Într-un moment în care Guvernul schimbă din temelii sistemul fiscal, situația actuală generată de inflație este deja indcată drept cea mai proastă din ultimii 19 ani.
Moneda românească va încheia anul viitor cu o scădere a puterii de cumpărare de 30% față de finele anului 2020, conform prognozelor oficiale. Cei trei ani de ”revenire” după criza COVID 19 vor aduna tot atât inflație cât s-au adunat în 10 ani anteriori pandemiei.
Anii de inflație foarte ridicată de după pandemia COVID-19 lasă leul olog. Deși nu se poate vorbi de recorduri în materie de prețuri – pentru a egala hiperinflația din anii ’90 ar fi nevoie de o catastrofă economică -, situația actuală este cea mai proastă din ultimii 19 ani.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Stabilizarea prețurilor a avut nevoie de mai bine un deceniu de după Revoluția din ‘89 să prindă contur și, în intervalul 2001-2005, inflația a coborât de la 40% la circa 10% pe an, după ce la începutul, respectiv la sfârșitul anilor ’90 au fost perioade în care prețurile de consum creșteau și cu o zecime în fiecare lună.
După aderarea la Uniunea Europeană, inflația și-a continuat tendința de scădere spre media europeană – deși încă consistent deasupra acesteia – cu fluctuații mai mari în sus în perioadele de creștere puternică a creditării (ca în perioada 2007-2008) și în cele de creștere a taxelor (2010-2011), respectiv cu minime și chiar rate negative după scăderea taxelor.
În timpul crizei COVID-19 prețurile de consum au frânat de la o rată anuală 4% în 2019 la 2,1% la finele lui 2020. În zona euro inflația s-a dus de la 1% la -0,3%. Restricțiile de mobilitate au dus inițial la o scădere atât a consumului cât și a producției. Guvernele au cheltuit sume uriașe pentru finanța populația intrată în șomaj tehnic precum și firmele pentru a rezista cu afacerile închise sau puternic diminuate, în timp ce sumele încasate din taxe au scăzut, astfel că au rezultat deficite nemaivăzute de la criza financiară.
România a încheiat 2020 cu un deficit fiscal de 9,3% din PIB, cel mai mare din ultimii 30 de ani. Deficitul a stat sus și în 2021, și va continua să stea la peste 6% și în acest an și în următorul.
Și în zona euro, deficitele au fost foarte ridicate în 2020 și 2021, dar au scăzut considerabil în acest an și sunt estimate să ajungă la sub 3% în următorul. România se remarcă drept singura țară din UE aflată în procedura de deficit excesiv.
Prețurile au virat puternic în sus în 2021, întâi cele la energie, apoi și în restul coșului de consum. Inflația a ajuns la 8,2% la finele anului trecut în România și la 5% în zona euro. Creșterea inflației a fost tratată inițial ca ”tranzitorie” de majoritatea băncilor centrale. BNR a început să crească dobânda cheie abia în toamna lui 2021 și doar în pași mici, abia recent accelerând ritmul. Chiar și în condițiile în care estimează că inflația va ajunge la 12,5% la finele anului (deja era la 14,5% la în mai), rata cheie este la doar 3,75% (față de 1,25% până în octombrie 2021), de departe cea mai mică din regiune. Ungaria a ajuns la o dobândă de 7,75%, deși atât inflația curentă cât și cea prognozată este sub rata din România.
Economia a scăzut cu 3,7% în 2020, pentru ca apoi să revină pe o creștere de 5,9% în 2021. Prognoza Comisiei Europene arată o creștere de 2,6% în acest an și de 3,6% în următorul, însă estimările pentru acest an cel mai probabil vor fi revizuite în sus după ce Statistica a publicat o creștere foarte ridicată în primul trimestru, după rectificarea seriilor de date.
La finele anului viitor, raportat la finele lui 2020, inflația cumulată va ajunge la 30%, adică tot atât cât a fost între finele lui 2009 și 2019 inclusiv.
ING vede o inflație de 13% în acest an și 8,9% în următorul, astfel că față de finele lui 2020 scăderea valorii leului ar ajunge la 33,2%. Erste prognozează o inflație de 12,8% în acest an și de 7% la finele anului următor, situație în care scăderea valorii leului ajunge la 30,6% în trei ani. UniCredit prognozează inflația la 14,1% la sfârșitul lui 2022 și la 8,9 la finalul lui 2023, ceea ce ar duce la o inflație cumulată în trei ani de aproape 35%.
Spre comparație, în zona euro inflația ar urma să ajungă la finele lui 2023 la 13,5% față de finele lui 2020, cât în cei 11 ani înainte de dinaintea crizei COVID. Banca Centrală Europeană nici măcar n-a început încă creșterea ratei cheie, care este la 0% din 2014.
O parte din creșterea prețurilor este compensată de creșterea salariilor medii la nivelul economiei românești - de aproape 17% între ianuarie 2021 și aprilie 2022. Însă creșterea lefurilor a căzut sub inflație în ultimele luni și venitul real este erodat. Mai mult, datele raportate privind salariile sunt o medie și în unele sectoare sau pentru unii angajați salariile au crescut mult mai puțin sau au rămas pe loc, astfel că efectele inflației sunt resimțite și mai greu.
Mai rea este situația economiilor românilor puse fie în depozite bancare, fie în titluri cu venit fix (cum sunt banii din pensiile private obligatorii). Pe de o parte depozitele populației au fost remunerate cu dobânzi derizorii până de curând și în prezent ratele sunt cu mult sub inflație, iar pe de altă parte prețul obligațiunilor a scăzut pe măsură ce au crescut randamentele. Circa 45% din activele financiare nete ale populației sunt în depozite bancare, peste 60% dintre acestea fiind în conturi curente, unde nu primesc niciun fel de dobândă.
În ultimul an, românii au simțit perspectivele sumbre pentru economisirile în lei și au migrat cu banii spre valută – pentru care nu primesc nicio dobândă și încasează aceeași lovitură a inflației, dar măcar sunt feriți de perspectivele deprecierii leului.
Doar piața de capital a adus o creștere de valoare față de finele lui 2020 – un avans al Bursei de la București de 28%. Însă de la începutul anului și indicele BET a trecut pe scădere (aproape 4%), urmare a așteptărilor investitorilor de întărire a politicii monetare a marilor bănci centrale în fața inflației ridicate, respectiv a războiului din Ucraina.
BNR se așteaptă ca diminuarea puterii de cumpărare și a venitului disponibil să pună presiune pe capacitatea românilor de a achita ratele la credite, în condițiile în care alimentele se scumpesc și ponderea acestor cheltuieli în coșul de consum este mult peste media UE (25% vs 15%). Creditarea a crescut cu circa 28% de la începutul lui 2020, în timp ce masa monetară s-a umflat cu aproape 36%.
În pofida diferenței ridicate de inflație față de zona euro, leul nu a pierdut decât 2% în raport cu euro față de media lui 2020. În ultimul an leul este cea mai stabilă (cu cele mai mici fluctuații) monedă din regiune, fiind strict controlat de BNR. Analiștii cred că moneda românească va fi în continuare cvasi-înghețată, câtă vreme inflația va fi ridicată – o creștere a cursului atrage după sine presiuni suplimentare asupra prețurilor.
Un leu care se apreciază în termeni reali față de euro duce la ieftinirea relativă a importurilor, respectiv la scumpirea exporturilor. Deficitul de cont curent arată o nouă explozie în acest an, deși analiștii se așteptau la o îmbunătățire a poziției externe.
De inflația ridicată beneficiază statul. Încasările la buget au crescut cu peste o cincime în primele cinci luni din acest an comparativ cu perioada similară a anului trecut, suficient cât să compenseze cheltuielile mai mari cu finanțarea deficitului. BCR arată că raportul dintre cheltuielile pe salarii și asistență socială (inclusiv pensii) și veniturile fiscale a scăzut de la 94,3% în 2020 la 81,7% în acest an (înainte de startul creșterii accelerate a salariilor bugetarilor erau la 65%).
