Cu cât există mai puține lucruri care necesită autorizare oficială, cu atât mai reduse sunt oportunitățile de corupție, spune, într-un interviu acordat Profit.ro, economistul David Friedman. Unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentul anarho-capitalist din Statele Unite, acesta provine dintr-o familie de economiști și teoreticieni libertarieni: tatăl său este celebrul laureat al premiului Nobel pentru Economie, Milton Friedman, iar unul dintre fii săi, Patri Friedman, este fondatorul Seasteading Institute, care explorează posibilitatea înființării unor colonii maritime suverane. David Friedman a publicat mai multe volume libertariene, printre care The Machinery of Freedom, Law's Order: What Economics Has to Do with Law and Why It Matters sau Hidden Order: The Economics of Everyday Life, dar și două romane SF, Harald și Salamander. Săptămâna aceasta, David Friedman vizitează România, urmând a susține, la Universitatea Româno-Americană din București, joi 19 aprilie, de la ora 18, o conferință cu tema Market Failure, Considered as an Argument both For and Against Government.
În prezent lucrați la o carte despre diverse sisteme juridice istorice. Cum tratau aceste sisteme corupția?
Singurul sistem la care mă pot gândi că avea un mecanism special pentru a se ocupa de oficialii corupți a fost cel din China imperială. Oficialii erau selectați printr-un sistem elaborat de examene, iar rata de admitere era de aproximativ 1%. Cei care absolveau examenele primeau posturi precum cel de magistrat districtual - primar, judecătorul și șeful poliției pentru un district care putea avea o populație de câteva sute de mii de oameni.
Candidații care obțineau cele mai bune rezultate la examene erau instalați în poziții de cenzori, având ca sarcină controlul activității magistraților districtuali.
Aceasta a fost doar jumătate de soluție. Cealaltă jumătate viza faptul că examinările nu se bazau pe texte de lege sau acte administrative, ci pe literatura și filosofia confucianistă. O posibilă explicație este aceea că (sistemul din China Imperială - n.r.) era un sistem de îndoctrinare a celor care vizau poziții oficiale printr-o ideologie care să-i facă să-și dorească să un loc de muncă onest și competent și să se considere, totodată, "oficialul, cu rol de tată și mamă" al persoanelor cu care intrau în contact. Am discutat acest lucru pe larg în capitolul despre China Imperială în manuscrisul viitoarei cărți, care este disponibil online.
Nu sunt sigur însă cât de bine ar putea fi implementată oricare din aceste două jumătăți de măsură într-o societate modernă.
Quis custodiet ipsos custode? Cine ar trebui să impună reguli organelor de aplicare a legii și să le controleze? Există o soluție universală la această problemă?
O soluție este ca aplicarea să fie executată de persoane care nu au drepturi speciale, deci să se afle în același pericol în cazul comiterii unor infracțiuni ca și ceilalți membri ai comunității.
O versiune a acestei soluții este descrisă în viitoarea mea carte, în capitolul despre legea compensației (“feud law” - logica sa este simplă, potrivit lui David Friedman: Dacă mi-ai greși cu ceva, te ameninț că-ți voi face rău în cazul în care nu accepți să mă compensezi pentru răul făcut - n.r.), un sistem de drept privat, descentralizat. Iar în capitolul 20, “Guarding the Guardians”, tratez problema detaliat.
"Dacă vrei să reduci corupția, micșorează statul" este titlul articolului unui articol al tatălui dumneavoastră (laureatul premiului Nobel pentru Economie, Milton Friedman). Este acesta cel mai eficient mod de combatere a corupției?
Probabil. Corupția necesită ca oficialul corupt să aibă “favoruri” de vândut. Dacă am nevoie de o autorizație de extindere sau de una de construcție a unei case pe un lot vacant pe care îl dețin, funcționarii care controlează procesul se află în poziția de a mă “taxa” pentru a-mi permite acest lucru. Dacă n-am nevoie de autorizație, ei nu au nicio putere, nu se pot afla în această poziție. Cu cât există mai puține lucruri care necesită autorizare oficială, cu atât mai reduse sunt oportunitățile de corupție. Cu cât sunt mai reduse oportunitățile de corupție, cu atât sunt mai mici și stimulentele ca persoanele corupte să dorească să devină funcționari guvernamentali. India a fost mult timp afectată de ceea ce ei numesc "raj-ul” (regulă în hindusă - n.r.) licențelor și reglementărilor, o “guvernare” a oficialilor care “ofereau” multiple autorizații pentru a putea desfășura diverse activități.
Cum arată actuala luptă ideologică dintre populismul naționalist și liberalismul progresiv dintr-o perspectivă anarho-capitalistă?
Ambele (ideologii - n.r.) vor ca guvernele să facă lucruri pe care acestea nu ar trebui să le facă, diferă doar natura acestor lucruri.
Ați postat recent pe blogul dumneavoastră un text referitor la atitudinea administrației americane față de Coreea de Nord. Puteți încerca o analiză similară cu privire la Rusia? Credeți că avem de-a face cu o politică intervenționistă competentă sau incompetentă a SUA și a aliaților săi occidentali?
Nu cunosc suficient situația pentru a oferi o opinie pertinentă. Însă, în general, consider că SUA este mult prea dispusă să se implice în conflicte străine .
Este volatilitatea criptomonedelor un eșec al pieței? Ce ne putem aștepta de la o viitoare reglementare a monedelor virtuale la nivel global?
Eu definesc eșecul pieței nu ca fiind orice situație în care o piață produce un rezultat negativ, ci ca o rațiune specială care conduce la rezultate negative, fenomen care nu se limitează la piețe. Un eșec al pieței este o situație în care raționalitatea individuală eșuează în a conduce la o raționalitate a grupului.
Cred că volatilitatea actuală a criptomonedelor este rezultatul unei incertitudini reale: nu știm dacă și care dintre monedele virtuale care vor ajunge să joace un rol major în viitoarea economie globală. Valoarea celor care o vor face va crește, valoarea acelora care nu o vor face va scădea. Nu este un eșec al pieței mai mult decât este un eșec al pieței eșecul agricultorilor de a anticipa schimbări imprevizibile ale vremii.
Este posibilă o monedă digitală stabilă?
Da. Există modalități prin care o criptomonedă ar putea fi proiectată să fie stabilă în raport cu dolarul sau cu euro sau, poate, mai indicat, în raport cu un coș de mărfuri. Ultima variantă ar garanta că prețurile medii măsurate în acea monedă nu s-ar schimba prea mult. Am detaliat această chestiune, de altfel, și într-un post pe blog-ul meu personal.
