Conacul Brătulescu din satul Bughea este scos la vânzare cu un preț de pornire de 150.000 de euro, iar Conacul Golescu-Gussi din comuna Leordeni, ambele situate în județul Argeș, are un preț de la care începe licitația de 275.000 de euro, potrivit Artmark Historical Estate.
Conacul Brătulescu, construit în anul 1937, are 14 camere, 5 băi, fiind ridicat pe un teren de 6.233 de metri pătrați. Estimarea construcției a fost stabilită între 180.000 - 240.000 de euro, arată news.ro.
Construcția a fost ridicată de familia profesorului Ion Brătulescu. Acesta deținea mai multe terenuri, imobile și păduri din zonă, având relații strânse cu persoanele importante ale vremii.
Clădirea poartă amprenta stilului Neoromânesc prin ornamentele sculptate manual în piatră de Albești, acoperișul cu învelitoare de țiglă și turnul-foișor, amplasat la colțul fațadei principale.
Un rol important în estetica exteriorului îl au terasele - la parter, cele două logii sunt marcate de coloane din piatră, iar la etaj, terasa acoperită este delimitată de stâlpi din lemn, iar terasa deschisă este mărginită de un gard cu ornamente din fier forjat.
Casa păstrează ușa de intrare originală, din stejar masiv sculptat. Inițial, interiorul avea o scară din lemn, ce poate fi reconstruită pentru a-i reda încăperii farmecul originar. La demisol există un spațiu similar celui de la parter, în care se poate amenaja o cramă sau alte zone de recreere.
Conacul Golescu-Gussi, aflat la 26 de kilometri de Pitești și la 100 de București, a fost estimat între 400.000 și 500.000 de euro.
Construcția, ridicată la 1927, are 20 de camere, pe un teren de 15,61 de hectare.
Unul dintre ultimii mari moșieri ai Leordenilor avea să fie Nicolae Kretzulescu (Crețulescu) (1812-1900), membru fondator al Academiei Române, dar mai ales politician liberal, prim-ministru în trei rânduri. Descendent prin Iordache Kretzulescu al lui Constantin Brâncoveanu și moștenitor al Leurdenilor, N. Kretzulescu își va construi la Leordeni o moșie impresionantă, lăsată zestre în mare parte fiicei Anna, căsătorită Lahovary.
În aceeași perioadă în care Kretzulescu începea să își orânduiască moșiile apărea în scenă Nicolae (Nae) Gussi (1830-1901), administrator al averii familiei Golescu - și ei boieri cu ștate vechi în Leordeni.
După 1880, Gussi devine proprietar, deținând însemnatele moșii ale Goleștilor învecinate cu terenurile fostului prim-ministru. Aversiunea dintre Kretzulescu și Gussi avea să ajungă de notorietate, luptele economice dintre cei doi culminând cu o serie de procese la sfârșitul secolului al XIX-lea. Varietatea terenurilor (arabile, viticole, silvice) care defineau moșiile Leordenilor aveau să evolueze în timp prin diversele reforme agrare, legi de împroprietărire sau expropriere, moșteniri sau succesiuni, pentru ca în perioada interbelică să aparțină ultimelor două mari familii latifundiare. Familia Gussi (Alexandru, Traian, Paul și Elena) și familia Lahovary (prin Anna), în fapt urmașii lui Nicolae Kretzulescu și ai lui Nae Gussi, dețineau împreună cca. 550 ha, plus alte 100 ha teren viticol.
Moșia Golescu-Gussi cunoștea o evoluție importantă în cele circa două secole de istorie. Prima variantă a conacului a fost ridicată de familia Golescu, probabil în timpul vieții lui Iordache Golescu, cel care a construit și Biserica Golescu aflată în vecinătatea domeniului. Ulterior, după ce Nicolae Gussi a intrat în posesia moșiei Golescu, proprietatea avea să se schimbe, pentru ca după 1900, Alexandru Gussi (1864-1947) să transforme atât conacul cât și întregul domeniu. De altfel, Alexandru, magistrat și om politic, cu o activitate importantă în baroul și prefectura Muscel, avea să își dedice o bună parte din carieră și viață modernizării locurilor natale. Stăpânind vechea casă a Goleștilor, Alexandru a refăcut-o în perioada 1938-1939, creând o construcție cu adevărat monumentală, alături de dependințele moșiei. După 1949 întregul domeniu era naționalizat, pentru ca ulterior să intre în uzul diverselor instituții comuniste (sediu al "Sovrom Petrol", IAS și finalmente al Primăriei), potrivit Artmark.
