O primă privire cuprinzătoare asupra sectorului călătoriilor din Europa Centrală și de Est dezvăluie că, în prezent, Polonia face cea mai bună treabă în a profita de potențialul său de destinație turistică și sugerează câteva modalități pentru ca și alte țări să o ajungă din urmă, scrie Emerging Europe.
Renumită pentru piețele sale istorice din orașe, marca puternică și accesibilitatea deosebită a Poloniei, împreună cu infrastructura turistică bună, fac din ea câștigătoarea clară într-un nou indice de competitivitate în călătorii, compilat de Emerging Europe, arată Rador.
Ungaria ocupă locul al doilea. Croația, Estonia, România, Cehia, Muntenegru, Slovacia, Letonia și Lituania – în această ordine – completează primele 10 locuri.
„Este ușor să privim Covid-19 ca pe un punct de cotitură pentru industria călătoriilor și turismului. Poate prea ușor”, spune Craig Turp, editor la Emerging Europe și autorul principal al raportului, care, printre multe altele, a constatat că Albania are sectorul turistic cel mai rezistent la Covid.
„Înainte de pandemie, cu excepția opririi călătoriilor internaționale, în primăvara anului 2020, călătoriile nu au fost niciodată mai ieftine și mai ușoare, acesta fiind, în principal, rezultatul anilor de creștere a numărului de companii aeriene cu buget redus care deservesc destinații îndepărtate.”
Și totuși realitatea este ceva mai complexă, sugerează Turp.
„Chiar și înainte de Covid-19, călătoriile începuseră să sufere o serie de schimbări importante, deoarece călătorii au devenit din ce în ce mai conștienți de daunele pe care industria le aduce mediului.
„Călătorii scrupuloși își luau vacanțe mai lungi, care le permiteau să aprofundeze cultura locală mult mai bine decât cu pachetele de vacanță tradiționale, în stațiuni luxoase, convenabile, dar adesea fără suflet, care răspund tuturor nevoilor, dar sunt lipsite de orice element specific pentru locurile în care sunt situate și care oferă o valoare adăugată infimă comunităților locale.”
Din fericire pentru Europa emergentă, raportul concluzionează că multe țări din regiune sunt bine plasate pentru a profita la maximum de o industrie a călătoriilor mai durabilă.
„Cu doar câteva excepții, niciuna dintre țările din regiune nu a fost anterior o destinație turistică de masă, ceea ce le face foarte potrivite pentru noul tip de călător bogat, care caută experiențe, care caută o vacanță mai captivantă, într-un ritm mai lent, care va deveni din ce în ce mai mult pilonul de bază al călătoriilor”, adaugă Turp.
Una dintre numeroasele recomandări este însă importanța evitării a ceea ce Turp numește „romantizarea sărăciei”.
„Peisajul rural al României, de exemplu, este adesea numit „Europa așa cum a fost cândva””, spune Turp și adaugă: „Nu ar trebui să ne întrebăm: De ce? De ce restul Europei nu mai este ca România rurală?”
„Europa și-a dat seama demult că nu vrea să trăiască o viață rurală. Nu vrea să fie condamnată la o viață întreagă de muncă agricolă epuizantă, folosind doar unelte din epoca medievală. Deci, deși în noul peisaj de călătorii va fi din ce în ce mai mult un loc pentru evadările la țară, pentru vacanțe pe îndelete, pentru o întoarcere la natură, este important să găsim un echilibru între a păstra ceea ce face aceste locuri speciale, asigurându-ne în același timp că ele se dezvoltă, oferind locuitorilor genul de stil de viață la care aspirăm cu toții. „Păstrarea sărăciei și a înapoierii nu este o opțiune.”
