Jumătate din veniturile practicienilor în insolvență provin din fondul de lichidare care plătește onorarii limitate la 3.000 de lei pe dosar în situațiile în care debitorul insolvent nu are disponibilități. În acest context, în cazurile în care debitorul nu este solvabil, nu există concurență prin preț, relevă o investigație a Consiliului Concurenței confirmată, pentru Profit.ro, de președintele instituției, Bogdan Chirițoiu.
Consiliul Concurenței recomandă modificarea legislației în domeniu astfel încât onorariile să fie stabilite în mod concurențial chiar și în situația în care debitorul nu are disponibilități. Consiliul recomandă “reglementarea onorariului numai în etapa procedurală, în care practicianul în insolvență este desemnat, provizoriu, de judecătorul-sindic, și numai până la confirmarea sa de către adunarea creditorilor urmând a fi suportat, potrivit regulii generale, din averea debitorului”. Potrivit concluziilor “investigației privind cunoașterea pieței”, care urmează să fie lansată în dezbatere publică săptămâna viitoare, “în etapa procedurală desfășurată după confirmarea practicianului în insolvență de către adunarea creditorilor, onorariul trebuie stabilit în mod concurențial”.
Potrivit legislației care reglementează activitatea practicienilor în insolvență, în cazul în care onorariul și cheltuielile practicianului nu pot fi plătite din averea debitorului, acesta va fi plătit din fondul de lichidare, alimentat din cotizațiile tuturor practicienilor și administrat de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România(UNPIR). Suma este limitată la 3.000 de lei pe dosar. Datele Consiliului Concurenței arată că, la nivelul anului 2014, jumătate din veniturile practicienilor veneau de la fondul de lichidare. Aceeași sursă arată că 79,3% din dosarele administrate sunt plătite din fondul de lichidare. Per ansamblu, Consiliul arată că piața practicienilor în insolvență este suficient de concurențială, arătând că indicele de reglemntarea totală este “cu mult sub nivelul înregistrat, de exemplu, în cazul notarilor din România”.
Procedurile de selecție ale Fiscului avantajează societățile și cabinetele mari
O altă problemă identificată de Consiliu a fost în relația dintre practicieni și Autoritatea Națională de Administrare Fiscală(ANAF). Potrivit investigației, criteriile pe care ANAF le aplică la selecția practicienilor agreați avantajează societățile sau cabninetele indivuduale de dimensiuni mari, întrucât contează inclusiv “numărul de societăți în insolvență reorganizare sau lichidare din portofoliul ofertantului”.
“Colaborarea cu organele fiscale, respectiv gradul de stingere al creanțelor fiscale și reducerea punctajului acordat unui criteriu precum capabilitatea profesională defavorizează în continuare practicienii în insolvență de dimensiuni mici”, arată investigația citată. În concluzie, Consiliul recomandă ca numirea practicienilor să se poată face în funcție de complexitatea dosarului, iar punctajul pentru criteriul “capabilitate profesională” să fie, de asemenea, acordat în funcție de dosar.
Concurența mai recomandă diminuarea punctajului acordat pentru numărul de societăți în insolvență sau lichidare pe care practicianul le are în portofoliu. Instituția mai recomandă “acordarea unor punctaje diferențiate în funcție de valoarea creanțelor fiscale pentru a evita astfel punctajul disproporționat pentru cazurile în care creanțele organului fiscal sunt de valoare mică și care îi dezavantajează astfel pe practicienii în insolvență de dimensiuni mici, care ar putea intrumenta astfel de dosare.”
La finele anului 2014, în România existau 2062 de cabinete, societăți și întreprinderi personale de practicieni în insolvență, de două ori mai mult decât în 2007. Numărul total al dosarelor administrate se ridica la 22.350, iar veniturile realizate de practicieni au totalizat 303 milioane de lei anul trecut, de aproape trei ori mai mult decât în 2007.
