Cuba l-a primit în această săptămână pe Barack Obama, care a efectuat prima vizită a unui președinte american în această țară de la introducerea embargoului în 1962, dar normalizarea relațiilor economice va necesita mai mult decât o simplă vizită de stat, potrivit analiștilor institutului Stratfor, relatează MarketWatch, citat de News.ro.
Majoritatea oamenilor de afaceri americani nu pot face comerț cu Cuba din cauza embargoului, care este susținut de mai multe reglementări.
Viitorul embargoului va depinde de atmosfera politică din Statele Unite. Ambele camere ale Congresului, dominate în prezent de opoziția republicană, ar trebui să aprobe legi care să anuleze reglementările actuale, pentru ca embargoul să ia sfârșit, ceea ce este improbabil până la sfârșitul administrației Obama, care nu va putea crea consensul necesar în an electoral.
Din acest motiv, sarcina normalizării relațiilor economice cu Cuba va reveni următorului președinte american și va fi nevoie de mai multe runde suplimentare de negocieri înainte ca subiectul ridicării sancțiunilor să fie luat serios în discuție.
Statele Unite și Cuba trebuie să rezolve probleme majore, cum ar fi despăgubirea proprietarilor de active confiscate după revoluția din 1959.
Guvernul cubanez nu îndeplinește nici condițiile minime de respectare a drepturilor omului prevăzute în Legea Solidarității pentru Libertăți și Democrație în Cuba, din 1996, pentru ridicarea embargoului.
Cu toate că o nouă legislație poate înlocui actualele prevederi, este plauzibil ca parlamentarii îngrijorați de tratamentul aplicați de Havana dizidenților să se folosească de subiect pentru a bloca discuțiile.
Până la ridicarea embargoului, este de așteptat ca guvernul american, dacă va vrea să stimuleze tranzacțiile comerciale și financiare între anumite sectoare americane de afaceri și Cuba să o facă prin relaxarea restricțiilor federale, prin intermediul Departamentului Trezoreriei.
Reglementările economice cubaneze trebuie și ele modificiare, înainte ca țara să primească investiții semnificative din SUA.
Incertitudinile se vor menține până când autoritățile de la Havana vor lua măsuri pentru eliminarea lor, cea mai importantă fiind cursul de schimb dual. Cuba are două monede, peso, evaluat la circa 23 de unități pentru un dolar, și peso convertibil, care este aproximativ egal cu dolarul.
Utilizarea peso-ului convertibil în țară a creat distorsiuni semnificative. De exemplu, evaluarea activelor companiilor de stat va fi dificilă, dacă bilanțurile contabile vor fi prezentate în peso convertibil.
Ajustarea cursului de schimb poate alimenta inflația, scumpind importurile de care Cuba depinde. În consecință, guvernul cubanez ar putea opta pentru unificarea treptată a monedelor, ceea ce va fi bine pentru stabilitatea socială dar mai dificil pentru investitorii care ar fi mai avantajați de unificarea rapidă a acestora.
Cum va respecta elita cubaneză condițiile pentru investiții în viitorul apropiat va determina în mare parte succesul Cubei în atragerea acestora.
În actualul sistem, investițiile sunt aprobate de ministere și guvern. Înpractică, aprobările finale revin elitei militare, în special ginerelui președintelui Raul Castro, generalul Luis Rodriguez.
Potrivit unei surse citate de Stratform, succesul afacerilor în Cuba depinde în mare parte de aprobarea personală a lui Rodriguez și a armateri, nu de autoritățile, iar acest sistem poate provoca îngrijorarea investitorilor, în privința transparenței.
CITEȘTE ȘI Undă verde din partea Havanei pentru croaziere între SUA și Cuba. Prima cursă - pe 1 mai Un alt motiv de îngrijorare este legătura strânsă a Cubei cu sectorul energetic al Venezuelei.
Cuba este importator net de energie și importă circa 90.000 din cei 118.000 de barili echivalent de petrol pe zi din Venezuela.
Dacă instabilitatea politică și economică din Venezuela va crește, această țară ar putea decide în următorii câțiva ani să oprească livrările de energie în Cuba, decizie care ar fi devastatoare pentru Havana.
Situația financiară a Cubei ar deveni nesustenabilă, iar deficitul de carburant ar afecta grav generarea de electricitate. Cea mai mare parte a electricității din Cuba este generată cu ajutorul carburanților fosili.
În ultimii 16 ani, bugetul Cubei a fost calculat cu un cost neglijabil al energiei, iar dacă va fi necesară aprovizionarea chiar și numai parțială din alte surse, plățile ar trebui să fie făcute în avans.
În cel mai bun caz, prețurile scăzute ale petrolului ar putea compensa impactul înlocuirii treptate a livrărilor din Venezuela cu unele din alte surse.
Totuși, securitatea energetică a Cubei va depinde de stabilitatea Venezuelei, ceea ce poate descuraja investitorii.
Unele sectoare, cum este turismul, care în 2015 a adus Venezuelei venituri de 2 miliarde de dolari, vor beneficia de deschiderea Cubei, indiferent dacă guvernul va adopte reforme economice.
Dar riscurile economice persistente vor determina companiile să își reconsidere investițiile în Cuba, cel puțin până când autoritățile vor lua măsuri pentru a le atenua.
