din activități miniere și petroliere, indiferent de natura suportului de stocare. "O altă cantitate de documente se află depozitată la un agent economic care administrează un depozit în localitatea Ciorogârla, fără a avea încheiat cu acesta un contract de custodie/ închiriere, precum și fără a avea acces la aceste documente. (...) Efectul gestionării necorespunzătoare a fondului geologic național este reprezentat de riscul deteriorării, distrugerii, al pierderii sau furtului unor documente care conțin date deosebit de importante cu privire la resursele minerale ale țării, unele dintre date având caracter de informații clasificate", se mai spune în raportul Curții de Conturi.
Inspectorii Curții de Conturi au mai constatat la ANRM lipsa documentelor justificative aferente lucrărilor executate de titularii permiselor de prospecțiune geologică, documente din care să rezulte valoarea și prestarea efectivă a lucrărilor: situații de lucrări, procese verbale de recepție, facturi etc. Potrivit raportului, personalui ANRM a justificat acestă carență prin "lipsa unor spații adecvate pentru depozitarea documentelor, existând riscul deteriorării, distrugerii, al pierderii sau furtului unor documente care conțin date deosebit de importante cu privire la resursele minerale ale țării, unele dintre date având caracter de informații clasificate". Curtea de Conturi a mai remarcat lipsa unui control intern adecvat efectuat la nivelul ANRM în ceea ce privește organizarea evidenței permiselor de prospecțiune.
În ianuarie anul acesta, Tribunalul Arbitral de la Washington a emis un ordin care conține programul procedurii de arbitraj, din care rezultă că aceasta s-ar putea prelungi până în anul 2020. Următoarea etapă este programată la finalul lunii iunie a acestui an, când Gabriel Resources își va prezenta pledoaria. Ulterior, statul român va avea la dispoziție nu mai puțin de 7 luni și jumătate pentru a-și pregăti contrapledoaria în cauză, programată pe 15 februarie 2018. Ultima audiere în proces, cu participarea ambelor părți, este prevăzută pentru intervalul 9-20 septembrie 2019, iar decizia finală ar putea fi împinsă în 2020.
Dacă acest calendar decis de Tribunal va fi respectat, Roșia Montană n-ar fi deloc cea mai lungă procedură de arbitraj internațional în care a fost implicată România. De exemplu, cea în urma căreia statul român a fost obligat să le plătească despăgubiri de peste 80 de milioane de euro fraților Micula a durat aproape 9 ani (2005-2013). Tot atât, și în același interval, a durat și arbitrajul cu The Rompetrol Group, declanșat de Dinu Patriciu, care s-a considerat hărțuit după ce PNA, parchetul specializat anticorupție înființat de Adrian Năstase, care este "strămoșul" actualului DNA, demarase în 2004 o anchetă privind privatizarea Petromidia, suspectând fapte de evaziune fiscală și delapidare. Patriciu a cerut despăgubiri de 185 milioane dolari, dar a pierdut arbitrajul, arbitrii de la Washington considerând că probele și argumentele prezentate nu justifică pretențiile.
Pe 21 iulie 2015, Gabriel Resources anunța că a reclamat statul român la ICSID, acuzând încălcarea de către România a tratatelor bilaterale de protejare reciprocă a investițiilor semnate de autoritățile de la București cu Canada și Marea Britanie. Reclamația a fost făcută după ce, în ianuarie 2015, compania a emis o notificare de litigiu președintelui, premierului și Guvernului României, invitând autoritățile române să discute găsirea unei soluții amiabile, la care nu a primit nici un răspuns.
"Prin acțiunile și inacțiunile sale, România a blocat și a împiedicat implementarea proiectului, cu încălcarea drepturilor investitorilor și fără justă compensație, privând efectiv Gabriel Resources de valoarea investițiilor sale. Tratamentul aplicat de România Gabriel Resources și investițiilor sale încalcă obligațiile prevăzute de tratatele bilaterale de protejare reciprocă a investițiilor, provocând pierderi semnificative Gabriel Resources. În cererea sa de arbitraj, Gabriel Resources solicită compensarea integrală care i se cuvine potrivit prevederilor tratatelor pentru faptul că i-au fost încălcate drepturile cu privire la dezvoltarea proiectului, ca o consecință a violării de către România a acestor tratate", se arăta într-un comunicat al Gabriel Resources de la acea dată, în care se preciza că Gabriel Resources a investit în total peste 700 milioane dolari în proiectul de la Roșia Montană.
Pe 23 septembrie 2016 a avut loc prima audiere publică din cadrul procedurii de arbitraj.
Gabriel Resources deține 80,69% din acțiunile Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Roșia Montană, restul capitalului fiind controlat de statul român, prin Minvest Roșia Montană.
În ianuarie 2017, dosarul “Peisajul Cultural Minier Roșia Montană” a fost trimis la UNESCO, pentru a fi inclus în patrimoniul cultural mondial. Depunerea dosarului a fost efectuată cu asumarea fostului ministru al Culturii, în ultima zi a mandatului fostului Guvern, după informarea și consultarea fostului prim-ministru Dacian Cioloș și cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe.
Anterior, ministrul Culturii de atunci, Corina Șuteu, l-a somat pe premierul Dacian Cioloș să-și asume dosarul includerii peisajului cultural minier de la Roșia Montană în patrimoniul cultural mondial UNESCO, arătând că, dacă acest lucru nu va fi făcut atunci, în scurtul mandat rămas al actualului Guvern tehnocrat, șansele de realizare vor scădea considerabil în următoarea guvernare.
Anterior, fostul ministru tehnocrat al Culturii,Vlad Alexandrescu, declarase că Executivul amână depunerea dosarului temându-se că acest lucru ar putea pune în pericol poziția României în litigiul cu Gabriel Resources. Încă din martie 2016, cei de la Gabriel Resources le transmiteau investitorilor că eventuala includere a sitului Roșia Montană în patrimoniul UNESCO ar limita șansele rezolvării amiabile a litigiului cu statul român.
