Adoptarea noului proiect de lege anti-fumat al USR, avansat recent în Parlament, nu numai că ar conduce la scoaterea în ilegalitate a producătorilor și distribuitorilor de tutun, dar ar avea și victime colaterale, precum cultele religioase sau simplii fumători, care în baza acestui act pot fi amendați, de exemplu, pentru arderea tămâii, respectiv pentru fumarea sau oferirea unei țigări în public. Cel puțin acesta este rezultatul unei analize juridice.
Proiectul de lege anti-fumat, caracterizat chiar de inițiator, deputatul USR Emanuel Ungureanu, vicepreședinte al Comisiei de Sănătate al Camerei, drept unul “radical”, vizează în special interzicerea publicității și asimilarea noilor dispozitive cu produsele tradiționale.
Numai că forma adoptată și preluată cuvânt cu cuvânt de la ONG-uri (“opera societății civile activă în acest domeniu”, susține Ungureanu) conține prevederi care, din entuziasm activist, ar putea închide, la propriu, fabricile de tutun din România și ar putea genera amendarea preoților sau a simplilor fumători.
Astfel, noul act normativ redefinește publicitatea pentru produsele de tutun drept “orice formă de comunicare sau activitate comercială care are ca scop sau ca efect direct ori indirect promovarea unui produs din tutun, a unui produs similar sau a consumului de tutun”. Adăugarea termenului de “activitate comercială”, neexistent până acum în definiția legală, are “ca efect direct oprirea activității producătorilor și distribuitorilor din industria tutunului deoarece aceștia desfășoară o activitate care promovează indirect consumul de tutun”, este concluzia juridică a experților din domeniu.
Totodată, proiectul de act normativ redefinește “produsele similare” tutunului drept “un produs sau sistem asemănător ca mod de utilizare și scop cu produsele din tutun pentru fumat, dar care nu conține tutun, cum ar fi, dar fără a se limita la dispozitive de tipul țigaretelor electronice care nu conțin nicotină, narghileaua fără tutun, dispozitive destinate consumului produselor din tutun. Sunt exceptate produsele care îndeplinesc condițille de autorizare ca medicamente ori dispozitive medicale."
“Conform acestei definiții, aparatele electrice utilizate pentru aromaterapie și uleiurile aromatice sunt produse similare. La fel, cadelnița în care se arde tămâia în timpul slujbei religioase (acesta este un sistem care permite tămâia să ardă pentru a fi inhalată)”, se atenționează în documentul citat.
Printr-un alt articol se interzice “distribuirea gratuită și acțiunile de promovare a produselor din tutun și produselor similare, acțiunile de lansare pe piață de produse din tutun ori produse similare noi ori de servicii care au legătură cu comerțul cu produse din tutun, precum și vânzările promoționale ale produselor din tutun ori produselor similare”.
În mare parte, interdicțiile din acest articol sunt obiectul unei ordonanțe din 2000 care transpune în legislația autohtonă o directivă europeană.
Numai că noul proiect de act normativ introduce interdicția de a lansa pe piață noi produse și servicii, care reprezintă practic o interdicție de a produce.
În plus, activitatea de promovare este nedefinită în legislația autohtonă. Activitatea de promovare este diferită de cea de publicitate, așa cum arată și textul proiectului, care le enumeră pe amândouă. Iar activitatea de publicitate este deja reglementată prin Legea 457/2000.
La ce se referă activitatea de promovare, inițiatorii nu precizează. În aceste condiții, oferirea de către un particular altui particular a unei țigări este activitate de promovare. La fel, muncitorul din fabrica de țigarete sau șoferii care transportă de la depozit la magazin pachetele de țigări fac servicii de promovare. Chiar simpla acțiune de a fuma poate fi o acțiune de promovare, mai ales dacă este făcută în fața altor persoane, în spații publice deschise unde deocamdată nu este interzisă. Dar ar putea fi, prin adoptarea acestui proiect de lege!
