Ionuț Negoiță, fost proprietar al clubului de fotbal Dinamo și fratele primarului sectorului 3, Robert Negoiță, astăzi dezvoltator imobiliar, relatează cum a început totul și cum a ajuns să aibă avere.
”Pe vremea lui Ceaușescu, aveam 16 ani la Revoluție, cu unele excepții, cam toată lumea era la fel de bogată sau la fel de săracă. Era o perioadă complicată, la aproape orice. Deci nu aș putea spune că era cineva bogat.
La 17 ani am plecat cu fratele meu, cu doi ani mai mare, în Iugoslavia. Am plecat acolo pentru că nu era nevoie de viză de ambasadă, era vorba doar de o viză la vamă, eram și minor, și am lucrat șase luni acolo, în construcții. Doi ani mai târziu, în 1993 eram plecat în Franța, singur, și acolo am avut o experiență mult mai amplă, într-o țară mult mai dezvoltată decât Iugoslavia, o țară cu adevărat capitalistă, unde, așa cum spun mereu, experiența pe care am căpătat-o a fost mult mai importantă în ceea ce a urmat decât banii pe care i-am strâns.
Eram strângător, și întotdeauna am gândit că trebuie să merg, să mă capitalizez cât mai bine și să mă întorc în țară. Nu am avut niciodată gânduri de a rămâne undeva în străinătate, absolut în nicio țară. Nu am luat în calcul așa ceva. Mereu ideea mea a fost să mă întorc în România și ceva, să dezvolt ceva în țara noastră”, povestește antreprenorul, la Antena 3.
El arată că, la vârsta fragedă pe care o avea, a făcut și multe greșeli. Greșeli din care a învățat.
”Toți banii noștri pe care i-am strâns în Iugoslavia i-am dat pe o mașină. Era un Mercedes la vremea respectivă, destul de bine pregătit pentru vânzare, însă doi ani mai târziu a început să își arate ceea ce avea pe dedesubt. La un moment dat am rămas și fără bani, și nu mai aveam bani nici măcar pentru întreținerea mașinii, întreținere care era destul de scumpă. Și tocmai de asta am plecat din nou în străinătate și ceea ce am făcut la întoarcerea în România a fost să cumpăr cea mai ieftină mașină pe motorină, pentru că motorina era și cea mai ieftină. A fost o lecție pentru mine, foarte importantă, care mai târziu m-a ajutat”, afirmă Ionuț Negoiță.
Iar spiritul antreprenorial cel mai probabil a fost moștenit.
”Tatăl meu a renunțat, la un moment dat, la serviciu și și-a făcut o activitate profesională, antreprenorială, care era foarte rară pe vremea lui Ceaușescu, o secție semi-mecanizată de făcut cărămidă, unde lucram cu toată familia. Deci a fost un curaj extraordinar din partea lui să renunțe la serviciu, pentru că era un subiect tabu pe vremea aceea, trebuia să ai serviciu obligatoriu, cel puțin tatăl, dacă nu și mama. Și atunci a fost un curaj, probabil și de acolo moștenim curajul, și, de ce nu, și spiritul antreprenorial. Pe unde am fost în străinătate am lucrat în construcții, structuri în Iugoslavia, finisaje în Franța, finisaje interioare și exterioare, Deci practic de acolo am prins ideea de a construi. Ideea, știința, dar și plăcerea. Și acum, în fiecare zi, obligatoriu, dimineața dau un tur de șantiere. Nu o fac neapărat că trebuie, o fac pentru că vreau. Mă încarcă, îmi place, și mă regăsesc în toată povestea aceasta”, spune omul de afaceri.
Și chiar dacă i-a fost extrem de greu, a reușit chiar, din punct de vedere al afacerilor, să supraviețuiască în 2008, în timpul crizei economice care a dus la faliment mulți oameni de afaceri.
”2008 l-am simțit din plin. Nu a fost ușor pentru nimeni, a fost un examen foarte greu, foarte dificil, pe care unii l-au trecut. De multe ori se întâmplă să vezi business-uri înfloritoare, dar au în spate foarte multe datorii. Fără să știi, vezi doar partea frumoasă a lucrurilor, dar când vine vreme grea, adică riscul celor foarte îndatorați să falimenteze este foarte mare. Pe noi ne-a prins la momentul respectiv cu datorii, cu niște zeci de milioane, mai exact 30 și ceva de milioane de euro, făcusem și lucruri care ne-au și ajutat să ieșim din situația complicată, dar într-adevăr, criza de atunci se poate traduce foarte simplu: ”peste noapte s-a oprit muzica”. Băncile nu mai dădeau credite, totul s-a redus, dacă hotelurile produceau 1 milion pe lună, suma s-a redus la 300.000. Ratele la bănci erau mult mai mari. Și atunci a trebuit să găsim soluții în a depăși momentul, în a reeșalona datoriile, în a reorganiza business-ul, a fost un moment foarte complicat, și când ajungi pe mâna băncilor, sau pe mâna creditorilor, poți pierde tot.
Atunci am inventat ratele la dezvoltator. Aveam destul de multe blocuri ridicate, la roșu, băncile nu mai dădeau credite, nu mai finanțau nici pe dezvoltator, nici pe cumpărător, așa că ei trebuiau să vină cu un avans de 30%, restul, în tranșe pe 7,8,10 ani, și așa au venit niște lichidități cu care am reușit să finisăm blocurile care erau deja ridicate, și am depășit momentul, și a rămas chiar un mod de a lucra până în ziua de astăzi”, povestește el.
”Am fost antrenat de mic să fac lucruri și mai este un aspect. Când ești antrenat și ești obișnuit cu greul, sunt momente care fac diferența. Pentru mine a fost greu, dar în aceeași măsură și satisfacția și împlinirile au venit să compenseze și să facă acel greu să nu pară chiar atât de greu. Este o vorbă, tot în sport, care spune că ”dacă ai câștigat continuă, dacă ai pierdut, continuă”. Sunt oameni care atunci când pierd nu sunt suficient de puternici psihic și renunță. Poate nu sunt făcut să fiu numărul unu, dar dacă reușesc să ies pe locul 3, pe locul 4, pe 5, trebuie să faci tot ce ține de tine și după aceea te mulțumești cu rezultatul. Dar ești împăcat în sufletul tău și în mintea ta că ai făcut tot ce ai putut să fii cât mai bun cu putință...” a concluzionat Ionuț Negoiță în emisiunea iThink cu Iusti Fudulu de la Antena 3 CNN.
