Companiile vor astfel să reducă costurile și să facă fabricile mai competitive, într-un moment în care industria germană trece prin cele mai dificile perioade din ultimele decenii.
Martin Brudermüller, președintele Consiliului de Supraveghere al Mercedes-Benz Group, susține că munca a devenit prea scumpă în Germania în raport cu alte țări și că economia germană și-a pierdut avantajul de productivitate față de principalii concurenți. El consideră că revenirea la săptămâna de 40 de ore ar trebui analizată serios, arată BiziDay.
În industria germană, o oră de muncă ajunge să coste în medie 49,5 de euro, cu 47% peste media Uniunii Europene, de 33,7 de euro. Diferența este și mai mare față de Europa de Est: în Ungaria, de exemplu, costul este de aproximativ 15,6 euro pe oră, arată FT.
Problema devine mai importantă pe fondul declinului producției industriale germane. Din 2017, când a atins nivelul maxim, producția industrială a scăzut cu peste 15%. Fabricile germane sunt afectate de prețurile ridicate la energie, concurența tot mai puternică din China, tarifele impuse de Statele Unite și tranziția dificilă a industriei auto către mașinile electrice.
În acest context, angajatorii susțin că Germania nu mai poate compensa costurile ridicate cu avantajele care au făcut-o în trecut atractivă pentru producători: infrastructura dezvoltată, forța de muncă bine calificată, stabilitatea politică și concentrarea marilor companii industriale în aceleași regiuni.
Trecerea de la 35 la 40 de ore pe săptămână, fără creșterea salariului, ar însemna o majorare cu aproximativ 14% a timpului de lucru, în timp ce costul săptămânal cu salariile ar rămâne același. Susținătorii măsurii spun că astfel costul forței de muncă raportat la producție ar scădea, ceea ce ar putea ajuta companiile germane să păstreze fabricile și locurile de muncă în țară, în loc să mute producția în țări unde costurile sunt mai mici.
Săptămâna de 35 de ore este însă un subiect extrem de sensibil în Germania. Ea a fost introdusă treptat după o grevă de șapte săptămâni declanșată în 1984 de zeci de mii de muncitori din industria metalurgică din Germania de Vest. În prezent, săptămâna de 35 de ore este standardul negociat colectiv pentru aproximativ o cincime dintre angajații germani, în special în industria auto, construcții de mașini, siderurgie și alte sectoare industriale.
Sindicatul IG Metall, care are peste 2,2 milioane de membri, respinge însă ideea că săptămâna de 35 de ore ar fi prea rigidă. Reprezentanții sindicali susțin că acordurile existente permit deja companiilor să crească sau să reducă programul de lucru în funcție de situație și că firmele aflate în dificultate pot negocia soluții adaptate.
Sindicatele avertizează și asupra efectului asupra angajării. Dacă aceiași angajați ar lucra 40 de ore în loc de 35, companiile ar avea nevoie de mai puțini oameni pentru același volum de muncă. Tocmai acesta a fost unul dintre motivele pentru care săptămâna de 35 de ore a fost introdusă în anii ’80: împărțirea volumului de muncă între mai mulți angajați.
De partea cealaltă, economiștii argumentează că această logică funcționează doar dacă volumul de muncă rămâne constant. Dacă producția germană devine prea scumpă și companiile închid fabrici sau mută producția în alte țări, locurile de muncă pot dispărea oricum. În această perspectivă, un program mai lung ar putea reduce costurile pe unitatea de producție și ar putea contribui la păstrarea unor fabrici în Germania, arată economiștii.
Industria germană se confruntă deja cu pierderi importante de locuri de muncă. În prezent dispar aproximativ 12 mii – 15 mii de posturi din producție în fiecare lună, iar numărul angajaților din sector, în jur de 6,5 milioane, ar putea coborî sub 5 milioane în următorii ani, potrivit estimărilor citate de Financial Times.
Disputa privind programul de lucru se va intensifica în această toamnă, înaintea negocierilor salariale din industria metalurgică, programate să înceapă în octombrie. Deocamdată nu este clar dacă revenirea la săptămâna de 40 de ore va ajunge oficial pe masa negocierilor.
Germania vrea să majoreze treptat vârsta de pensionare la 70 de ani până la începutul anilor 2090, ca măsură de asigurare a viabilității sistemului de pensii în contextul îmbătrânirii populației. Cu efect imediat au fost luate măsuri pentru reducerea ratei concediilor medicale, un subiect care a stârnit o dezbatere aprinsă în țară.
Reforma sistemului de pensii ar include creșterea treptată a vârstei de pensionare, care în prezent se situează între 65 și 67 de ani, în funcție de numărul de ani lucrați, în concordanță cu speranța de viață. Liderii coaliției au declarat că vor pune în aplicare recomandările prezentate luna trecută de un grup de experți și politicieni mandatat de guvern pentru a stabiliza sistemul de pensii. Scopul este de a preveni scăderea nivelului pensiilor și de a evita necesitatea unei creșteri semnificative și pe termen lung a contribuțiilor pe care angajații le plătesc la sistemul de pensii.
Pentru a conferi economiei mai multă flexibilitate, coaliția de guvernare din Germania dorește să extindă opțiunile privind contractele de muncă pe durată determinată și să permită un program de lucru duminical mai lung.
Regulile mai stricte privind concediul medical nu le-ar mai permite angajaților să anunțe prin telefon că sunt bolnavi pentru o perioadă de până la trei zile fără a consulta un medic sau să sune medicul și să solicite un certificat medical pentru o săptămână fără a se prezenta efectiv la consultație. În schimb, angajatorii vor putea solicita un certificat medical încă din prima zi de concediu medical.
Vârsta actuală de pensionare pentru orice persoană care se va pensiona la începutul anilor 2030 în Germania este de 67 de ani, o cifră stabilită în urmă cu două decenii.
