Vânzările celebrelor iPhone și iPad au făcut din Apple o companie de peste 1 trilion de dolari pe bursa de la New York. Aceasta nu este, însă, cea mai valoroasă companie din lume, fiind depășită de giganți petrolieri, iar în istorie Compania Indiilor de Est din Olanda a avut o mărime încă și mai mare, controlând comerțul asiatic pentru aproape 200 de ani.
Fondată de antreprenorul legendar Steve Jobs într-un garaj din California, compania Apple scrie istorie pe bursa la New York, unde investitorii au împins cotația peste reperul de 207,05 dolari/acțiune, care face din gigantul IT o corporație cu o valoare de 1 trilion de dolari.
Este un prag șoc, din punct de vedere nominal de 1.000 de ori mai mare după ce reperul de 1 miliard de dolari era bătut în anul 1901 pentru prima dată de compania US Steel. Achiziția pentru 492 milioane dolari a oțelăriilor din Pennsylvania ale lui Andrew Carnegie de către JP Morgan făcea din noul conglomerat o entitate cu o valoare de 1,4 milarde dolari, echivalentul acum a 41,5 miliarde dolari, după cum îl plasa pe Carnegie cu noua sa fundație pe primul loc în istoria activităților filantropice. Apple are acum o valoare de 24 de ori mai mare.
Producătorul celebrelor iPhone și iPad a depășit chiar și societatea Standard Oil a magnatului John D. Rockefeller, care, înainte de spargerea sa în mai multe entități în baza unor legi contra monopolurilor, avea o valoare de piață ce în banii de astăzi s-ar situa cu puțin sub 1 trilion de dolari.
La nivel mondial, Apple nu este lider, o valoare estimată de aproximativ 4 ori mai mare având-o Saudi Aramco, companie petrolieră din Arabia Saudită care stă pe câmpuri petroliere nu numai foarte bogate în resurse, dar și cu costuri de exploatare reduse. Tot în domeniul petrolier, în anul 2007, PetroChina se lista ca o companie cu o valoare de 1 trilion de dolari, reper pe care l-a depășit în istoricul de tranzacționare.
Poveste olandeză în Orient
Toate aceste companii sunt, însă, departe de valoarea de piață, dar mai ales puterea primei multinaționale din lume, Compania Olandeză a Indiilor de Est, care, în secolele XVII-XVIII, a deținut monopolul pe comerțul asiatic, mobiliza armate, i-a izgonit pe portughezi din Orient, se împrumuta mai ieftin decât guvernele și chiar a omorât zeci de mii de oameni.
Fondată în anul 1602 pentru a fructifica potențialul comercial din vestul Asiei, Vereenigde Oostindische Compagnie (VOC) a strâns de pe bursa olandeză preț de 6,44 milioane de guldeni, echivalentul de peste 650 miliarde dolari în prețurile de astăzi. Era o noutate pentru că lărgea participarea la potențialul de profit din comerțul mondial către categorii mai largi ale populației, dispersând în același timp riscul. Mai bine decât să deții în proprietate 100% o corabie – preluând integral riscul unei scufundări – este să ai o participație de 10% din 10 vase, este ce au înțeles olandezii.
Spre deosebire de alte finanțări ale unor inițiative comerciale, fondatorii companiei olandeze au avut viziunea de a strânge încă de la început suficient capital pentru a avea mai multe nave și expediții comerciale pentru mai mulți ani. Și au reușit! A fost prima multinațională din lume, cu o activitate prelungită timp de aproape 200 de ani.
Finanțări cu dobânzi mici și o majorare de capital cât un jaf de zile mari
Societatea a avut de la început o masă critică mare, dar a beneficiat și de susținerea tânărului stat olandez, proclamat recent după emanciparea de sub dominația spaniolă. Garanțiile guvernamentale, disponibilitatea statului de furniza soldați pentru expedițiile care să asigure rutele comerciale a fost determinant în dezvoltarea companiei. Nu este de mirare că se putea împrumuta cu dobânzi mici, de 4%, mai ieftin chiar decât guvernul Angliei.
Debutul a fost încurajator. În anul 1603, la doar un an de la listare, compania deja își majora capitalul cu 50% în contul unor resurse obținute prin capturarea în zona Singapore a navei de 1.500 de tone portugheze Santa Catarina.
Monopol prin forța armelor și genocid împotriva populațiilor băștinașe
Planul inițial la atragerea capitalului era pentru o companie care să opereze în regim de comerț liber, însă dificultățile din activitatea propriu-zisă și problemele legate de prețurile mărfurilor au antrena treptat compania într-o politică violentă în vederea câștigării unor monopoluri. Conflictele cu portughezii și britanicii au izbucnit încă de la început.
De asemenea, dacă anterior se miza pe preluarea mărfurilor de la localnici în principalele puncte comerciale, ulterior reprezentanții companiei au ajuns la concluzia că cel mai bine este ca ei înșiși să creeze propriile exploatații pentru mirodenii și alte plante ale locurilor. Astfel, populațiile băștinașe ar fi trebuit exterminate, iar plantațiile lucrate cu muncă a sclavilor aduși din Africa.
Unul dintre primele locuri unde au făcut asta a fost insula Banda, din extremitatea estică a arhipelagului indonezian. În anul 1608, 300 de soldați debarcau pentru o expediție de o violență extremă. Din cei 14.000 de localnici câți trăiau pe insulă, la final au mai rămas numai 480 de băștinași.
Cel de-al 4-lea guvernator al Companiei Indiilor de Est, Jan Pieterszoon Coen, care a preluat funcția în anul 1618, a avut o viziune foarte dură pe mai departe. Este descris ca un om brutal și puțin sofisticat. „Comerțul în Asia trebuie condus și menținut sub protecția și în favoarea armelor voastre, iar armele trebuie să fie plătite din profiturile rezultate din comerț, astfel încât nu putem face negoț fără război și nici război fără negoț”, le spunea acesta oamenilor săi.
Nu este un mod de operare singular. Portughezii au fost cunoscuți ca operând cu duritate în comerțul cu sclavi și pe plantațiile din Brazilia. Britanicii s-au folosit de pirați pentru a doborî concurența spaniolă. Chiar și Compania Indiilor de Vest, tot olandeză, a vizat eliminarea prin violență a competitorilor din Caraibe. Numai între anii 1623 și 1644 aceasta a scufundat peste 500 de nave inamice.
Cum arăta comerțul global al primei multinaționale din lume
Portughezii au fost respinși din Orient, iar britanicii au bătut rapid în retragere. Pe insula Java, în actualul amplasament al capitalei Indoneziei Jakarta, era stabilit punctul de reunire a navelor Companiei Indiilor de Est, Batavia, intitulat după denumirea dată de romani ținuturilor olandeze.
Corăbiile veneau aici pline cu mirodenii din Indonezia, cu aur, cupru și argint din Japonia, cu ceai, porțelan și mătase din China, care erau duse în India și schimbate pentru bumbac, folosit la rândul lui pentru cumpărarea mărfurilor asiatice. La jumătatea secolului al XVII-lea deja numai produsele cu valoare adăugată mare sau cele de lux mai ajungeau în Europa pentru că numai operațiunile intra-asiatice asigurau câștigurile companiei.
În Olanda, însă, compania a captat imaginația investitorilor care au ajuns la proiecții tot mai nerealiste față de potențialul acesteia. În anul 1637 al furiei speculative cu bulbi de lalea, acțiunile Companiei Indiilor de Est au explodat la bursă, dându-i acesteia o valoare de piață de 78 milioane guldeni. Este echivalentul astăzi a 7,9 trilioane dolari, valoare de aproape 8 ori mai mare decât cea a Apple și care face din prima multinațională din lume și cea mai valoroasă corporație din istorie.
Este un model de dezvoltare într-atât de eficient încât multe din principiile corporative și bursiere stau la baza dezvoltării piețelor de capital din zilele de astăzi. Britanicii au fost primii care au preluat tipul de organizare a Companiei Indiilor de Est, iar succesul lor nu s-a lăsat așteptat.
Competiția Imperiului Britanic din secolul al XVIII-lea a erodat treptat puterea olandezilor. Deja către finele intervalului costurile de menținere a monopolului nu mai erau susținute de prețurile mirodeniilor, astfel încât în anul 1799 compania a dat faliment.
Companiile care, când s-au prăbușit, au lăsat loc unei crize de 100 de ani
Tot în faliment au sfârșit și alte 2 companii comerciale care au fost pasager, la rândul lor, în Top 3 cele mai valoroase corporații din istoria omenirii. Pentru a digera datoriile rezultate în urma războiului de succesiune spaniolă, guvernele din Anglia și Franța au orchestrat, la cererea creditorilor, unele dintre cele mai mari scheme financiare frauduloase din lume.
Compania Mărilor de Sud, la Londra, și Mississippi River, în Franța, au fost create urmând să aibă monopolul pentru comerțul în teritoriile preluate de cele 2 țări în America de Nord, de la spanioli. Așteptările publicului au fost foarte ridicate față de perspectivele de dezvoltare din Lumea Nouă, iar prețurile acțiunilor companiilor au explodat pe bursă în anul 1720. La nivelurile escaladate la cer, statele au făcut conversia datoriilor în acțiuni, iar ulterior, la spargerea baloanelor speculative, pierderile au fost mutate către capitalul privat.
Terenurile noi din America de Nord s-au dovedit greu de exploatat pe termen scurt cu profituri substanțiale, iar capitalul necesar pentru exploatarea acestora nu era disponibil. Niciodată acționarii celor 2 companii nu și-au văzut banii înapoi. Deflația a făcut ravagii, iar Europa a intrat într-o criză în formă de „L” pentru 100 de ani.
Pe vârful bulelor speculative, Compania Mărilor de Sud valora echivalentul de azi a 4,3 trilioane dolari, iar surata Mississippi River din Franța - nu mai puțin de 6,5 trilioane dolari, corporații de 4-6 ori mai valoroase decât este astăzi Apple.
