Valentin Lazea, economist șef al Băncii Naționale a României, pune în discuție ținta de inflație a băncilor centrale. Se întreabă dacă, în contextul schimbărilor structurale ale economiei la nivel mondial, vor merita sacrificiile care ar trebui făcute pentru a duce inflația la un nivel care ar putea fi de neatins, după ce, în peste un deceniu după criza financiară, băncile centrale s-au străduit să facă inflație fără să reușească.
Profit.ro va organiza, pe 12 decembrie, conferința Profit Financial.forum - Piețele financiare și provocările noilor crize - Ediția a V-a, la care vor participa cei mai mari jucători din piața financiar-bancară.
Conferința, programată la Grand Hotel Marriott București, va fi organizată cu sprijinul Agista, Alpha Bank, Banca Transilvania, CEC Bank, ING Bank, NNDKP și UniCredit Bank, urmând să fie transmisă în direct și la PROFIT NEWS TV
”Până în 2019, dacă ar fi să ținem cont de factorii structurali la nivel mondial și anume – sporul demografic, intrarea Chinei pe piața mondială, lanțurile mondializate de aprovizionare, digitalizarea, tehnologia șamd – era clar că toți acești factori lucrau în sensul dezinflaționist. Și atunci întrebarea pe care mi-am pus-o în studiul meu este de ce aleargă băncile după o țintă fixă de 2%, stabilită în anii ‘90, când era clar că toți acești factori structurali făceau greu, dacă nu imposibil de atins acea țintă de 2%, ceea ce s-a și dovedit – oricât de mult s-ar fi dus în jos băncile centrale cu dobânda sub 0%, oricâți bani ar fi tipărit, factorii structurali făceau imposibilă atingerea ei. Drept pentru care am propus o revizuire a țintei spre 1%, cu toate efectele negative care ar putea decurge”, spune Valentin Lazea, cu ocazia prezentării la BNR a volumelor "Politică monetară. Lucrări selectate" și "Monetary Policy. Selected Works", în care sunt cuprinse o parte din lucrările și studiile specialiștilor din banca centrală scrise în ultimii 30 de ani.
Lazea a fost de-a lungul timpului un critic al politicilor de tip quantitative easing, despre care declara, în 2019, că sunt nocive pentru funcționarea economiei de piață, cu ocazia relansării achiziției de titluri de către Banca Centrală Europeană.
După criza financiară și economică din 2008, Fed și-a majorat bilanțul de circa 10 ori, de la 890 de miliarde de dolari la 8.700 de miliarde de dolari. În zona euro bilanțul a crescut de la 1.500 la aproape 8.800 de miliarde de euro în același interval.
În timpul crizei COVID statele au aruncat cu sume uriașe în economie – în SUA deficitul fiscal a crescut la 15-17% din produsul intern brut, dar și țări fără puterea dolarului, precum România, s-au apropiat de 10% din PIB în 2020.
Inflația a crescut la niveluri record, de peste 10% în zona euro, și la peste 9% în SUA, nivel care nu a mai fost atins din 1981. În Europa Centrală și de Est inflația a ajuns la peste 15%.
Lazea spune că paradigma s-a schimbat la nivel global față de anii de dinaintea crizei COVID.
“Astăzi, când vorbim, suntem în situația inversă, vorbim de deglobalizare, de ruperea lanțurilor, de faptul că chinezii au devenit deja bogați etc. Acum va fi foarte greu de adus inflația la 2% venind de deasupra ei. Destul de greu, dacă nu imposibil. Iar dacă mai adăugăm și ce spunea Lucian, adică preferința societăților pentru politici inflaționiste, pot să spun că e imposibil. Și atunci ce facem, ținem o țintă timp de decenii de 2%, când condițiile structurale nu sunt permisive pentru atingerea acelei ținte, și o ținem așa ca să zicem că avem o țintă bătută în piatră, chiar dacă știm că nu o vom atinge, sau adaptăm ținta la condițiilor structurale care prevalează în lume?
Aparent, câștigul intelectual până acum a fost de partea celor care au zis că ținem ținta neschimbată, dar eu întreb: au meritat politicile duse la extrem care au urmărit să ducă inflația la 2% și care au fost extreme, QE, helicopter money și toate minunile?”, spune Lazea.
Banca Centrală Europeană estimează inflația medie la 8,1% în 2022, 5,5% în 2023 și 2,3% în 2024. BNR are o prognoză de 16,3% la finele acestui an, 11,2% la finele anului următor și 4,2% în toamna lui 2024, deși schimbarea politicilor privind prețurile la energie din piața internă ar putea duce cifrele mai jos.
Creșterea inflației a fost pusă de băncile centrale, în mare măsură, pe seama șocului prețurilor la energie, deși am văzut și inflația de bază crescând consistent.
Lazea crede că aducerea inflației spre o țintă prea mică costuri mari pentru societate.
”În perioada de acum întreb: vor merita sacrificiile enorme pe care le presupune, dar venind din sus, atingerea unei ținte de 2% sau vor duce iar la politici suboptimale care mai mult vor bulversa lumea decât vor face bine?”, arată Lazea.
În cazul BNR; dacă prognoza actuală se menține, ținta de inflație de 1,5-3,5% ar urma să fie ratată timp de cel puțin trei ani la rând.
