Excesul de lichiditate din sistemul bancar a scăzut de la circa 18 miliarde de lei la 6,7 miliarde de lei în luna mai, cel mai redus surplus după finele anului trecut, ceea ce indică intervenții puternice pe cursul de schimb făcute de Banca Națională a României. Lichiditatea mai puțină a dus la creșterea ratelor interbancare în ultima perioadă la circa 3%, peste dobânda cheie a BNR.
Băncile au depus un stoc mediu zilnic de 6,4 miliarde de lei la licitațiile de atragere depozite ale băncii centrale în mai. Totodată, instituțiile de credit au depus o medie zilnică de 310 milioane de lei la facilitatea de depozit. Situația este diferită de cea din aprilie și de pe parcursul acestui an, când lichiditatea excedentară a fost între 14,5 și 20 de miliarde de lei.
ING Bank indica intervențiile băncii centrale pe cursul de schimb drept un factor de reducere a lichidității. Economiștii băncii olandeze estimau, recent, că BNR a cheltuit 1,5 miliarde de euro din rezervă pentru a susține leul, ceea ce ar însemna o retragere de circa 7 miliarde de lei din piață doar pe canalul cursului.
Excesul mai mic de lichiditate a dus și la o creștere a ratelor interbancare în ultima perioadă aproape de 3%, peste dobânda de referință a băncii centrale de 2,5%, în condițiile în care acestea au stat mai degrabă aproape de rata facilității de depozit (cu 1 pp sub facilitatea de credit) inclusiv în acest an pentru scadențele scurte. BNR a redus, la finele anului trecut, coridorul simetric în jurul dobânzii cheie și a majorat în acest an, în trei pași de câte 25 de puncte de bază, dobânda cheie, de la un minim istoric de 1,75% la 2,5%.
Sunt vești proaste pentru persoanele fizice și firmele cu credite cu dobândă variabilă, în condițiile creșterii ROBOR și a indexării împrumuturilor cu noile rate. Rata ROBOR la 3 luni a crescut din toamna anului trecut de la 0,9% la 2,9% în prezent. Numai luna trecută, rata ROBOR la 3 luni a crescut cu 0,5 puncte procentuale.
Pe de altă parte, inflația în creștere, la o rată anuală de peste 5%, reclamă o creștere a dobânzilor. Totodată, dobânzile mai mari scad presiunea pe cursul de schimb, prin menținerea unui diferențial care să facă atractive intrările de investiții de portofoliu – așa-numitele capitaluri speculative. De asemenea, o lichiditate mai mică sau un deficit de lichiditate face mai dificilă/costisitoare închiderea pozițiilor deschise pe deprecierea leului.
Un alt rol important în variația lichidității o are Trezoreria statului, care trage banii din piață prin taxe, impozite și împrumuturi și injectează bani prin diferite plăți și rambursări de credite. Ministerul Finanțelor ar putea reduce presiunea pe cererea de lei, prin orientarea către împrumuturi externe în valută, în condițiile în care dobânzile la care se împrumută au crescut accelerat în ultima jumătate de an.
ING estimează că anunțul Finanțelor privind emisiunile de obligațiuni în euro și dolari indică faptul că statul nu vrea să mai plătească dobânzile în creștere cerute de piața locală.
