Importurile de gaze din această perioadă avantajează România, în condițiile în care prețurile de import din această perioadă sunt cu mult mai scăzute decât în vârf de iarnă, afirmă categoric (folosind un verb mai puțin uzual “insistăm”) Ministerul Energiei într-o postare pe Facebook.
“Insistăm asupra faptului că importurile de gaze din această perioadă avantajează România, în condițiile în care prețurile de import din această perioadă sunt cu mult mai scăzute decât în vârf de iarnă”, susține ministerul.
Iarna trecută cantitățile de gaz importate s-au majorat cu 12% față de iarna precedentă, importurile continuând însă și în lunile de vară, când erau de obicei inexistente. În mai, de exmplu, România a importat o cantitate de gaze de 1.185.490 MWh, de 353 de ori mai mult față de aceeași lună a anului trecut.
Potrivit postării, Ministerul Energiei este preocupat de asigurarea stocurilor de gaze naturale necesare pentru sezonul rece.
“În această perioadă, atenția noastră a fost îndreptată spre umplerea depozitelor subterane cu gaze naturale la prețuri cât mai bune. Astfel, la jumătatea lunii iulie 2019, România avea stocată în depozitele subterane o cantitate de 1,535 miliarde metri cubi de gaze, față de 1,237 miliarde metri cubi la aceeași dată din anul 2018. Pe de altă parte, stocul minim obligatoriu pentru iarna următoare a fost majorat, față de 2018, cu 10%, până la 2,18 miliarde de metri cubi de gaze”, susține ministerul.
Profit.ro a publicat o analiză a evoluției stocurilor de gaze, prezentând motivele pentru care gradul de injectare a gazelor în depozite este mai ridicat, în comparație cu anii trecuți.
În primul rând, furnizorii au toate motivele să majoreze cantitatea de gaze din depozite. În primul rând, zăcămintele autohtone sunt îmbătrânite, find caracterizate de un declin natural al producției (de 5-7%), ceea ce va limita oferta din această iarnă.
În al doilea rând, încă nu se știe dacă Gazprom va prelungi contractul de tranzit prin Ucraina, ceea ce ar putea reduce considerabil capacitatea de import de la 1 ianuarie 2019, singura rută disponibilă rămânând cea ungară, cu capacitate limitaă și insuficientă asigurării consumului de iarnă a României.
În al treilea rând, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a majorat cu 10%, la 23,5 TWh, obligațiile de depozitare ale furnizorilor pentru această iarnă, după ce în iarna precedentă le majoraseră cu alte 14 puncte procentuale.
În al patrulea rând, prețurile gazelor de import sunt mai mici decât cele din producția autohtonă, rezultat al limitării cantităților pe piața liberă în urma plafonării prețurilor prin OUG 114, ceea ce ar face atractivă contractarea și apoi depozitarea lor la prețuri evident mai reduse decât cele de iarnă.
Paradoxal însă, majorarea cantităților înmagazinate nu au fost determinate de niciuna din acestea, ci a fost o consecință neintenționată a OUG 114 și a legislației secundare a ANRE.
Potrivit Ordinului 35/2019 al președintelui ANRE, Departamentul operare, organizat în cadrul Societății Naționale de Transport Gaze Naturale "Transgaz" - S.A. Mediaș (DO) a avut atribuțiile principale în ceea ce privește colectarea de date de la furnizori pentru stabilirea necesarului de gaze de consum la preț reglementat de 68 lei/MWh.
“Din datele analizate de către Departamentul Operare s-a observat o supraevaluare a majorității cererilor de consum. La solicitările Departamentul Operare de reconsiderare a consumului estimat unii furnizori și-au reconsiderat cererea, însă cei mai mulți au păstrat estimările de consum inițiale, motivând supraevaluarea prin creșterea portofoliului de clienți sau/și prognoze cu temperaturi mai scăzute față de aceeași perioadă a anului trecut”, a precizat Transgaz pentru Profit.ro.
Cu alte cuvinte, pentru a cumpăra cât mai mult gaz la preț plafonat, furnizorii și-au supraevaluat cererea de consum. Cum gazul achiziționat la prețul de 68 de lei a depășit consumul clienților lor casnici și pe cel al sistemelor de încălzire centralizată, furnizorii s-au trezit cu un volum de gaz fără “cerere” reglementată în portofoliu.
Ei nu-l puteau vinde clienților lor non-casnici fără a risca o amendă de 10% din cifra de afaceri din partea ANRE. De asemenea, le era interzisă comercializarea gazelor achiziționate cu 68 de lei/MWh pe piețele centralizate pentru a face profit.
Așa că singura soluție identificată a fost depozitarea cantităților suplimentare consumului efectiv realizat solicitate inițial Transgaz și ANRE la preț reglementat.
În plus, furnizorii au fost avantajați și de ieftinirea gazelor de import. Astfel, ei au preferat să introducă în consum (al clienților non-casnici) gaze de import și să le depoziteze pe cele din producție autohtonă achiziționate la 68 de lei/MWh care le-au rămas după alimentarea consumatorilor casnici și a sistemelor de încălzire centralizată.
