Curtea Constituțională a admis sesizarea Opoziției privind legea adoptată de Parlament care prevedea o limitare a dobânzilor maxime ce pot fi solicitate consumatorilor de către bănci și IFN. Curtea arată că legea, inițiată de senatorul ALDE Daniel Zamfir și susținută de PSD/ALDE, a fost motivată deficitar și nu s-a solicitat avizul obligatoriu al Consiliului Economic și Social. CCR n-a mai analizat și criticile de constituționalitate care țin de conținutul legii.
Legea pentru completarea Ordonanței Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar a fost adoptată de Parlament în decembrie 2018.
Proiectul inițial a fost modificat atât în Senat cât și în Camera Deputaților, iar în forma finală stabilea un nivel maxim al dobânzii anuale efective pentru creditele acordate consumatorilor. Principalele prevederi: DAE „nu poate depăși cu mai mult de 3 puncte procentuale” (textul este neclar aici), în cazul creditelor ipotecare/imobiliare contractate pe o perioadă mai mare de 10 ani, 18% pe an în cazul creditelor de consum și 50% în cazul creditelor de până la 3.000 de euro echivalent.
PNL și USR au atacat legea atât pentru chestiuni de procedură, precum și pe fond, aceasta încălcând, în opinia parlamentarilor, dreptul de liberă inițiativă, dreptul de proprietate și principiile clarității și predictibilității legislative.
CCR a analizat doar chestiunile de natură extrinsecă, unde a găsit legea ca fiind neconstituțională, astfel că, potrivit jurisprudenței proprii, nu a mers mai departe pentru a analiza și celelalte critici.
„Astfel fiind, în acord cu susținerile autorilor sesizării, Curtea constată că legea, în integralitatea sa, este neconstituțională, în raport cu prevederile art.1 alin.(3) și (5) și art.141 din Constituție, întrucât nu a fost realizată motivarea și fundamentarea economică, socială și juridică a soluțiilor adoptate și nu a fost solicitat avizul CES. 87. Constatarea viciilor de neconstituționalitate de natură extrinsecă mai sus arătate determină neconstituționalitatea legii examinate, în ansamblul său. Astfel fiind, Curtea nu va mai proceda la analiza celorlalte critici formulate de autorii obiecției de neconstituționalitate”, se arată în motivarea Curții.
Judecătorii CCR consideră că autorul inițiativei nu a motivat, așa cum cere legea, necesitatea intervenției legislative.
„Astfel, expunerea de motive cuprinde două paragrafe, din a căror redactare nu rezultă cu claritate cerințele care au reclamat intervenția normativă. Chiar dacă se invocă o serie de insuficiențe ale reglementării în vigoare, nu se face nicio mențiune cu privire la soluțiile legislative propuse, principiile de bază și finalitatea acestora, lipsind elementele de motivare prevăzute de art.31 alin.(1) lit.a) din Legea nr.24/2000. Tot astfel, nu se prezintă impactul socioeconomic și nici impactul asupra sistemului juridic. Nu rezultă eventuale consultări care ar sta la baza propunerii legislative. Expunerea de motive apare astfel ca un început de instrument de motivare, în sensul că prezintă o serie de deficiențe ale legislației în vigoare, fără a cuprinde, în continuare, mențiuni referitoare la propunerea de modificare a legii”.
În expunerea de motive a proiectului se arată că situația actuală permite o libertate „nerezonabilă și inechitabilă” pentru comercianți să stabilească rata dobânzii în raporturile cu consumatorii.
CCR mai arată că nici modificările aduse în traseul parlamentar al proiectului nu sunt motivate de către autorii amendamentelor.
„În lipsa motivării, în sensul arătat, a legii adoptate, nu se poate cunoaște rațiunea legiuitorului, esențială pentru înțelegerea, interpretarea și aplicarea acesteia. Or, explicarea clară a soluțiilor legislative propuse și a efectelor preconizate este cu atât mai necesară, din perspectiva principiului legalității invocat, în condițiile în care obiectul inițiativei legislative în această cauză apare ca fiind pronunțat tehnic, de strictă specialitate, cu efecte pe un segment sensibil al economiei de piață, și anume cel financiar-bancar, iar legea însăși este lipsită de claritate”, se arată în motivarea CCR.
Totodată, Curtea constantă și că autorii proiectului nu au solicitat avizul Consiliului Economic și Social. Avizul este obligatoriu, potrivit legii. El nu trebuie să fie neapărat unul pozitiv pentru ca un proiect să fie constituțional, arată Curtea, însă trebuie să fie măcar solicitat, lucru ce nu s-a întâmplat în cazul de față.
Potrivit Băncii Naționale a României, într-unul dintre punctele de vedere trimise autorităților, plafonarea dobânzilor ar fi adus pierderi substanțiale sectorului financiar.
Băncile ar fi înregistrat o pierdere anuală de aproximativ 625 milioane lei, iar instituțiilor financiare nebancare (IFN) ar fi suportat o reducere a veniturilor din dobânzi cu 245 milioane lei anual. Ca urmare a pierderilor înregistrate capitalul IFN ar fi scăzut de la 915 milioane lei la 670 de milioane de lei, 4 firme trecând pe capitaluri negative, iar alte 3 sub pragul minim reglementat de 200.000 euro.
Alte două proiecte ale senatorului Zamfir, adoptate de Parlament, au fost declarate neconstituționale în același timp cu inițiativa de plafonare a dobânzilor. Acestea vizau eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de împrumut și plafonarea sumelor ce pot fi cerute de către recuperatorii de creanțe.
