Codul Fiscal permite Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) să ignore unele tranzacții ale companiilor pe motiv că urmăresc doar diminuarea impozitelor. Deși efectele sunt grave, însemnând impuneri de taxe suplimentare, interpretarea a fost lăsată la latitudinea inspectorilor, iar procedurile cerute de mediul de business întârzie, cu toate că ar fi trebuit elaborate, prin ordin al Fiscului, de mai bine de jumătate de an.
Măsura anti abuz din Codul Fiscal – articolul 11 - datează de câțiva ani, timp în care mediul de afaceri a cerut proceduri clare prin care să fie eliminat arbitrariul în interpretare. Anul trecut, în Codul Fiscal (Legea 227/2015) votat de Parlament, articolul reclamat a fost modificat și chiar i s-a adăugat unul nou, potrivit căruia procedurile de aplicare vor fi emise de ANAF, prin ordin. Surse oficiale spun că încă se lucrează la aceasta, cu toate că prevederea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, iar măsura este folosită pe scară largă în timpul controalelor.
“Norma generală anti-abuz din legislația fiscală națională a fost introdusă acum câțiva ani în Codul Fiscal la recomandările Comisiei Europene. Aceasta lasă dreptul autorităților fiscale de a nu lua în seamă sau de a reîncadra tranzacțiile economice ale contribuabililor și efectele lor fiscale în anumite condiții. Condițiile sunt cuprinzătoare, dar și vagi în același timp. De aceea, nu ar trebui să fie invocate în detrimentul unui contribuabil fără o analiză amănunțită din partea celor care efectuează controlul fiscal a ceea ce înseamnă lipsa scopului economic pentru o tranzacție dată sau eventuale divergențe între forma și conținutul economic al acesteia doar pentru scopuri fiscale”, arată Daniela Dinu, director, Consultanță Fiscală, PwC România.
CITEȘTE ȘI De ce a făcut ANAF o modă din sesizările penale: Încasează sume în plus blocând accesul companiilor la justiție În timpul discuțiilor pe marginea noului Cod fiscal, de anul trecut, reprezentanții mediului privat au ridicat problema nedefinirii unor concepte, cum ar fi scopul economic al tranzacțiilor, precum și faptul că aplicarea este neunitară. La acel moment, reprezentanții ANAF au admis că acest articol le creează chiar și lor probleme. Diferendul de interpretare privind realitatea sau disimularea scopului tranzacțiilor pentru a obține avantaje fiscale poate fi soluționat, acum, doar de direcția de specialitate a ANAF. Însă situația se complică atunci când apar elementele unei infracțiuni, întrucât soluția este suspendată până când aspectele penale sunt clarificate.
Dificultățile de interpretare sunt generate de complexitatea tranzacțiilor. Sunt cazuri când contribuabilul îndeplinește toate cerințele de formă și de substanță a tranzacției, dar apar elemente că tranzacția nu a fost îndeplinită cum a fost indicat, dar și cazuri când contribuabilul nu îndeplinește cerințele de formă și substanță.
Disjungerea cauzei civile de cea penală dezechilibrează raportul dintre ANAF și mediul de afaceri, pentru că procesele penale pot dura ani în care sunt acumulate accesoriile, iar contribuabilii se pot confrunta cu falimentul din motive fiscale.
CITEȘTE ȘI Câtă putere i se dă Antifraudei prin lege și care e impactul pentru business? Cum se pot apăra companiile? Cât de importante sunt instanțele în acoperirea lacunelor legislative? Chiar dacă, din acest an, Codul Fiscal le cere inspectorilor să motiveze deciziile de reîncadrare și să enumere probe, lipsa unei proceduri unitare creează, în continuare, dificultăți și se întâmplă ca tranzacții considerate corecte de controale, în urmă cu câțiva ani, să fie, acum, retratate.
“Teoretic, o astfel de clauză are rolul de a combate practici fiscale abuzive care nu sunt deja sancționate prin prevederi specifice. Totuși, pentru a menține certitudinea impunerii, invocarea acestei clauze trebuie să rămână o măsură de ultim resort. În fapt, există deja un apetit din partea autorităților de a face uz de această normă generală. Se poate naște precedentul periculos al unei practici neunitare din partea autorităților. Dincolo de cazurile evidente de evaziune fiscală care ar trebui sancționate, există riscul ca, pentru contribuabili de bună credință, ale căror operațiuni economice nu sunt înțelese de autoritățile fiscale, aceștia să fie puși în situația ca tranzacțiile lor sa fie contestate sau reîncadrate fiscal într-un mod arbitrar, ceea ce se poate solda cu impuneri suplimentare semnificative. Codul Fiscal în vigoare din 2016 prevede pe scurt și obligația corelativă a autorităților fiscale de a motiva în fapt impunerea suplimentară la reîncadrarea formei unei tranzacții sau neluarea în seama a acesteia. Lipsește totuși procedura de aplicare anunțată prin Cod, timp în care de cealaltă parte a problemei, contribuabilii au la dispoziție doar posibilitatea contestării impunerii suplimentare, contestații pe care autoritățile le soluționează mult prea tardiv încă. De aceea, așteptăm cu interes emiterea prevederilor care sa clarifice din punct de vedere procedural aplicarea acestei norme anti-abuz”, explică Daniela Dinu.
CITEȘTE ȘI Alexander Milcev, E&Y: Se constată o tendință de criminalizare a problemelor fiscale Ce prevede articolul 11 din Codul Fiscal?
La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuții sociale obligatorii, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacții/activități pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției/activității.
Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacții sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacții, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul și conținutul tranzacției ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum și a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta.
Normele de aplicare detaliază articolul 11, astfel:
În sensul prevederilor articolului 11 alin. (1) din Codul Fiscal, prin tranzacție fără scop economic se înțelege orice tranzacție/activitate care nu este destinată să producă avantaje economice, beneficii, profituri și care determină, în mod artificial ori conjunctural, o situație fiscală mai favorabilă. În situația reîncadrării formei unei tranzacții/activități pentru ajustarea efectelor fiscale se aplică regulile de determinare specifice impozitelor, taxelor și a contribuțiilor sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal.
