La șocul coronavirus, băncile centrale au injectat lichiditate pentru a contracara prăbușirea cererii, dar de fapt ceea ce a precumpănit a fost scăderea produselor și serviciilor oferite, spune Stephen King de la gigantul bancar HSBC, care indică aceasta ca fiind cauza exploziei prețurilor la nivel mondial. Peste 10 ani de distorsionare a piețelor de bonduri s-au răzbunat în inflație.
De ce totul este mai scump la raft? De ce au explodat facturile la energie? De ce puterea de cumpărare a salariilor s-a erodat atât de mult? Întrebările pe care și le pune fiecare au un răspuns din zona celei mai mari bănci din Europa: banii aruncați de băncile centrale și guverne în ultimii 2-3 ani care au venit peste o economie cu activitatea avariată de restricțiile anti-COVID.
La începutul anului 2020 am avut o „expansiune monetară uriașă”, spune Stephen D. King, consultant senior al HSBC Holdings, gigantul bancar britanico-asiatic cu active totale de aproape 3.000 de miliarde de dolari. Justificarea a fost că va fi un colaps al cererii în contextul pandemiei, dar, de fapt, a urmat mai degrabă o prăbușire a ofertei, în contextul restricțiilor guvernamentale.
„Foarte mare pierdere de ofertă, mare revenire a cererii mai târziu, expansiune monetară uriașă: nu este surprinzător – ca să fiu sincer – că am sfârșit prin a avea mai multă inflație decât majoritatea economiștilor au anticipat”, a declarat pentru CNBC King, care în cadrul HSBC a ocupat poziția de economist-șef în anii 2008-2015.
El trece această mișcare în categoria greșelilor băncilor centrale din care cel mai bun exemplu sunt anii ’70 când s-a văzut că „lucrurile pot merge oribil” și amintește că cea mai mare parte a istoriei nu au existat bănci centrale, ci standard de aur sau etalon de argint.
La șocul coronavirus, Rezerva Federală Americană nu numai că a redus, din nou, ratele de dobândă către zona de 0%, dar a pompat lichiditate masiv în sistemul financiar din SUA. Masa monetară M2 în dolari a crescut cu peste 15% în lunile martie-mai 2020, și programele de stimulare succesive au ridicat nivelul acestui indicator cu 40% peste nivelurile pre-pandemice până la finalul anului 2021.
Dolarii s-au revărsat în economia mondială și, în condițiile în care cele mai importante bănci centrale ale lumii au copiat politica monetară a SUA, inflația a explodat în toate țările. Nu numai că banii au fost „tipăriți”, dar guvernele au găsit diverse programe de stimulare pentru a-i împinge către economia reală.
King de la HSCB menționează această combinație între lichiditatea eliberată de sistemul bancar și deficitele bugetare ca fiind sursă a scumpirilor. „Ideea că politica monetară și politica fiscală ar putea fi cumva separate una de alta, total independente, este de-a dreptul un non-sens”, a afirmat acesta în localitatea italiană Cernobbio, unde a participat la acest sfârșit de săptămână la o conferință privind economia și finanțele mondiale.
Atunci când guvernele rămân fără bani, când datoriile sunt prea mari, tind să devalorizeze moneda, să tipărească bani într-un fel sau altul, spune King. În ultimii 10 ani, băncile centrale au achiziționat constant titluri de stat din piață, finanțând deficitele guvernamentale.
Distrugerea celui mai bun radar anti-inflație
Politica de relaxare cantitativă a băncilor centrale – așa-numitul QE – prin care au cumpărat obligațiuni guvernamentale și alte instrumente cu venit fix din piețele secundare a persistat prea mult timp și a făcut guvernele să fie prea liniștite în privința datoriei publice, spune King care a publicat recent o carte chiar pe tema inflației, după ce în anul 2017 într-o altă lucrare anticipa sfârșitul globalizării.
„Parte a problemei QE a fost că, practic, a naționalizat piețele de bonduri”, afirmă economistul britanic ce în anul 1991 s-a convertit la iudaism. „Piețele de obligațiuni au un rol foarte, foarte folositor când este vorba de inflație: reprezintă un idnicator care semnalizează devreme.”
Fostul economist-șef al HSBC a comparat distorsionarea piețelor de boduri din deceniul precedent cu închiderea radarului înaintea unui bombardament inamic. „Naționalizezi piețele de bonduri, acestea nu mai pot răspunde la creșterile inițiale ale inflației și, până la momentul în care băncile centrale observă, e deja prea târziu, ceea ce cred că s-a întâmplat în ultimii 2-3 ani”, a conchis bancherul.
