Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) trebuie să ramburseze TVA societății Evo Bus GmbH în lipsa documentelor de plată, întrucât cerințele autorităților din România le-au excedat pe cele prevăzute în Directiva de TVA. Cazul câștigat de societatea de avocați Dobrinescu&Dobrev este cel mai recent dintr-o serie de litigii în instanțele românești, fiind în joc peste 12 milioane de lei, dar și sume suplimentare, reprezentând dobânzi pentru neplata în termen, pe care compania germană le solicită statului român.
TVA pe care ANAF va fi obligată, ca urmare a deciziei CJUE, să îl ramburseze societății Evo Bus GmbH provine din serviciile de reparații și întreținere (manoperă, piese de schimb, consumabile) pe care aceasta s-a obligat să le presteze prin contractul de vânzare a celor 1.000 de autobuze Mercedes către Primăria Capitalei în anii 2005-2007. În total, 12 litigii au existat în această perioadă cu ANAF pentru rambursarea TVA, unele fiind câștigate la curțile de apel din țară, iar cea mai recentă la CJUE, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a cerut pronunțarea instanței europene.
ANAF a refuzat rambursarea pe motiv că solicitările nu erau însoțite de documente de plată, în condițiile în care o astfel de cerință nu a fost niciodată prevăzută de Directiva a 8-a de TVA privind rambursarea TVA către persoanele impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării.
„Din 2008 și până în prezent, 12 instanțe românești au administrat expertize laborioase pentru a identifica documentele de plată, în condițiile în care această cerință nu a existat niciodată cu adevărat. Deși încă din 2012 a fost câștigat la fond (Curtea de Apel București) primul dosar inițiat în numele EvoBus, ANAF a continuat să refuze rambursarea în toate celelalte dosare, pe același motiv, al inexistenței la dosarul de rambursare a dovezii plății TVA-ului”, afirmă avocata Luisiana Dobrinescu, Managing Partner Dobrinescu&Dobrev.
CITEȘTE ȘI ANAF demarează operațiunea de conectare a tuturor caselor de marcat la un sistem national de supraveghere În decembrie 2015, Înalta Curte de Justiție a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene următoarea întrebare preliminară:
Dispozițiile Directivei a 8-a (79/1072/[CEE])1, precum și principiul neutralității fiscale se opun unei legislații, dintr-un stat membru, prin care se reglementează, în considerarea principiului certitudinii impunerii, condițiile în care se poate exercita dreptul de rambursare pe valoarea adăugată, precum, în cauza de față, dovedirea achitării taxei de către furnizori?
Răspunsul CJUE a fost: „A opta directivă 79/1072/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia, pentru a‑și exercita dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, persoanele impozabile sunt supuse unei obligații generale de a face dovada achitării acestei taxe”.
„Răspunsul Curții Europene a venit printr-o procedură de urgență, în mai puțin de două luni de la punerea pe rol a acestuia, ceea ce ar trebui să constituie o palmă rușinoasă pentru autoritățile noastre fiscale care de 8 ani și-au făcut o politică din a inventa tot felul de motive nefundamentate pentru refuzul dreptului de rambursare al TVA”, afirmă Luisiana Dobrinescu.
CITEȘTE ȘI Încă o lovitură de la CJUE pentru guvern: Restituirea eșalonată, în cinci ani, a taxelor auto încalcă principiile europene În decizie se mai arată că „a permite unui stat membru să impună persoanelor impozabile (...) alte obligații decât cele de la art 3 și 4 din directivă ar însemna să se instituie o formalitate incompatibilă cu obiectivul menționat (tratament similar în fiecare stat membru n.r.). Desigur, conform art 6 din a 8a directivă, un stat membru poate, în anumite cazuri, să oblige o persoană impozabilă să furnizeze informațiile necesare pentru a stabili dacă cererea de restituire a TVA este justificată. Acesta ar putea fi cazul , de exemplu, atunci când există o suspiciune de abuz fiscal. Totuși, această posibilitate nu poate sta la baza unei obligații generale prevăzute de dreptul național, cum este cea în discuție în litigiul principal”.
„Pentru toate aceste sume câștigate la rambursare în urma efortului considerabil de susținere a celor 12 litigii fiscale, timp de 8 ani, vom depune deja cereri de plată a dobânzilor de către stat care, în unele dosare, vor ajunge și la 100% din TVA-ul solicitat inițial la rambursare, având în vedere perioada care a trecut de la momentul cererii până la plata efectivă. Din punctul nostru de vedere, este un exemplu de practică păguboasă atât pentru companii, cât și pentru stat”, a declarat avocata Luisiana Dobrinescu.
Cauza de pe rolul CJUE a avut ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare în cauza C-55/16 Evo Bus și va influența toate dosarele de rambursare intracomunitară de TVA aferente perioadei 2007- 2013, inclusiv pe cele soluționate irevocabil. Evo Bus GMBH este reprezentat în instanță de avocatul Ionuț Dobrinescu și avocata Luisiana Dobrinescu.
