Dacă, după sacrificiile din Primul Război Mondial, România a obținut Întregirea prin includerea în granițele sale a Transilvaniei, Banatului, Bucovinei de Nord și Basarabiei, Polonia a fost, de asemenea, una dintre marile câștigătoare, redobândind independența după 123 de ani de lipsă de statalitate. Cele 2 țări au fost însă lovite la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, după cum au căzut pentru o jumătate de veac împreună sub sfera de influență sovietică. Polonia serbează astăzi independența, ziua în care la Varșovia a fost format Guvernul țării condus de Mareșalul Józef Piłsudski.
Polonia își aniversează propriul Centenar, cu 3 săptămâni înaintea României. Pentru locuitorii țării este Ziua Independenței. Pe 11 noiembrie 2018, Regența Poloniei care, pe 7 octombrie, declarase existența unui stat independent polonez pe teritorii anterior acaparate de Imperiile German, Austriac și Rus, îi încredința Mareșalului Józef Piłsudski, abia eliberat din închisoarea Magdeburg, formarea primului guvern al Poloniei renăscute.
Este momentul de afirmare a națiunii poloneze de la finele Primului Război Mondial, după cum, pentru români, Declarația de la Alba-Iulia este sinteza unui deziderat multisecular împlinit în vremuri grele. Descendent dintr-o familie nobilă cu posesii într-un ținut care astăzi se află pe teritoriul Lituaniei, Piłsudski a notificat marile puteri pe 16 noiembrie asupra formării statului polonez.
Mareșalul care și-a asumat misiunea grea de a configura Polonia este astăzi celebrat ca un erou, cu flori la statuia sa din fața Grădinii Saxone din Varșovia. Interesant este că o statuie ecvestră a lui Piłsudski, al cărei mulaj deja fusese realizat de sculptorul croat Ivan Meštrović, unul dintre cei mai mari artiști ai Iugoslaviei, nu a mai apucat să fie executată după ce țara a fost ocupată de Germania în anul 1939. Prin contrast, statuia ecvestră a lui Carol I a lui Meštrović a fost finalizată în anul 1939, dar a fost topită după ocupația sovietică, după cum regimul impus de URSS nu a permis vreodată turnarea în bronz a statuii lui Piłsudski.
Sistemul de tratate de la Versailles avea să confirme mai târziu, în 1919-1920, starea de facto. Polonia își recâștiga statalitatea, profitând de principiul autodeterminării naționalităților afirmat după conflagrația mondială în dauna imperiilor multinaționale.
Nu au fost suficiente numai efortul diplomatic și iscăliturile de la Versailles. Polonezii au trebuit să apere cu arma în mână hotarele noului lor stat. În anii 1920-1921 au respins agresiunea noului stat sovietic, făcând celebre șarjele de cavalerie.
Similar, România a avut de ripostat atacului în Transilvania a Ungariei condusă de un regim de inspirație comunistă condus de Béla Kun.
În aceste zile, polonezii își celebrează Armata națională care a dus greul și în urmă cu 100 de ani. Astăzi, Polonia și România sunt aliate în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).
Noul sistem interbelic reprezenta o reparație, după ce, timp de 123 de ani, Polonia își pierduse statalitatea, fiind împărțită de cele 3 imperii între care se afla. Pentru țară a început o etapă de reafirmare, dar și de dezvoltare economică, susținută de zona sa bogată în energie din sudul țării, care pe atunci avea vecinătate cu România Mare.
Varșovia a fost, însă, în cei 100 de ani, inima Poloniei, centrul politic și economic cel mai relevant. După cum Ion Slavici spunea că "Soarele, pentru toți românii, la București răsare", fiind sursa de inspirație pentru românii din teritoriile sub ocupație înainte de întregire, la fel polonezii proclamă, cu ocazia Centenarului, Varșovia ca fiind o Capitală a Libertății – „Stolica wolności”.
Polonia, Cehoslovacia și România au avut destine aproape similare în prima jumătate a anului trecut. Mari câștigătoare la încheierea Primului Război Mondial, cele 3 țări au fost lovite crunt numai 20 de ani mai târziu de politicile agresive ale Germaniei și Uniunii Sovietice. Dintre aceste țări, numai România și-a păstrat statalitatea la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Polonia a fost atacată pe 2 fronturi în septembrie 1939 de cele 2 puteri ale regiunii, după semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, aceeași înțelegere fiind și la baza ultimatumului sovietic din iunie 1940, care solicita României cedarea Basarabiei.
Decizia de a abadona fără luptă Moldova dintre Prut și Nistru a lui Carol al II-lea de la București a fost puternic influențată de soarta imediată a Poloniei, zdrobită între cele 2 armate agresoare, preocuparea guvernanților fiind pentru păstrarea statalității României ca punct de plecare pentru încercările ulterioare de recuperare a teritoriilor pierdute.
Deși Germania și Polonia sunt acum ambele în Uniunea Europeană, iar Rusia a schimbat regimul social, rănile istoriei secolului XX rămân adânci, iar tinerii polonezi sunt învățați să nu uite tragediile trecute pentru a nu repeta greșeli în prezent.
Polonia a ieșit de sub influența sovietică în urma secvenței de transformări majore din anii 1989-1990 și în prezent își caută o cale ca țară occidentală. Mișcarea de eliberare din glacisul strategic al URSS a fost puternic inspirată de Papa Ioan Paul al II-lea, fostul arhiepiscop de Cracovia Karol Wojtyła, devenit din anul 1967 cardinal.
Biserica Catolică este parte a renașterii post-comuniste a Poloniei. Într-un răstimp în care oficialii de la Bruxelles ai Uniunii Europene ezită să recunoască drept temelie a civilizației occidentale creștinismul, Polonia și-l asumă deschis. Fost Regat relevant în Evul Mediu, în prezent Polonia este Republică, dar în anul 2016 l-a proclamat pe Iisus Hristos drept Rege al Poloniei într-o sumă de ceremonii care au strâns milioane de polonezi.
Polonia are deopotrivă cu alte țări ale lumii provocări majore la acest început de secol XXI, dar păstrează ca importante reperele istoriei sale și a culturii mari multiseculare.
Centenarul independenței recâștigate este un prilej pentru polonezi să-și consolideze conștiința națională.
