Toate persoanele cărora le-au fost interceptate comunicațiile în cadrul unor dosare penale, nu doar inculpații, vor trebui informate de către procurori cu privire la faptul că au fost supuse unei măsuri de supraveghere tehnică, în cel mult 10 zile după încetarea acesteia, și vor putea contesta în instanță legalitatea măsurii de supraveghere dispuse sau a modalității de punere în executare a mandatului de interceptare, potrivit unui proiect de modificare a Codului de Procedură Penală aprobat de Guvern în ședința de miercuri.
Forma în vigoare a Codului prevede că doar cei care au calitatea de inculpat în dosare penale trebuie informați că au fost interceptați și pot contesta măsura sau modalitatea de punere în aplicare a ei la judecătorul de drepturi și libertăți.
"După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează în scris (...) și persoanele care au fost supuse unei măsuri de supraveghere tehnică, altele decât cele care au calitatea de inculpat, dacă identitatea acestora este cunoscută, despre respectiva măsura de supraveghere tehnică. (...) Persoana informată (...) poate face contestație, atât cu privire la legalitatea măsurii de supraveghere tehnică căreia i-a fost supusă, cât și cu privire la legalitatea modalității de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică", este una dintre prevederile pe care Executivul vrea să le introducă în Codul de Procedură Penală.
Dacă instanța admite contestația persoanelor interceptate fără să aibă calitatea de inculpați, se va dispune și distrugerea probelor contestate, dacă acestea au fost obținute în mod ilegal, iar procurorul va distruge înregistrările astfel obținute și va întocmi un proces-verbal în acest sens, pe care îl va atașa dosarului cauzei. În prezent, această dispoziție legală se aplică doar în cazul inculpaților, întrucât doar ei sunt informați cu privire la dispunerea supravegherii tehnice și o pot contesta cu succes în instanță.
Guvernul a inițiat proiectul de modificare a Codului de Procedură Penală pentru a-l pune în concordanță cu o decizie a Curții Constituționale luată în aprilie anul acesta și publicată în iulie, potrivit căreia soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 145 din Codul de Procedură Penală, care nu permite contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituțională.
"Curtea constată că reglementarea expresă a modalității de contestare a legalității măsurii supravegherii tehnice determină excluderea celorlalte persoane, care nu au nicio calitate în dosarul penal sau au calitatea de suspect, de la posibilitatea accederii la o instanță de judecată care să poată analiza acest aspect. Așa fiind, Curtea observă că inclusiv petenții din dosarul în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, neavând nicio calitate în dosarul penal în care au fost autorizate măsurile de supraveghere tehnică, nu s-au putut adresa instanței de judecată în cadrul unui recurs efectiv pentru a fi analizată legalitatea măsurii dispuse", se arată în motivarea deciziei CCR.
Interesant este că această speță a demarat după ce două persoane au ridicat excepție de neconstituționalitate cu privire la altă dispoziție din Cod, respectiv cea de la art. 140 alin. (7), unde se stipulează că "Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra măsurilor de supraveghere tehnică nu este supusă căilor de atac". Cele două persoane au formulat excepția de neconstituționalitate după ce li se respinsese contestația la adresa măsurilor de supraveghere tehnică la care fuseseră supuse, măsuri dispuse de procurori într-un dosar penal în care contestatarii nu aveau nici o calitate.
Judecătorii CCR au ajuns însă la concluzia că adevăratul obiect al contestației este altul.
"Astfel, Curtea reține că intenția autorului excepției a fost de a critica lipsa accesului liber la justiție în etapa procedurală ce intervine odată cu informarea persoanei supravegheate, obiectul excepției trebuind circumscris acestei etape procedurale. Așa fiind, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției este nemulțumit de soluția legislativă a art. 145 din Codul de Procedură Penală, care, în opinia sa, lipsește persoanele interesate de posibilitatea accederii în fața unei instanțe judecătorești", se afirmă în motivarea deciziei de neconstituționalitate.
Judecătoarea CCR Livia Stanciu a făcut opinie separată față de colegii săi tocmai pentru că aceștia s-au pronunțat asupra constituționalității altui articol din Cod decât cel contestat de autorul excepției de neconstituționalitate.
"Procedând astfel, Curtea a nesocotit prevederile constituționale și legale care îi stabilesc competența, respectiv cadrul constituțional și legal referitor la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, cadru care nu permite sesizarea din oficiu cu excepții de neconstituționalitate (...). Ca urmare, indiferent de eventuala corectitudine a argumentelor aduse în sprijinul neconstituționalității dispozițiilor art. 145 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, practic, și motivată de Curtea însăși (câtă vreme nici instanța de judecată, nici procurorul, în calitate de autor al excepției, nici părțile din dosarul de fond și nicio autoritate nu a fost consultată și nu și-a spus punctul de vedere în acest sens), nu putem susține soluția de admitere a acestei excepții de neconstituționalitate, considerând că acceptarea acesteia ar însemna o eludare a întregului cadru constituțional și legal care configurează controlul de constituționalitate pe cale de excepție. În opinia noastră, respectarea acestui cadru constituie o garanție a realizării de către Curtea Constituțională a rolului său constituțional. Activismul judiciar și argumentele care s-ar putea aduce în sprijinul unei atitudini activiste nu pot constitui motive, argumente pentru crearea, pe cale jurisprudențială, a unui cadru substanțial diferit de soluționare a excepției de neconstituționalitate, respectiv pentru "construirea", practic, prin pași făcuți pe cale jurisprudențială, a sesizării din oficiu cu excepții de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor", argumenta Livia Stanciu în opinia sa separată.
