Declarațiile de intenție, dar mai ales persoanele numite în funcție, trădează o schimbare majoră a politicii Statelor Unite ale Americii sub conducerea noului președinte Donald Trump. Abandonarea proiectelor de globalizare pentru o întoarcere către naționalismul economic, atacarea directă a fundamentelor intelectuale ale stângii și o întoarcere către un conservatorism strict ar urma să fie liniile directoare ale acțiunii strategice a Americii în următorii ani.
Distrugere masivă de locuri de muncă industriale dublată de financiarizare puternică, escaladare a datoriilor publice și private, predarea puterii către organisme suprastatale, adâncirea discrepanțelor sociale, puterea reprezentativă predată lobby-urilor diverselor industrii, introducerea supravegherii de masă și intimidarea omului de rând prin „corectitudinea politică”, pierderea suveranității de către statele mici sub amenințarea latentă cu retragerea fluxurilor de capital, izolarea diplomatică și, în cazuri extreme, chiar cu expediții militare de pedepsire. Este organizarea globalistă promovată la export de SUA în ultimii 25 de ani și căreia noua Administrație Donald Trump ar urma să-i schimbe cursul începând de mâine.
America ar urma să se întoarcă masiv către conservatorism și naționalismul economic, dacă ar fi să urmărim mesajele promovate de președintele ales în 2016, dar mai ales istoricul activității unor persoane care vor compune noua echipă de la Casa Albă.
„Revoluția” prin care să fie atacat establishment-ul încremenit american promisă acum 4 ani de libertarianul Ron Paul, candidat la președinție tot în interiorul Partidului Republican, are șansele cele mai mari să capete concretețe prin prezența lui Trump pe cea mai importantă poziție de la Washington.
Noul președinte chiar a promis încă din ultima parte a campaniei electorale, unde la întrunirile sale participau câte 10.000-20.000 de persoane, că este pe cale să fondeze o mișcare cum nu s-a mai văzut în istorie. Este așadar probabil să existe un „trumpism”. O mișcare coerentă ideologic și cu o mare susținere de mase este pe cale să se configureze în America și nu este exclus ca ea să devină un produs de export întru redeșteptarea națiunilor. Faptul că și după câștigarea alegerilor Trump a organizat un „turneu de mulțumire”, cu întruniri având zeci de mii de participanți în statele Carolina de Nord, Michigan, Iowa, Ohio, Lousiana Tennessee și Indiana, arată că președintele vrea să țină masele în priză.
„Nu confundați revoluția lui Trump cu Trump însuși. Trump s-a întâmplat să fie acolo la momentul potrivit. Această revoluție este a oamenilor, nu a lui Trump”, spune analistul financiar Martin Armstrong, cel mai bun specialist în ciclurile de sentiment și care spune că este o etapă de volatilitate în care lucrurile sunt coapte pentru o schimbare majoră. Noul ocupant al fotoliului de la Casă Albă are o șansă scurtă să demonstreze că socialismul este calea pierzaniei noastre, mai spune Armstrong.
Cine va fi „creierul” de la Casa Albă
Mai mult decât orice declarație a lui Trump despre planurile noii Administrații stă chezășie numirea ca șef al strategiilor de la Casa Albă a lui Steve Bannon, conservator radical, cu intenții declarate de a curma câștigurile din ultimele zeci de ani ale stângii intelectuale în America.
Bannon este un personaj cu o traiectorie mai mult decât spectaculoasă, absolvent a diverselor studii la universitățile Virginia Tech, Georgetown, Harvad Business School și London School of Economics, fost bancher la Goldman Sachs, ofițer naval timp de 9 ani, producător și regizor la Hollywood, finalmente director de publicație online.
Una dintre cele mai directe voci conservatoare, fostul director de comunicare la Casa Albă în timpul celei de-a doua Administrații Ronald Reagan Pat Buchanan spune că, prin numirea lui Bannon, Trump a arătat că nu este intimidat de corectitudinea politică. „Pun pariu că Bannon este în spatele retoricii patriotice. Oamenii noștri iubesc asta”, scria Buchanan pe portalul său, imediat după nominalizare.
Figură nu foarte cunoscută public, Bannon a întârziat să apară în lumina reflectoarelor chiar și după acest moment. Nu a făcut acest lucru nici măcar când a fost acuzat în media că a fost susținător al dreptei alternative (radicală) sau când a avut acuzații că vrea să promoveze o Americă a albilor. Primul interviu l-a acordat pentru o publicație de nișă, Hollywood Reporter, unde finalmente a răspuns acestor alegații: „Nu sunt un naționalist al albilor. Sunt naționalist și naționalist economic.”
Despre Bannon se spune că este omul care știe cel mai bine din SUA ce gândește americanul de rând. El este cel care a sesizat schimbarea de sentiment al maselor în anii 2008-2010, când au apărut mișcările „Tea Party” și ce potențial este aici de coagulare a unei mișcări. A pus cunoștințele sale în slujba lui Trump alături de care a venit abia în primăvara anului trecut și căruia i-a salvat campania într-un moment în care aceasta se împomolise în răspunsuri la tot felul de acuzații pentru scandaluri sexuale sau la formulări nefericite ale insolitului candidat.
Glumele sunt nu că Trump îl aduce pe Bannon la Casa Albă, ci Bannon l-a adus, de fapt, pe Trump la Casa Albă. De acolo ar urma să dea o direcție clară pentru transformarea economiei americane. Noul strateg al Președinției SUA vrea să pună capăt unui angrenaj ce lasă loc unor aberații precum aceea ca societăți să fie listate pe bursă cu capitalizări piață de 9 miliarde de dolari, dar să nu aibă decât 9 angajați. „Aceasta nu este realitate. Am pierdut imaginea de ansamblu despre cum arată lumea. Vom construi o mișcare politică întru totul nouă. Totul va fi legat de locurile de muncă”, spune Bannon.
Despre cum ar trebui să arate America, Bannon are o imagine coerentă și se spune că a căutat îndelung omul care să îi ducă în plan politic ideile. A încercat cu fostul guvernator statului Alaska, Sarah Palin, pe care a văzut-o ca o întruchipare a visului american, femeie ridicată de la un simplu reporter sportiv în cel mai periferic dintre statele americane, până la un nivel care era cât pe ce să o propulseze în funcția de vicepreședinte al SUA în cazul în care în 2008 republicanul John McCain l-ar fi învins pe Barrack Obama. Despre ea chiar a făcut un film documentar, The Undefeated, însă planurile pentru propulsarea la cel mai înalt nivel al scenei politice americane s-au disipat, la fel cum Bannon a eșuat și cu Michelle Bachman.
Cea mai nouă platformă a conservatorismului american
Ultimii 2 cai pe care a pariat, însă, Bannon au fost câștigători, spunea un observator. Înainte de a-l găsi pe Trump, mintea limpede a conservatorismului american s-a intersectat cu Andrew Breitbart, una dintre cele mai active voci ale dreptei.
Breitbart, fondator al portalului Big Government (cel mai bine echivalat în română cu „statul atotputernic”), a fost printre gânditorii care a considerat că marxismul cultural – cel mai cunoscut prin „corectitudinea politică” și prin ceea ce a fost denunțat drept „dictatura minorităților” – reprezintă cancerul care mănâncă din interior societatea americană, cel mai mare pericol la adresa fundamentelor care au propulsat SUA în ipostaza de primă putere a lumii.
Majoritatea conservatorilor detestă stânga, o percep ca ceva murdar, nu vor să aibă de-a face cu ea și, prin urmare, nu o înțeleg. Despre Breitbart se spune că este omul dreptei americane care a înțeles cel mai bine stânga. A înțeles și cum poate fi demantelată.
Fost reporter și realizator de emisiuni radio, Breitbart a ales să provoace în confruntări directe reprezentanții stângii ale căror argumente pot fi contracarate cu ușurință. Așa se face că noul erou al lui Bannon se ducea la întrunirile publice ale democraților, la conferințele universităților cunoscute ca centre ale „progresismului” și chiar la Hollywood, cunoscut ca un fief al elitelor liberale, incursiuni prinse în filmul documentar „Urându-l pe Breitbart” („Hating Breitbart”).
Breitbart a căpătat notorietate în opinia publică când ancheta sa cu camera ascunsă a condus la dizolvarea ONG-ului ACORN, finanțat între alții de miliardarul George Soros, care își propunea integrarea persoanelor defavorizate, dar a căror reprezentanți nu se dădeau în lături la a solicita mită tocmai de la nefericiții care doreau să le acceseze programele.
Despre Breitbart se spune că a murit tocmai într-un moment în care reușise să exaspereze stânga liberală americană. „Oamenii nu mor căzând din picioare la 43 de ani”, spunea într-o emisiune televizată un comentator conservator dintre cei care consideră că Breitbart a fost lichidat tocmai pentru că devenise prea incomod.
Bannon a preluat conducerea portalului Big Government, devenit breitbart.com, una dintre platfomele cele mai active ale gândirii conservatoare. Faptul că un om venit din acea zonă ajunge să conducă liniile de direcție ale polticii americane așa cum sunt trasate de la Casa Albă, spune mult despre amplitudinea schimbării.
Ce este marxismul intelectual. Îi vor urmări și în universități
„Bannon este răzbunător. Nu va ierta”, spune Ben Shapiro, activist de dreapta ale cărui drumuri s-au despărțit de noul strateg al lui Trump. Se așteaptă că stângiștii vor fi urmăriți pentru demantelarea rețelelor lor.
Prima țintă ar urma să fie cea trasată de Breitbart: universitățile americane. Acesta susținea că acolo este focarul prin care mințile tinerilor sunt poluate de ideile stângiste și globaliste. Cercetările fondatorului Big Government l-au condus la începuturile prin care stânga intelectuală a început cucerirea Americii.
Reprezentanții „școlii de la Frankfurt”, de orientare marxistă, au părăsit intempestiv Germania, odată cu prigonirea lor după venirea la putere a lui Hitler în anul 1933. Cei mai mulți dintre aceștia au ajuns în SUA, unde au fost cooptați în universități, în special cele din statul California. Aceștia au fost descumpăniți – spune Breitbart – pentru că au descoperit că ideile lor nu aveau niciun fel de aplicabilitate. Oamenii erau în clasa de mijloc; nu formau pături paupere frustrate contra angajatorilor, ci doreau mai degrabă să muncească mai mult pentru propria lor prosperitate sau, eventual, să devină ei înșiși capitaliști.
Născocirea pe pământ american a școlii de la Frankfurt a fost „marxismul cultural”, în care opresatul nu mai este proletarul, ci minoritarul oricum s-ar numi el: negru, mexican, femeie, homosexual, ateu, etc. Maioritățile sunt, prin natura lor, opresive, în timp ce minoritățile trebuie să se organizeze și să riposteze pentru a se afirma. Feminismul, mișcarea LGBT, ateismul militant sunt manifestări ale marxismului cultural.
Breitbart disecă mai departe stânga și spune că aceste mișcări nu sunt atât pentru susținerea minorităților, pe ale căror indivizi mai degrabă îi transformă în ținte, cât pentru intimidarea majorității, astfel încât statul și elitele socialiste să câștige preeminență asupra întregii societăți. Obiectivul final este acela ca omul de rând să trăiască sub teroare, că va fi el însuși marginalizat sau că riscă să piardă sute de mii de dolari sau milioane de dolari într-un proces în care este acuzat de „sexism”, discriminare sau tot felul de presupuse fobii.
Marxismul cultural promovat intens în universitățile americane și având finanțări masive, cel mai cunoscut donator fiind George Soros, este de așteptat să primească o ripostă masivă din partea conservatorilor americani, acum având și pârghiile noii Administrații americane. Atunci când vorbește despre „asanarea mlaștinii”, Trump nu se referă numai la eliminarea corupției și legăturilor vinovate din politică, ci și la interferarea în peisajul public al zgomotului organizațiilor neguvernamentale care se revendică de la marxismul cultural.
Drama „tinerilor frumoși și liberi”
"Creierul" acestui atac va fi Bannon, cel care își știe singur rolul: „Sunt un Thomas Cromwell la curtea Tudorilor.” Vrea să scoată tineretul SUA dintr-un marasm despre care el spune că a fost împins de școlile de stat de orientare stângistă. În activitatea sa la Hollywood, el a realizat și un documentar numit „Generația zero”.
„Tinerii frumoși și liberi” – așa cum îi vede Bannon – nu au pic de informații, încep viața cu datorii mari și au perspective mult mai mici decât părinții lor să-și construiască o avuție personală. America trăiește drama de a avea prima generație care este mai săracă decât generația precedentă. Tinerii din SUA se întorc de la colegii doar cu trofeele sportive dobândite în competițiile inter-universitare, dar diplomele lor le folosesc prea puțin pentru a se angaja în economia americană.
Vicepreședintele creștin, conservator, republican și creștin, în această ordine
Alegerea lui Trump pentru funcția de vicepreședinte spune multe despre direcția vizată de el. Mike Pence, fostul guvernator de Indiana, merge pe o linie conservatoare foarte dură. Realizatorul de emisiuni radio Jim Marrs spune că Pence reprezintă polița de asigurare a lui Trump ca să nu fie asasinat. Un Pence devenit președinte – care se prezintă creștin, conservator, republican și creștin în această ordine - ar reprezenta un coșmar al liberalilor.
Huffington Post spune că dacă Trump este de speriat, adversarii săi ar trebui să se gândească încă și mai bine la Pence. Publicația face o scurtă trecere în revistă a momentelor politice care îl definesc pe noul vicepreședinte. Indiana a avut, alături de Dakota de Nord, cea mai dură legislație anti-avort, respingând chiar și dreptul femeilor de a întrerupe sarcina atunci când aflau că fătul avea malformații. Legislația de stat promovată de Pence a susținut într-un grad foarte ridicat libertatea religioasă chiar și până într-acolo unde companiilor li s-a pemis să refuze angajarea unor homosexuali, dacă antreprenorii invocau pentru aceasta obiecții de ordin religios.
În 2006 a aprobat un cadru normativ anti-imigrație, Pence susținând „autodeportarea” celor care au venit ilegal. În ultimii ani a refuzat stabilirea în Indiana a unor refugiați din Siria. Promotor al deținerilor de arme de căre cetățeni, fostul guvernator de Indiana s-a declarat sceptic față de teoria schimbărilor climatice și a avansat reglementări permisive în industria cărbunelui. Din bugetul statal, el a alocat câte 53 milioane dolari către școlile private, multe dintre ele ale comunităților religioase creștine.
Cum ar urma să arate școala lui Trump
Despre ce direcție vrea să imprime școlii Administrația Trump spune foarte mult nominalizarea de la Departamentul pentru Educație, făcută publică abia la începutul acestui an. Miliardara Betsy DeVos a militat peste 30 de ani pentru scoaterea școlii de sub influența autorităților federale și statale. În calitate șef al Federației Americane pentru Copii, un ONG activând în domeniul educației, ea a făcut mult pentru implementarea la nivelul statutului Michigan a așa-numitului sistem „Charter school” în care fondurile publice să fie alocate către școli private care să învețe copiii după curricule independente.
Mesajul lui Trump pare a fi acela că și în domeniul școlii legile concurenței ar trebui să funcționeze la fel de bine cum se întâmplă și în alte domenii ale economiei de piață. Despre DeVos, Diane Ravitch, fost secretar adjunct al Departamentului pentru Educație în mandatul lui George H. W. Bush, spune că „reprezintă dreapta religioasă”. Atunci când părinții sunt lăsați să aleagă ce școală să urmeze copiii lor, tendința este să îi dea la școli parohiale, mai spune Ravitch. S-ar crea astfel o hipersegregare pentru că oamenii tind să fie alături de cei care seamănă cu ei.
Dincolo de criticile stângii, poziția față de școală arată temeiul conservator pe care ar urma să se îndrepte Aministrația Trump: unul axat pe tradiție, pe păstrarea pilonilor pe care s-a fondat America și civilizația occidentală în ansamblu, în paralel cu o dereglementare și o micșorare a intervenției statului care conducea la o anchilozare a societății și o uniformizare a indivizilor.
