Președintele sirian Bashar al-Assad, care potrivit unui ONG a fugit duminică din Damasc, a condus Siria cu o mână de fier timp de aproape un sfert de secol, înăbușind o rebeliune sângeroasă care s-a transformat într-unul dintre cele mai brutale războaie civile ale secolului XXI.
Acest oftalmolog de profesie, care nu a fost niciodată destinat celor mai înalte funcții, a ajuns în fruntea statului la vârsta de 34 de ani, în 2000, la moartea tatălui său, Hafez al-Assad, căruia i-a succedat, scrie News.ro.
În 2011, el a fost confruntat cu Primăvara arabă în țara sa, o serie de manifestații pro-democrație care au fost rapid reprimate în vărsare de sânge și au degenerat într-un război civil în care au fost implicate diverse forțe jihadiste, inclusiv organizația Statul Islamic.
El a reușit să rămână la putere cu sprijinul masiv al Rusiei, Iranului și Hezbollahului libanez. De neam alawit, el se prezintă drept protectorul minorităților siriene și singurul bastion împotriva extremismului și haosului.
Având mare grijă de aspectul său, liderul preferă costumele bine croite și cravata sobră în locul ținutelor militare. Dar sub aparența sa calmă, aproape timidă, se ascunde o determinare de a se menține la putere cu orice preț, se arată într-un material al AFP.
Un jurnalist care l-a întâlnit pe Bashar al-Assad în numeroase ocazii, înainte și după începutul rebeliunii din Siria, în 2011, îl descrie drept o „personalitate unică și complexă”.
„De fiecare dată când l-am întâlnit, a fost calm, chiar și în momentele cele mai critice și dificile ale războiului”, spune acest jurnalist, vorbind sub rezerva anonimatului.
„Acestea sunt exact caracteristicile tatălui său”, Hafez al-Assad, care a condus Siria cu o mână de fier timp de 30 de ani, a adăugat el. Bashar al-Assad „a reușit să se facă indispensabil. În politică, este important să știi cum să amesteci cărțile, iar el stăpânește jocul”.
În calitate de șef al partidului Ba'ath, Hafez al-Assad a impus în Siria un regim opac și paranoic, în care cel mai mic semn de disidență putea duce pe cineva în închisoare.
Moartea fratelui
Născut la 11 septembrie 1965, Bashar nu era destinat să devină președinte, dar viața sa s-a schimbat radical când fratele său mai mare, Bassel, care urma să îi succeadă tatălui său, a murit într-un accident rutier în 1994.
A trebuit apoi să-și abandoneze studiile la Londra, unde o cunoscuse pe soția sa, Asma, o femeie sunnită siriano-britanică, cu care a avut trei copii.
Supranumită „Trandafirul deșertului” de revista Vogue înainte de revoltă, soția sa a fost comparată cu Marie-Antoinette după revoltă.
Când tatăl său a murit în 2000, Bashar a devenit președinte prin referendum, fără opoziție.
Când a depus jurământul la vârsta de 34 de ani, mulți sirieni în căutarea unei libertăți mai mari l-au văzut ca pe un reformator care ar putea pune capăt anilor de represiune și introduce o economie mai liberală într-o țară cu un control de stat sufocant.
La începutul președinției sale, Assad apărea în public la volanul mașinii sale sau luând masa într-un restaurant împreună cu soția sa. El a relaxat unele dintre restricțiile impuse de tatăl său.
Dar imaginea reformatorului s-a estompat curând, odată cu arestarea și încarcerarea intelectualilor, profesorilor și a altor susținători ai mișcării de reformă, la sfârșitul unei scurte „Primăveri a Damascului”.
De neclintit pentru o lungă perioadă de timp
Când Primăvara arabă a cuprins Siria în martie 2011, demonstrațiile pașnice au cerut schimbarea.
Assad, care era și comandant al armatei, a condus o represiune brutală, care a fost urmată rapid de un război civil.
În timpul războiului, care a făcut peste 500 000 de victime și a dus la strămutarea a jumătate din populație, Assad a rămas ferm pe poziții.
Cu sprijinul sponsorilor săi iranieni și ruși, el a reușit să recucerească două treimi din țară.
Pe plan intern, datorită „perseverenței și rigorii” sale, a reușit să „monopolizeze puterea de decizie și să garanteze sprijinul deplin al armatei”, explică un cercetător din Damasc.
Chiar și în plin război civil, el a rămas de neclintit, convins de capacitatea sa de a zdrobi o rebeliune pe care a denunțat-o ca fiind „teroristă” și produsul unui „complot” pus la cale de țări inamice pentru a-l răsturna.
Abandonat de aliații săi ruși și iranieni, foarte slăbiți, el a fost totuși nevoit să părăsească țara duminică, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (OSDH), la unsprezece zile după ce rebelii au lansat o ofensivă fulger pe 27 noiembrie, în fața căreia forțele sale nu au opus practic nicio rezistență.
Unul dintre cele mai puternice simboluri ale căderii Damascului a fost eliberarea sinistrei închisori Sadnaya, unde mii de opozanți ai dinastiei al-Assad au fost închiși, torturați și uciși.
