Plenul Camerei Deputaților a adoptat proiectul inițiat de senatorul ALDE Daniel Zamfir pentru modificarea Legii privind darea în plată. Sunt introduse definiții cantitative privind impreviziunea care fac mai ușor pentru debitori să închidă creditele la bănci, precum criterii ce țin de deprecierea cursului sau scăderea veniturilor.
Legea privind darea în plată, adoptată în 2016, a fost ulterior amendată de Curtea Constituțională, care a stabilit că debitorii pot transmite băncilor imobilul ipotecat doar în condițiile în care există o situație de impreviziune, care este apreciată de către judecător.
Proiectul lui Zamfir, inițiat anul trecut, a fost modificat prin amendamente în Comisia juridică din Camera Deputaților (link).
Astfel, se consideră că există întotdeauna impreviziune în cazul în care cursul de schimb al monedei creditului a depășit cu cel puțin 20% nivelul cursului din data contractării creditului, în cazul în care gradul de îndatorare a depășit cu cel puțin 20% nivelul maxim stabilit de BNR și în cazul în care debitorul a fost executat silit prin vânzarea locuinței.
Variația de 20% a cursului este prezentată de Zamfir ca fiind extrasă din Directiva europeană a creditului ipotecar (17/2014), însă în legea comunitară se arată doar că există o obligație a creditorilor să avertizeze debitorii dacă s-a depășit o depreciere peste acest nivel al cursului.
Gradul maxim de îndatorare permis pentru contractele de credit încheiate de către bănci și IFN cu consumatorii a fost reglementat de către Banca Națională a României începând cu acest an și este de 40% pentru creditele în lei și de 20% pentru cele în valută.
O altă prevedere care fusese adoptată de Senat a fost acum eliminată – devalorizarea cu mai mult de 50% a imobilului față de valoarea de la data constituirii ipotecii. De altfel, în acest caz Curtea Constituțională arătase clar că darea în plată nu poate avea legătură cu scăderea prețurilor imobiliare.
Un alt amendament impune creditorului obligația de a renegocia contractul cu debitorul dacă s-a ajuns în vreo situație ca cele de mai sus, și acesta să fie adaptat astfel încât să fie păstrat.
Totodată, dacă se ajunge în instanță, atunci creditorul va trebui să facă dovada că debitorul nu se află într-o stare de impreviziune – adică invers față de situația actuală – și judecătorul va adapta mai întâi contractul, astfel încât acesta să poată fi continuat, darea în plată fiind impusă doar dacă există o „imposibilitate vădită” a continuării creditului.
O altă prevedere înlesnește situația financiară a celor care apelează la darea în plată și acțiunea lor este respinsă de instanță. Doar dacă se dovedește că debitorul a fost de rea credință când a făcut notificarea de dare în plată – cea care suspendă plata ratelor pentru chiar și pentru mai mult de un an, până la finalizarea litigiului – creditorul va putea pretinde ratele, dobânzile și penalitățile acumulate de la acesta.
„În practică, dacă se resping contestațiile, nivelul cumulat al dobânzilor și penalităților devine exorbitant și intimidant pentru petenți”, se arată în motivarea lui Zamfir.
Legea adoptată de Parlament va intra în vigoare doar după promulgarea de către președinte. Opoziția și președintele pot ataca legea la Curtea Constituțională înainte de intrarea în vigoare. Trei proiecte legate de sistemul bancar promovate recent de către Zamfir și votate de majoritatea PSD/ALDE au fost declarate neconsituționale.
Băncile primiseră, până la finele lunii martie 2019, circa 9.100 de notificări de dare în plată, potrivit datelor BNR.
