Gazele Gazprom vor mai tranzita România pentru a ajunge în Turcia și Balcani doar anul acesta, Transgaz urmând a pierde peste 324 de milioane de lei anual, bani pe care-i încasa de la gigantul rus ca tarif de tranzit. Gazprom a trimis Guvernului bulgar o scrisoare oficială în care l-a informat că, începând cu luna ianuarie 2020, tranzitul gazului pe coridorul Trans-Balcanic va fi stopat, cel puțin pe relația cu Turcia.
Guvernul României pare singurul guvern din regiune care nu-și face probleme în legătură cu alimentarea cu gaze de import iarna viitoare în condițiile în care la sfârșitul acestui an expiră contractul de tranzit dintre Gazprom și Ucraina. Bulgaria a demarat deja lucrările pentru prelungirea până-n Serbia a TurkStream, primele molecule de gaze urmând a intra pe teritoriul vecinilor noștri de la sud în cursul acestui an.
În același timp, Ungaria a semnat vineri un acord cu Gazprom prin care și-a asigurat alimentarea cu gaze anul următor "indiferent dacă Rusia și Ucraina vor semna un nou acord de tranzit", ruta de alimentare fiind probabil fie cea prin Bielorusia, fie hub-ul austriac Baumbarten (alimentat tot cu gaze rusești).
Guvernul de la București, în pofida exploziei importurilor din acest an, nu a anunțat primirea niciunei scrisori de la Gazprom. Iar necesitatea de importuri de iarna viitoare va fi mult mai ridicată, în urma adoptării OUG 114 care stimulează consumul și descurajeză producție. Combinatele deținute de Ioan Niculae, de exemplu, din care numai unul funcționează, au solicitat 1,8 TWh gaze la preț plafonat pe șase luni, volum echivalent cu o treime din volumul de gaze alocat E.On pentru alimentarea milioanelor sale de clienți casnici. Acest consum nu a existat în această iarnă și în condițiile scăderii naturale a producției de gaze din România va trebui acoperit cu importuri.
Problema care apare este ce se va întâmpla dacă Gazprom și Ucraina nu ajung la un acord în ceea ce privește tranzitul gazelor. Populația va primi gaze de la producătorii interni la preț reglementat, însă ce se va întâmpla cu consumatorii nion-casnici, încurajați de OUG 114 să consume gaze "ieftine"? Însă chiar și în scenariul fericit al unei rezolvări a conflictului ruso-ucrainean, Gazprom, așa cum a făcut-o iarna trecută, va invoca faptul că are deja contracte ferme semnate cu statele europene, inclusiv cu Bulgaria, Serbia și Ungaria, și la volume considerabile, ceea ce limitează cantitatea de gaze care ar putea-o livra României, care în loc să se îngrijoreze de alimentarea cu gaze, mai și limitează producția autohtonă.
Ce va face guvernul când Ioan Niculae se va plânge că nu găsește gaz de import sau că gpăsește, dar la preț mare? Va plafona prețurile de import (lucru evident imposibil)?!
Prin coridorul Trans-Balcanic, Gazprom livrează gaze Bulgariei, Turciei, Greciei și altor state balcanice cu ajutorul unor sisteme de conducte care traversează Ucraina, Moldova, România și Bulgaria.
Anul trecut, Transgaz a obținut venituri de 325 milioane lei din activitatea de transport internațional (prin conductele Isaccea-Negru-Vodă 1, 2, și 3), aproape o treime din cele 1,17 miliarde venituri din activitatea de transport intern sau peste 20% din veniturile operaționale ale Transgaz.
Deja, potrivit datelor Tranzgaz, traficul pe cele trei conducte s-a înjumătățit comparativ cu perioada similară a anului trecut. Dacă într-o zi de martie, în 2018, pe traseul Isaccea-Negru Vodă, curgeau aproximativ 550 mii MWh, pe 19 martie de exemplu volumul de gaze rusști care a traversat Dobrogea a fost de doar 224.000 MWh.
Însă aceasta este deja o problemă marginală pentru România. Decizia Gazprom are probabil legătură cu faptul că acordul de tranzit al rușilor cu statul ucrainean, de unde gazele ajung pe teritoriul României pentru a lua calea Bulgariei, expiră la finalul acestui an.
Isaccea este de departe cel mai important punct de intrare a gazelor în România, cu o capacitate de 8,6 metri cubi pe an, de peste două ori mai mare decât cea de la Medieșul Aurit și de 6 ori mai ridicată decât cele de la Csanadpalota, Ungheni sau Ruse.
La Isaccea există patru conducte, trei dedicate exclusiv exportului prin celălalt punct de ieșire, Negru Vodă, aflat la granița cu Bulgaria (1, 2 și 3). Până în toamna anului 2016, Gazprom le avea pe toate trei rezervate în exclusivitate, în baza unor acorduri interstatale datând din perioada comunistă. Atunci, exclusivitatea pentru conducta de tranzit 1 a încetat, iar capacitatea acesteia a început să fie scoasă la licitație pentru toți potențialii ofertanți, în conformitate cu legislația UE.
Cea de-a patra conductă de la Isaccea este dedicată importului de gaze rusești. Prin aceasta din urmă, România a importat, de la începutul acestui an, volume zilnice cuprinse între 15 - 60.000 MWh de gaze rusești.
Volumul zilnic de gaze rusești importate de România de la începutul anului pe la Isaccea (mii MWH)
Dacă Gazprom pune cruce coridorului trans-balcanic pentru a ocoli Ucraina ca țară de tranzit, nici România nu va mai putea importa gaze rusești pe la Isaccea și ar trebui să identifice rute alternative.
Problema este că toate statele vecine de unde România ar putea importa gaze sunt în prezent dependente de ruta ucraineană: Bulgaria, Ungaria și, evident, Ucraina.
De altfel, acesta este motivul pentru care Bulgaria se grăbește să construiască prelungirea TurkStream pe teritoriul ei până la finalul acestui an. Potrivit oficialilor bulgari, contractul de tranzit pe coridorul Trans-Balcanic pe care-l au semnat cu Gazprom expiră în 2030, ceea ce i-ar putea face să apeleze la un tribunal de arbitraj pentru a solicita compensații. Acest lucru va fi posibil, susține ministerul energiei de la Sofia, doar în cazul în care prelungirea TurkStream nu va traversa Bulgaria.
Contractul dintre Gazprom și Transgaz pentru Isaccea-Negru-Vodă 2 și 3 expiră în 2023, însă este puțin probabil ca Transgaz să apeleze la o curte de arbitraj, atât timp cât, în urma adoptării OUG 114, România va avea nevoie de importuri de gaz rusesc suplimentare. Inclusiv cei doi producători autohtoni, Romgaz și OMV Petrom, sunt obligați de OUG 114 și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) să importe gaze pentru centralele lor electrice de la Iernut și Brazi.
Actuala politică energetică de subvenționare a consumului și de descurajare a producției va conduce la o majorare considerabilă a cererii de import de gaze. Deja, chiar și în absența OUG 114, care plafonează prețul gazelor produse intern, producția de gaze din România intrase pe un trend descrescător, de -0,5% în 2018.
Problema este că toate rutele de import depind de tranzitul gazelor rusești prin Ucraina. Dacă acesta este stopat, România ar putea apela la importuri europene, pe ruta Ungaria (în realitate tot gaz rusesc, ajuns la Baumgarten prin Nord Stream). Însă prețurile vor fi mai ridicate, nefiind achitat doar tariful de trafic prin Ucraina, ci cel prin mai multe state europene. De altfel, Ucraina face acest lucru în prezent, cumpărând gaz (evident tot rusesc) din Slovacia, la un preț cu 10-15% mai ridicat decât cel pe care l-ar fi achitat rușilor.
În plus, capacitatea conductei Csanadpalota este doar de 1,75 miliarde metri cubi pe an, insuficientă pentru importurile ridicate de pe perioada iernii.
O altă variantă ar fi ca și România să importe gaz din prelungirea bulgară a TurkStream. Numai că, în prezent, conductele româno-bulgare sunt operaționale doar într-o direcție, dinspre România spre Bulgaria. Transgaz are în planul de investiții Interconectarea Sistemului Național de Transport cu conducta de transport internațional a gazelor naturale T1 și reverse flow Isaccea. Numai că, potrivit ultimului raport al companiei, construcția va începe în 2020 și urmează a fi finalizată în același an. Termenul inițial era însă 2019. Costul estimat al proiectului este de 100 de milioane de euro, din care, potrivit raportului pe 2018 al Romgaz s-au cheltuit până la finalul anului trecut doar 3,5 milioane lei (790 mii de euro)?!
În Strategia de Managementul Riscului, Transgaz nu pomenește nimic despre posibilitatea stopării tranzitului pe traseul Isaccea-Negru Vodă (ci amintește doar “impactul proiectelor concurente asupra activității de transport internațional de gaze naturale”), deși Profit.ro atrăgea atenția încă din 2016 asupra acestei posibilități, când Rusia și Bulgaria aveau în plan să se interconecteze printr-un gazoduct offshore, Poseidon, menit a înlocui defunctul proiect South Stream, la care se renunțase din cauza opoziției Comisiei Europene. De altfel, Profit.ro a analizat această posibilitate și la mijlocul anului trecut, când semnalele că TurkStream-ul Gazprom va fi prelungit în Bulgaria au fost din ce în ce mai clare.
În plus, în raportul administratorilor aflat pe agenda Adunării Generale Ordinare a Acționarilor care urmează a avea loc pe 23 aprilie 2019, Transgaz susține că în ceea ce privește relația cu Gazprom Export, "sunt în derulare relațiile contractuale bilaterale aferente conductelor Tranzit 2 și Tranzit 3".
Și Guvernul României ar fi trebuit să primească o scrisoare oficială similară celei trimise de Gazprom executivului de la Sofia, numai că nimeni nu a anunțat acest lucru.
