Administrațiile fiscale din țară interpretează și aplică diferit legislația privind contractele de închiriere, unele dintre acestea refuzând înregistrarea dacă nu este depus certificatul energetic. Din acest motiv, veniturile nu sunt impozitate și bugetul pierde încasări, reiese dintr-un document guvernamental.
Interpretarea și aplicarea neunitară a prevederilor privind înregistrarea contractelor sunt cauzate de existența obligației, în Legea 372/2015, de a depune un certificat energetic, inclusiv atunci când este încheiat un contract de închiriere.
Administrațiile fiscale au două abordări: unele iau în considerare obligația și refuză înregistrarea contractului de închiriere și, implicit, fiscalizarea veniturilor, în timp ce altele se bazează pe prevalența legii fiscale și ignoră Legea 372/2015.
CITEȘTE ȘI Fiscul a declanșat campania de verificare a chiriilor: Asociațiile de proprietari, primele luate în vizorÎntr-un document guvernamental prezentat acum de Profit.ro se arată că interpretarea coroborată a Codului fiscal și a Legii 372/2015 ar conduce la concluzia că înregistrarea si implicit fiscalizarea contractelor de închiriere nu se poate face fără depunerea certificatului energetic și afectează negativ încasările ANAF.
Astfel, documentul precizează că înregistrarea la organele fiscale a contractului de închiriere reprezintă înregistrarea unui act juridic declarativ de drepturi, iar organul fiscal trebuie să se raporteze la Codul fiscal, potrivit căruia contribuabilii care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendare pentru care impunerea este finală, au obligația să depună o declarație privind venitul estimat/norma de venit, în termen de 30 de zile de la încheierea contractului între părți odată cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între părți.
In plus, este luat în considerare articolul 14 "Prevalența conținutului economic al situațiilor relevante din punct de vedere fiscal" din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora: (1) Veniturile, alte beneficii și elemente patrimoniale sunt supuse legislației fiscale indiferent dacã sunt obținute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerințele altor dispoziții legale. (3) Organul fiscal stabilește tratamentul fiscal al unei operațiuni având în vedere doar prevederile legislației fiscale, tratamentul fiscal nefiind influențat de faptul că operațiunea respective îndeplinește sau nu cerințele altor prevederi legale.
Pe de altă parte, conform prevederilor articolului 19 alin.(3) din Legea 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor, la data înregistrării contractului de închiriere, proprietarul are obligația de a depune la organul fiscal competent o copie de pe certificat energetic.
CITEȘTE ȘI ANAF schimbă criteriile de selecție și include societățile afiliate în categoria marilor contribuabiliÎn acest context, documentul precizează că organele fiscale pot avea două abordări:
- înregistrează contractul de închiriere considerând că acesta nu poate fi condiționat de depunerea certificatului de performanță energetică, întrucât Legea 372/2005 nu prevede nicio sanctiune în ceea ce privește neindeplinirea obligațiilor stabilite la alin.(3) al art.19, cu atât mai mult cu cât, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate fără respectarea prevederilor alineatului (1) al articolului 19, legiuitorul a prevăzut în mod expres că sunt supuse nulității relative, conform Codului civil.
- resping înregistrarea contractului de închiriere, întrucât nu este depus și certificatul de performanță energetică prevăzut Ia articolul 19 alineatul (3) din Legea 372/2005, cu efectul trimiterii proprietarilor care realizează astfel de venituri în "zona gri" de activitate fãrã plata impozitelor aferente.
Prin urmare, în practica unităților fiscale se constată aplicarea neunitarã a prevederilor legale în domeniul înregistrării contractelor de închiriere, se arată în document, în condițiile în care ANAF nu poate să renunțe la respectarea obligației privind certificatul energetic prevăzută de lege.