Salariile din Europa Centrală și de Est (ECE) cresc, dar cresc ele destul de repede cât să facă zona neatractivă pentru investiții? Încă mai e loc. În ultimul deceniu salariile nemților au crescut de 2,5 ori mai mult în euro, în timp ce în ECE a crescut și productivitatea și costurile cu forța de muncă rămân mult mai mici.
De ce deschid companiile din Vest fabrici noi sau birouri de servicii în Europa de Est, ca mai apoi să exporte mare parte din produse și servicii înapoi în Occident? Dintr-un motiv foarte simplu: e mai ieftin. Mai exact, forța de muncă, cel mai mare cost pentru o companie, este mai prost plătită.
Economiile din regiunea ECE au trecut prin creșteri semnificative de salarii în ultimul deceniu și întrebarea pe care și-o pun analiștii ING Bank este dacă aceasta este sustenabilă în viitor, câtă vreme costurile mai mari cu forța de muncă ar putea amenința competitivitatea la nivel continental.
Răspunsul e că, de fapt, în termeni nominali, costurile cu salariații au crescut mai mult în Vest decât în Est, pentru că dinamica apuseană a rămas una ridicată și a plecat de la o bază mult mai mare, arată analiza ING.
Salariile au crescut, în perioada 2008-2018, cu 27,8% în Germania, sub media de 37,4% în ECE. Cele mai mari creșteri au fost de 50,5% în Ungaria, 48,3% în România, urmate de 35,5% în Slovacia, 35% în Cehia și 32,2% în Polonia.
Evoluția veniturilor salariale între 2008 și 2018. Sursa: ING Directional Economics EMEA
În termeni absoluți, adică bani în mână, muncitorii germani au beneficiat de o creștere de 2,5 ori mai mare a lefurilor în euro decât cei din ECE. Chiar și luând în calcul puterea de cumpărare, care interesează mai puțin angajatorii, salariile din Germania sunt de două ori mai mari decât cele din ECE și distanța chiar s-a mărit în ultimul deceniu.
Evoluția veniturilor salariale între 2008 și 2018. Creștere în euro, stânga, creștere procentuală, dreapta. Sursa: ING Directional Economics EMEA
“La prima vedere poate părea, mai ales în cazul Ungariei și României, că forța de muncă a devenit semnificativ mai scumpă decât în Germania – ceea ce înseamnă că forța de muncă este mai puțin competitivă. De fapt, regiunea ECE este mai competitivă acum decât era în 2008”, arată ING.
Dar un indicator și mai bun pentru angajatori este costul unitar al forței de muncă – salarii plus taxe plătite -, care arată mai exact relația cu productivitatea. Între 2008 și 2018, costurile unitare cu forța de muncă au crescut mai rapid în ECE decât în Germania, cu cele mai mari avansuri în Slovacia (65,7%) și România (61,9%) în timp ce în Germania costurile au crescu cu circa un sfert.
Evoluția costurilor cu forța de muncă între 2008 și 2018. Creștere în euro, stânga, creștere procentuală, dreapta. Sursa: ING Directional Economics EMEA
Jocul aritmeticii intră din nou aici și vedem o bază de plecare mult mai ridicată în Germania, care a făcut ca plata orară să crească cu aproape 7 euro în acest interval, față de 2,6 euro în România și Polonia. În Ungaria creșterile cu forța de muncă au fost chiar mai mici, ca urmare a scăderii taxelor și a deprecierii forintului, concomitent cu o creștere a productivității.
Pentru a pune lucrurile în perspectivă, costurile medii cu un angajat neamț rămân mult mai ridicate decât cele cu un angajat în din ECE, situate la 35 de euro, față de 10 euro în Polonia, 9 euro în Ungaria sau 7 euro în România.
Evoluția costurilor cu forța de muncă între 2008 și 2018. Creștere în euro, stânga, creștere procentuală, dreapta. Sursa: ING Directional Economics EMEA
Totodată, a crescut și productivitatea, care chiar dacă se menține sub media UE, nu e foarte departe în țări precum Cehia (83%), Slovacia (81%) sau Polonia (78%).
Productivitatea muncii, procent din media UE. Sursa: ING Directional Economics EMEA
“În pofida creșterilor mari din anii recenți, generate atât de piața de muncă strânsă și de politicile guvernamentale, costul cu forța de muncă din ECE reprezintă este mic în comparație cu media UE. În același timp, productivitatea, deși este sub media UE, nu este așa de mică precum rata costului cu forța de muncă. Așadar, există suficiente motive pentru a investi în ECE, în timp ce productivitatea depășește costurile cu munca, singura problemă fiind dinamica cu care salariile cresc, care ar trebui să fie suficient de graduală și predictibilă pentru a fi acoperită de investiții în creșterea productivității”, arată ING.
Costurile cu forța de muncă, procent din media UE. Sursa: ING Directional Economics EMEA
România a venit cu cea mai mare creștere a productivității în ultimul deceniu, atât după calculul pe angajat, cât și pe cel după costul orar, urmare a creșterii valorii adăugate, cu care este în relație directă.
Evoluția productivității medii orare ca procent din media UE. Sursa: Eurostat
Doar că salariile în România au crescut mai ales în rândul bugetarilor în ultimii ani, în timp ce salariile din mediul privat rămân reduse în comparație cu regiunea. La fiecare leu cu care angajatorii au crescut salariul în mediul privat între 2015 și 2018, angajații din administrația publică au primit trei lei în plus.
Intervenția statului român asupra nivelului salariilor a venit pe două canale, unul direct - creșterea salariului minim -, și unul indirect – creșterea salariului la stat, care ar atrage prin competiție majorarea salariilor în privat, deși această mobilitate între sectoare este una discutabilă.
De notat și că forțarea creșterii salariilor din economie prin creșterea minimului, deși influențează pozitiv media, afectează sectoarele mai sensibile la creșterea costului cu forța de muncă, cum este industria fabricării produselor de îmbrăcăminte, care a pierdut peste 40% din angajați (86.000) între 2008 și 2018, sau cea a construcțiilor, care a scăzut cu 83.000 de angajați în același interval. Chiar dacă am avut industrii cu o creștere de peste trei ori a numărului de angajați, cum este cea IT, care a câștigat aproape 65.000 de angajați, nu toată lumea se poate reorienta rapid la un nou loc de muncă căutat în structura economică nouă pentru că l-a pierdut pe cel vechi după majorarea salariului de intrare în piață.
Numărul angajaților din economie după domeniul de angajare. Sursa: INS, calcule Profit.ro.
România rămâne și cu cel mai mic stoc de investiții străine directe per capita din regiune, cu cel mai mic stoc de capital per capita (după Bulgaria) și cu cea mai proastă infrastructură.
Calitatea instituțiilor, predictibilitatea legislativă și infrastructura sunt importante pentru investitori, care au alternative nu cu mult mai scumpe în regiune.
Iar în România, deși noul guvern PNL anunță că va crește salariul minim după indicatori mai fini, fără să-i precizeze încă, spațiul fiscal pentru creșterea salariilor bugetarilor s-a terminat. Acum discuțiile s-au mutat despre cum vor fi acoperite creșterile de 40% ale pensiilor începând cu septembrie 2020, de care niciun partid nu s-a dezis, și care au fost lăsate de PSD cadou următorului guvern responsabil cu bugetul, în prag de alegeri.
