Corupția, populismul și preocuparea paranoică pentru securitatea energetică sunt cele mai importante explicații ale dificultății cu care sunt liberalizate piețele de energie din Europa Centrală și de Est, în special a pieței gazelor, în pofida avantajelor evidente ale convergenței prețurilor din ultimii ani ca urmare a infrastructurii construite în principal pe bani proveniți de la Uniunea Europeană.
Potrivit publicației de specialitate OilPrice.com, proiectele de infrastructură de miliarde de dolari finanțate de UE au integrat în parte piețele energiei din regiune. Rezultatul: o creștere cu 20% a volumului gazelor comercializate pe piețele concurențiale din regiune în perioada 2015-2017 și atragerea unui număr mare de diverși furnizori, inclusiv importatori de gaze naturale lichefiate din SUA.
Convergența prețurilor din Europa Centrală și de Est către cele din hub-urile din Europa de Vest a condus la renegocierea contractelor semnate cu Gazprom, care a mai putut dicta prețurile pe această piață.
Situația României este oarecum diferită, fiind singurul producător de gaze din regiune. Până în momentul liberalizării, prețul era reglementat în favoarea consumatorilor și în defavoarea companiilor producătoare. Majoritatea companiilor de stat se aflau într-o stare financiară foarte proastă, înregistrând arierate care se adaăugau deficitului bugetar. Din momentul liberalizării însă, odată cu introducerea unui impozit pe veniturile suplimentare din vânzarea gazelor și a introducerii prețului de referință de pe bursa vieneză în formula de calcul a redevenței, prețul gazelor a început să crească. În cazul României, convergența a avut un sens opus celei din celelalte state, care plăteau prețuri mari de import.
Timp de decenii, prețurile gazelor din regine au fost stabilite de dependența relativă a fiecărei țări de gazul rusesc, de infrastructura existentă și de relația politică cu Moscova. Ca urmare, prețurile la gaz au avut tendința de a fi mai mari în țările din estul Europei.
Potrivit OilPrice, hub-ul de la Baumgarten din Austria a conectat efectiv țări precum Republica Cehă, Slovacia și Polonia la rețeaua din vestul Europei, oferindu-le prețuri echitabile pe piață, dovadă că indicii de preț din prezent din aceste țări au o corelație de peste 97% cu cei de pe piața germană.
Iar tendința ar continua, mai ales dacă sunt finalizate proiectul BRUA (care leagă Bulgaria, România, Ungaria și Austria) sau terminalul Kirk LNG din Croația.
În opinia analiștilor OilPrice, consumatorii din Europa Centrală și de Est vor fi principalii beneficiari ale acestor evoluții, deoarece noua infrastructură crește concurența dintre gazele naturale rusești, norvegiene și cele lichefiate din SUA. Sau cele din Marea Neagră, în cazul în care deputații români vor putea adopta o lege care să faciliteze luarea unei decizii de investiție favorabile de către operatori.
În teorie, creșterea concurenței și a comerțului ar trebui să încurajeze piețele individuale să se liberalizeze și să se deschidă mai departe. Totuși, nu așa s-a întâmplat în Europa Centrală și de Est. În timp ce guvernele statelor respective au beneficiat de extinderea infrastructurii finanțate de UE, majoritatea au pus frână reformelor de liberalizare a pieței gazelor naturale.
OilPrice pune rezistența la reforme din regiune pe seama temerii că acestea vor submina pozițiile monopoliste ale marilor campioni energetici naționali.
De exemplu, în Republica Cehă, cea mai mare companie de electricitate are o cotă de piață de 78% pe piața națională a energiei electrice, iar cea mai mare companie de import de gaze operează cu o marjă confortabilă de 82,3%. PGNiG - compania poloneză de petrol și gaze controlată de stat, rămâne actorul dominant atât pe piața en gros, cât și pe cea cu amănuntul, și, pe lângă aceasta, mai deține și operează întreaga producție și distribuție de gaze naturale.
În România, există doi mari producători de gaz care controlează peste 80% din piață, însă activitățile de distribuție, producție și furnizare, atât de gaze, cât și de electricitate au fost, cel puțin teoretic, separate.
Problemele României par altele decât cele din statele vecine, prezentate de OilPrice. Politicienii români ar vrea să exploateze calitatea de producător de gaze a României pentru a putea furniza gaze ieftine clienților casnici, dar și clienților politici industriali. Așa se explică limita de 50% impusă exportului de gaze, greutatea cu care efectuează lucrările de inversare a fluxului de gaze în România (care poate doar importa în prezent, nu și exporta) și încercarea de tergiversare a adoptării legii offshore. Politicienii autohtoni speră ca în câțiva ani, cineva (nu se știe cine) să finanțeze extinderea rețelei de gaze și construirea de combinate petrochimice, pentru ca gazul extras din Marea Neagră să se poată consuma intern.
Corupția și goana politică după obținerea de rente din sectorul energetic din Europa Centrală și de Est sunt în continuare cele mai mari probleme ale acestuia, aproape toate cele 15 state din regine moștenind un sector energetic puternic reglementat și birocratizat, este concluzia OilPrice.
